…sau poate că nu. Această zicală nu prea este valabilă în cazul în care respectivii doi sunt pe aceeași motocicletă. Dar de multe ori plimbările sunt mai plăcute în doi. Așa că ne-am gândit să vorbim puțin despre mersul cu pasager.

Iată o întrebare pe care am primit-o din ce în ce mai des în ultima vreme, atât la cursurile școlii noastre, Rider Academy, cât și de la diverși prieteni cu care am plecat la drumuri pe două roți motorizate: „Cum se merge cu pasager?” Ei bine, deși răspunsul inițial „La fel ca fără pasager: cu grijă și atenție maximă!” este perfect valabil și rezumă destul de bine soluția în această situație, este adevărat că lucrurile sunt ceva mai complexe de atât.

Mersul cu pasager pune în primul rând probleme de ordin etic. Adică eu, ca motociclist pasionat și practicant, de fiecare dată când mă sui la ghidonul unei motociclete în trafic sau oriunde altundeva, îmi asum faptul că s-ar putea să mă rănesc foarte grav sau chiar mai rău. Dar plăcerea pe care o simt face să merite acest risc. Pentru mine. Și același lucru este valabil pentru oricare dintre noi, riderii. Se presupune că facem o alegere în cunoștință de cauză (căci știm ce înseamnă mersul pe două roți, care sunt riscurile etc.) și suportăm acest risc (mai mare sau mai mic, în funcție de rider, experiență, ambiție, motocicletă, drum etc.) de dragul de a merge cu motocicleta. Ei bine, cu un pasager, lucrurile nu stau neapărat așa. Dacă pasagerul este unul ocazional, neinițiat în motociclism, poate nici nu-și dă seama că există un risc. Poate își imaginează că accidentele sunt ceva care se întâmplă atât de rar încât este practic imposibil să se întâmple tocmai acum și aici. Poate de-asta s-a suit cu mine pe motocicletă, imaginându-și că e ca și cum ar fi în mașină, doar că bate vântul ceva mai tare.

Ei, în acest caz, chiar dacă eu eram foarte atent și puneam mult preț pe siguranță atunci când ieșeam cu motocicleta, acum, când am alături de mine un om care nu și-a asumat în mod conștient aceleași riscuri și care depinde aproape numai de mine ca să ajungă întreg acasă, voi merge cu atât mai atent și voi evita și mai mult să exagerez în vreun fel, astfel încât să fiu cât mai sigur că nu voi avea pe conștiință rănirea unei alte persoane.

Deci acesta ar fi primul sfat: fiți și mai atenți și mai precauți decât de obicei. Asta implică automat și să vă abțineți de la manevre vitejești menite să-l sperie sau să-l impresioneze pe cel aflat pe șaua pasagerului. Oricât de bun ai fi, wheelie-urile sau derapajele în trafic, atunci când ai pe cineva în spate, denotă prostie curată și, chiar mai rău, nepăsare față de pasager, care sigur nu este la fel de dispus să guste mâncarea de spital de dragul de a pune niște aer între roata din față și asfalt.

O altă parte importantă este instrucția pasagerului, mai ales dacă acesta este la primul drum pe două roți. Unele lucruri ni se par atât de naturale nouă, celor care suntem implicați în fenomen, încât credem că sunt la mintea cocoșului pentru oricine altcineva. Dar am avut pasageri care coborau de pe motocicletă oricând li se năzărea, alții care trăgeau invers în viraje într-un stil barbar și multe asemenea. Deci pasagerul trebuie să primească lecția dinainte de plecare (o vedeți în lista de la finalul acestui articol).

Încă un aspect important este echipamentul pasagerului, mai ales dacă plecați la un drum lung. Și el este la fel de expus ca voi și trebuie să fie cât mai bine echipat. O cască cu două numere mai mari are toate șansele să-i zboare din cap chiar și la un impact nu foarte puternic.

Atunci când mergem încărcați cu pasager și, eventual, cu bagaje, o parte mai mare a greutății ansamblului ocupanți + moto este amplasată în spate, lucru care duce la mutarea centrului de greutate în spate cu câțiva centimetri buni. Ceea ce înseamnă că ne putem baza pe frâna spate mai mult decât în mod normal (fără să se blocheze) și că trebuie să avem mai multă grijă cu frâna față, căci roata din acea parte este mai descărcată și se va bloca mai ușor la o frână bruscă.

Tot transferul de sarcină este și motivul pentru care trebuie să avem grijă cu setarea suspensiei, mai ales a celei de pe spate, atunci când suntem încărcați. Multe motociclete au disponibilă reglarea la pretensionare a arcului spate, special pentru aceste ocazii. Am întâlnit mulți rideri care erau convinși că pretensionarea suspensiei spate este gândită strict pentru a-i ajuta pe cei mai scunzi să atingă mai bine solul cu picioarele. De fapt, scopul ei este să ajute suspensia să lucreze în partea corectă și eficientă a cursei utile, indiferent de încărcare. Adică, dacă aveți suspensia moale pe spate și ați încărcat motocicleta cu un pasager și câteva bagaje, acum motocicleta va fi prea joasă pe spate, cu consecințele de rigoare: va ajunge mai ușor la capătul cursei, iar fața va fi mai greu de încărcat și, de multe ori, imprecisă mai ales în perioadele de accelerare, când se va descărca foarte ușor.

În rest, mersul cu pasager se rezumă foarte bine prin îndemnul lui legendarului Bruce Lee către discipolii săi: „Trebuie să fii ca apa.” Adică ferm și hotărât când e cazul, dar întotdeauna facem mișcări line, atât când acționăm accelerația sau frâna, dar și când le eliberăm. Încercăm să anticipăm cât mai bine traficul astfel încât să nu fim puși în situația în care trebuie să facem manevre bruște, smucite. Aici contează foarte mult și abilitățile noastre, finețea cu care putem controla comenzile astfel încât să avem un mers cât mai lin, care să curgă elegant, fără sincope.

Se subînțelege că, atunci când avem un pasager, nu trebuie să ne grăbim sau să încercăm să mergem prea sportiv, din motive evidente: astfel am crește nivelul de risc prea mult și pasagerului îi va fi mai greu să anticipeze ce se întâmplă, mai ales dacă nu este motociclist practicant. De asemenea, trebuie să evităm pe cât posibil să plecăm la drum când suntem obosiți peste măsură sau mahmuri, pentru că ne expunem riscului atât pe noi, cât și pe cel din spate.

Manevrele de urgență (frânare, evitare) sunt mai complicat de efectuat atunci când avem pasager, mai ales dacă nu le-am exersat înainte. Fața se încarcă mai greu pe frânare, deci riscul să blocăm roata față într-un moment de panică este mai mare, deci cel mai bine ar fi să evităm pe cât posibil să ne punem în situația în care avem nevoie de astfel de manevre. Dacă ajungem totuși în această situație, este foarte important ca pasagerul să fie pe fază și să se țină bine (de aceea pasagerul trebuie sfătuit să fie mereu atent la drum) pentru că ne poate încurca foarte tare dacă vine brusc peste noi și poate chiar să cadă de pe motocicletă.

Acestea fiind zise, nu uitați că experiența trebuie să fie una plăcută și distractivă, deci nu stați încordați și sfătuiți și pasagerul să nu stea stresat, căci motociclismul, deși ceva mai periculos decât alte activități, nu este chiar o ruletă rusească și, făcut cu cap, aduce numai satisfacții și rareori neplăceri. Aici contribuie foarte mult și impresia pe care o generați prin siguranța cu care faceți manevrele și stilul de pilotaj lin de care vorbeam mai devreme. Dacă exprimați siguranță printr-un control bun al motocicletei, pasagerul se va simți mai în largul său.

Ride safe!

Instruirea pasagerului

Se înțelege de la sine că orice pasager va fi instruit de către rider dinainte să se urce în șa, astfel încât să nu ne trezim că ne încurcă în manevre sau că face vreo mișcare imprevizibilă.

1. Nu te sui în șa și nu te dai jos decât când îți spun eu că poți s-o faci.
2. Nu pui picioarele jos la semafor.
3. Te ții bine cu mâinile în orice moment
4. Privești înainte și încerci să anticipezi mișcările motocicletei (viraje, frânări, accelerări), compensând din corp forțele de inerție (te lași ușor în față la accelerări, în spate la frânări etc.)
5. Nu încerci nici să mă „ajuți” prea mult la viraje, lăsându-ți corpul spre interior, dar nici nu te opune înclinării, lăsându-ți corpul spre exterior.
6. Ai grijă la tobă sau la alte componente fierbinți ale motocicletei. Poți să-ți lași pielea acolo.