La început de sezon, nu strică să ne reamintim regulile importante pentru pilotajul în siguranță pe stradă, căci, în motociclism, plăcerea este strict legată de cât de bine putem să ne ferim de pericole. Iată câteva sfaturi utile.

Este iar perioada aceea a anului: temperatura crește, soarele este din ce în ce mai generos și motocicliștilor de toate vârstele și genurile le revine zâmbetul pe față. Deja putem scoate motocicletele din garaj fără să avem nevoie de șapte straturi de îmbrăcăminte, manșoane încălzite și alte asemenea. Începe sezonul. Dar eu, unul, sunt de părere că la fiecare început de sezon, pe lângă grijile inerente legate de întreținerea motocicletei (schimb de ulei, pneuri etc.), fiecare rider ar trebui să se autoevalueze din punctul de vedere al abilităților de pilotaj și să se concentreze asupra revenirii la nivelul de sezonul trecut. Sau, de ce nu, să-l și depășească. Scopul acestui articol este să vă reamintească regulile generale de urmat ca să fiți mereu în siguranță pe motocicletă, indiferent de tipul de utilaj pe care îl călăriți sau experiența pe două roți.

În primul rând, trebuie spus că un lucru important de verificat la începutul fiecărui sezon (și al fiecărei plimbări, până la urmă) este starea motocicletei. Uleiul este la nivel? Pneurile sunt în stare bună (nu sunt prea vechi, prea uzate)? Presiunea în pneuri este corectă (probabil nu, dacă motocicleta nu a fost utilizată de ceva vreme)? Manetele, cablurile, comenzile funcționează corect? Multă lume neglijează aceste aspecte, sau o parte a lor, cuprinși fiind de entuziasmul începutului de sezon. Dar vă reamintim că până și o plimbare scurtă prin oraș, așa, de dezmorțire, se poate termina tragic dacă neglijăm verificarea câtorva lucruri esențiale. Cel mai important ar fi, fără îndoială, starea și presiunea pneurilor. Un pneu care nu este umflat la presiunea corectă schimbă complet comportamentul motocicletei la orice viteze și îți poate pune probleme serioase într-o situație de urgență. De asemenea, diferența între un pneu aparent în stare bună, dar vechi de patru-cinci ani, și unul nou este enormă, din punctul de vedere al rezervelor de aderență disponibile.

Următorul lucru de evaluat este mentalitatea cu care ieșim. Sigur, ne bucurăm foarte mult că putem în sfârșit să zburdăm pe străzi după o perioadă lungă de hibernare, dar trebuie să ținem minte că abilitățile noastre de acum nu sunt la același nivel cu cele de la sfârșitul sezonului trecut. Nici fizicul nostru nu mai face față la fel de bine plimbărilor prelungite (asta dacă nu facem sport/fitness la nivel intensiv pe parcursul iernii). Așa că trebuie să ajustăm ritmul plimbării și nivelul de precauție în consecință. Și să exersăm în condiții de siguranță manevrele esențiale, mai ales frânarea de urgență. De fapt, frânarea de urgență ar trebui exersată cât mai frecvent de către oricine folosește motocicleta pe stradă. Din experiența mea ca instructor la Rider Academy și ca om aflat la al 13-lea sezon pe stradă, pot spune că frânarea de urgență este probabil cea mai importantă manevră de efectuat corect în ceea ce privește siguranța. Dar este, în același timp, și cea mai dificilă (mai ales fără ABS) și cea mai puțin exersată. De ce? Pentru simplul fapt că cine merge cât de cât cu cap pe stradă, nu are nevoie aproape niciodată de o frânare de urgență în toată puterea cuvântului. Atenție, nu mă refer la o frânare ceva mai puternică, ci la una în care este imperativ să oprim complet motocicleta în cel mai scurt spațiu cu putință.

Virajele se mai exersează, volens-nolens, căci străzile nu sunt drepte. Controlul manșonului de accelerație la fel, căci accelerăm foarte frecvent. Cei mai forjatori dintre noi, chiar excesiv de frecvent. Dar majoritatea riderilor nu frânează de urgență aproape niciodată, pentru că, dacă mergi suficient de precaut (eventual și cu un strop de noroc) nu este nevoie aproape niciodată de o asemenea manevră. În același timp, în multe situații, aceasta este cam singura manevră care te poate salva. Nu evitarea, nu rugăciunile, nu „culcatul motocicletei”, ci frânarea puternică și efectuată corect. Dar, din păcate, frânarea dusă la limită este o artă în sine și necesită sute și chiar mii de exerciții pentru a se obține eficiență maximă de fiecare dată. Sunt convins că mai toți motocicliștii știu cum se face din punct de vedere teoretic: gaz închis, ambreiajul tras până la capăt, frână spate tare, apoi frână față progresiv, această ultimă etapă fiind de fapt cea mai importantă și mai greu de executat corect. Dar, chiar dacă știm cum se face, într-o situație de urgență vom face ce ne dictează reflexele. Și, dacă nu am exersat frânarea de sute de ori, reflexele ne vor spune să apucăm tare și repede frâna față, uitând de orice altceva. Și, de cele mai multe ori, deznodământul nu va fi unul fericit.

Apoi, nu trebuie să uităm toate elementele care duc spre un stil de pilotaj corect, eficient și sigur. Ne place să ne uităm la măiestria cu care piloți ca Rossi, Marquez sau Cairoli strunesc motocicletele în competiție, dar și în cazul lor performanțele pleacă de la o bază solidă. Adică o poziție corectă în șa și privirea orientată unde trebuie (adică mereu în direcția în care vrem să mergem). Mulți neglijează aceste aspecte, crezând că sunt irelevante: „Lasă prostiile astea cu poziția în șa, eu vreau să știu cum să merg mai tare pe Cheia, să-l <<ard>> pe amicul Gigel cu R6.” Ei bine, deși nu recomand mersul „mai tare” pe stradă, ci mersul „mai bine”, care de cele mai multe ori duce automat  și la „mai tare”, pot să-ți spun, stimate forjator, că tot de la poziție pleacă și mersul sportiv. Dacă în viraje atârni nenatural în afara motocicletei cu posteriorul, căutând să atingi asfaltul cu sliderul, în timp ce trunchiul stă în continuare deasupra motocicletei, iată de ce te lasă în urmă amicul Gigel cu R6. Pentru că te concentrezi asupra unui lucru fără importanță (a pune genunchiul pe jos), o faci greșit oricum (scoți doar posteriorul, tinzând să te ții cu mâinile de ghidon, perturbând astfel controlul direcției și mergând mai prost și mai încet), în loc să stai mai comod și să-ți ții privirea unde trebuie, concentrându-te la trasa corectă și încercând să anticipezi cât mai bine situațiile de pe drum.

Încă un lucru foarte important este mentalitatea cu care ieșim pe stradă. Motociclismul și abilitățile specifice sunt în mare parte dominate de aspectul mental. Adică pentru a merge bine, trebuie să fii hotărât să o faci, să vrei să domini motocicleta și să ai control complet. Dacă eziți, ești nesigur, lași frica să te conducă, poți avea probleme. Desigur, nu trebuie să facem excese de curaj. Cred că acel echilibru perfect între a fi sigur pe tine, conștient de ce poți face pe motocicletă și a merge suficient de precaut încât să nu te pui într-o situație limită este starea psihică spre care trebuie să tindă orice motociclist. Adică nici „vai, Doamne, sper să nu mi se întâmple ceva!”, nici „azi am să depășesc tot ce-mi stă în cale pentru că sunt un zeu al pilotajului!”, ci undeva între cele două.

Și nu uitați niciodată că experiența se acumulează mergând. Adică cea mai importantă investiție în motocicletă este benzina din rezervor. Desigur, fără să uităm menținerea acesteia în stare tehnică optimă și pneurile cele mai bune pe care ni le putem permite. Și nu strică niciodată nimănui să facă un curs de perfecționare, cum ar fi cele de la Rider Academy. Și nu spun asta (doar) pentru a face reclamă, ci pentru că am observat oameni cu sute de mii de kilometri în șa care au avut ce învăța de la un astfel de curs și pentru că într-o zi petrecută alături de un profesionist poți afla mai multe decât în ani de zile de mers „după ureche” sau după sfaturile diverșilor experți autoproclamați. Așa că, dacă aveți ocazia, faceți un curs de perfecționare la acest început de sezon și veți vedea la ce mă refer. Investițiile în tobe mai „muzicale” sau în alte brizbrizuri se pierd odată cu vânzarea motocicletei, dar experiența și abilitățile de pilotaj mai bune vă rămân pentru totdeauna.

Și, orice ați face, nu uitați să vă distrați! Ride Safe in 2020!