În mod normal, acum am fi scris despre cum Lorenzo a câștigat cursa din Anglia cu măiestrie și curaj. Sau despre cum Dovi a făcut același lucru. Sau despre revirimentul echipei de uzină Yamaha, care a profitat de un circuit favorabil și de vremea răcoroasă pentru a pune capăt secetei de victorii. Dar doar stăm și ne uităm în gol. Ce s-a întâmplat?

Pista din Anglia a fost de-a dreptul inundată duminică, dar nu neapărat pentru că a plouat nemaipomenit de tare. Asfaltul nu lăsa apa să se scurgă suficient de bine.

Marele Premiu al Marii Britanii a început cum nu se putea mai normal. Vineri s-a ieșit pe o pistă uscată, la temperaturi relativ scăzute. Piloții s-au plâns de prezența denivelărilor, care păreau mai multe și mai mari acum, după reasfaltarea de acum câteva luni, față de anul trecut. Sigur, aderența era mai bună, dar denivelările păreau de-a dreptul deranjante. Unii se adaptau mai rapid decât alții la situația din teren, iar Rossi nu părea foarte afectat, și, împreună cu Vinales, părea să fie într-un vârf de formă pe circuitul britanic, unul pe care motocicletele Yamaha au mers bine întotdeauna.

Sâmbătă, ziua a început în cel mai banal stil (dacă poți numi banal felul în care cei mai buni piloți din lume atacă virajele unui circuit de mare viteză), până la prima aversă de ploaie.

Ploaia era așteptată la Silverstone, căci canicula prelungită care a afectat această zonă a lumii tocmai s-a încheiat și Anglia a revenit la clima sa tipică. Piloții clasei regină au intrat la boxe în FP4, au pus pneurile de ploaie, au schimbat setările și au ieșit din nou pe pistă. Câteva minute mai târziu, precum prima apariție a rechinului/criminalului/monstrului într-un film horror, se întâmpla momentul care avea să marcheze tot restul filmului. Sau al weekendului, în cazul nostru.

La capătul liniei drepte Hangar, Alex Rins apăsa frâna motocicletei sale Suzuki GSX-RR, la 290 km/h. Pelicula de apă groasă, pe alocuri, de patru degete transformă frânarea lui Rins într-un exercițiu de patinaj artistic. Căci pneul lat, fie el și de ploaie, al motocicletei Suzuki acvaplanează pe micul lac format la intrarea în virajul Stowe și roata se blochează instantaneu. Rins, fiind un pilot de nivel stratosferic, reușește să țină motocicleta pe roți, dar își dă seama că nu are cum s-o încetinească semnificativ. Așa că sare de pe motocicletă, la aproximativ 200 km/h, ca să nu ajungă să lovească împreună cu ea zidul de la capătul spațiului de degajare. Până aici, nimic complet ieșit din comun. O căzătură în FP4, cum s-au mai văzut atâtea. Dar, imediat după Rins, Tito Rabat se rostogolește prin spațiul de degajare din același viraj. Rins se uită apoi îngrozit cum Franco Morbidelli este luat prin surprindere de același lac, cade, iar motocicleta Honda a italianului se îndreaptă direct către Tito Rabat, cu viteză considerabilă. Rins îi face semne disperate lui Rabat, acesta se întoarce, dar nu apucă să se dea la o parte. Este lovit de motocicleta lui Morbidelli, care se rostogolea cu o viteză estimată de 150 km/h. Din fericire, nu moare și nu rămâne paralizat (ceea ce s-ar fi putut întâmpla foarte ușor). Din nefericire, are femurul, tibia și peroneul rupte și piciorul îi sângerează atât de tare încât medicii se tem că i s-a rupt artera femurală, caz în care ar fi fost foarte ușor să moară din cauza pierderii rapide de sânge. Din fericire, arbitrii de traseu și medicii de la Silverstone sunt unii dintre cei mai buni profesioniști din lume. Rabat este dus la spitalul din Coventry și operat. Se trezește și îi mulțumește doctorului că i-a salvat viața. Acesta îi spune că nu lui ar trebui să-i mulțumească, ci celor care l-au îngrijit la fața locului. Ei chiar i-au salvat viața.

Dacă se ținea cursa de la Silverstone pe uscat, Maverick Vinales era unul dintre candidații la victorie. Dar așa, perioada de secetă Yamaha se prelungește.

Pe lângă cei trei protagoniști ai poveștii de mai devreme, și alți piloți au pierdut controlul la intrarea în Stowe, dar au plecat pe roți din spațiul de degajare. Evenimentul ridică deja problema: ce se întâmplă dacă plouă așa în timpul curselor? E clar că zona respectivă e periculoasă.

Ploaia se oprește însă, apoi avem parte de o sesiune de calificări haotică și spectaculoasă, desfășurată pe o pistă aproape complet uscată, cu excepția a trei viraje și o linie dreaptă, care sunt ude de-a dreptul.

La finalul zilei de calificări, atenția oamenilor se îndreaptă către Stuart Pringle, directorul circuitului, care spune că pista nu are nicio problemă; evacuarea apei s-a făcut cu greu pentru că în zona virajului Stowe a plouat neobișnuit de tare. Dacă plouă „normal”, apa se evacuează fără probleme.

Toată lumea speră să fie așa, căci se anunță ploi zdravene în ziua curselor. Care vin cu punctualitatea unui tren japonez, în timpul sesiunii de warm-up a clasei Moto2. Inițial, pista chiar pare practicabilă. Piloții de la Moto2 ies pe asfaltul ud și merg destul de tare, nu par să existe probleme.

Dar ploaia se întețește și pista pare să se inunde. Nu doar în virajul Stowe, ci cam peste tot. Cursele se amână, momentan. Ploaia nu mai contenește, ba chiar începe și mai tare. Ies diverse utilaje cu perii ca să mai evacueze apa care băltește pe întreg circuitul. Safety-car-urile BMW M4 și M5 rulează atât de mult încât transmisia în direct începe să semene cu o reclamă la BMW. Și siajul apărut în urma lor este atât de mare încât par șalupe. Se așteaptă, iar subsemnatul, împreună cu colegul Alex Cocu, stă în cabina de comentariu Eurosport și comentează… nimic.

Luarea unei decizii se prelungește, există speranța că ploaia se va opri la un moment dat, cel puțin temporar. Se întâmplă examinări, întruniri, comisii. Dar nu se aleargă. În cele din urmă, se anunță că, dacă se oprește ploaia la 16:00, ora locală (18:00, ora României), se țin toate cursele, începând de la 16:30, ora locală. Ploaia dă semne că s-ar opri, pista se mai zvântă, pare cât de cât practicabilă, dar vine anunțul: „Toate cursele se anulează.” De ce? Piloții au hotărât că este prea periculos. Chiar și dacă se oprește ploaia, poate reîncepe în orice moment și sunt prea multe probleme (aderența, acvaplanarea, denivelările, vizibilitatea în caz de rulare pe ud).

Toată lumea e dezamăgită, se pleacă acasă cu coada între picioare. Se ține o conferință de presă, în care responsabilii cu siguranța, în frunte cu Mike Webb, directorul de cursă, răspund la câteva întrebări ale jurnaliștilor.

Ce s-a întâmplat?

În primul rând, asfaltarea din ianuarie/februarie, prima după o perioadă de 20 de ani, nu a fost făcută cum trebuie. Noul asfalt nu permite evacuarea corectă a apei, pe majoritatea lungimii traseului. Denivelările nu existau în mai, dar s-au creat după cursa de Formula 1 din iulie și cea de GT, desfășurată cu o săptămână înainte de MotoGP. Stuart Pringle, directorul circuitului, declara că problema de sâmbătă care a dus la tripla fractură pentru Rabat, a fost cauzată de o ploaie neobișnuit de puternică. Se pare însă că, la câteva competiții naționale și track-day-uri, piloții sesizaseră că apa rămâne pe pistă cam peste tot, chiar și la ploi normale. Deci și conducerea circuitului poate fi bănuită de o oarecare rea-credință.

Printre glumele făcute în timp ce așteptam cu toții să se întâmple ceva, duminică, a fost și cea că producătorii care fac și motoare de barcă sunt avantajați în condiții de pistă extrem de udă.

Asfaltarea nu s-a făcut cu Tel Drum, cum am fi îndreptățiți să credem, ci cu Aggregate Industries. Dar se pare că aceiași Aggregate Industries au asfaltat și ceva autostrăzi din zonă, care ar avea aceleași probleme de evacuare a apei.

De ce nu s-au mutat cursele luni? Majoritatea echipelor ar fi fost dispuse să facă această modificare de program, iar Stuart Higgs, oficialul traseului (și organizatorul British Superbike, printre altele), a reușit ca, în decurs de o oră, să obțină acceptul a 280 de oficiali de traseu, 30 de doctori și paramedici, 12 ambulanțe și 1 elicopter, pentru a fi prezenți la lucru în ziua de luni. Problema era că trebuia să existe unanimitate în rândul echipelor, iar echipele Honda, Yamaha, Ducati și KTM aveau un test programat la Motorland Aragon miercuri, pe care l-ar fi ratat. Așa că s-au opus.

Sunt piloții niște „fătălăi” pentru că n-au vrut să alerge în condițiile respective? Având în vedere că acvaplanarea la 300 km/h, pe o motocicletă de 280 CP, cu frâne de carbon, ar umple pantalonii cam oricui, cu siguranță curajul piloților nu poate fi pus la îndoială. Riscul să se întâmple ceva grav era unul enorm. Practic, devenea o certitudine. Singura întrebare ar fi fost: „Câți scapă?” Și dacă o astfel de întrebare este normală dacă vorbim despre un batalion de parașutiști pe timp de război, când vorbim despre piloți de MotoGP, nu mai e.

Dar nu știa cineva despre problema asta a circuitului? Se pare că nu. Franco Uncini, fost campion mondial la 500 și reprezentantul FIM în MotoGP pentru probleme de siguranță a vizitat circuitul la final de februarie, după reasfaltare, și a dat undă verde, omologând circuitul cu notă maximă. Se pare, însă, că FIM nu acordă suficientă atenție procedurilor pentru omologare și acordă aceste omologări mult prea ușor. Chaz Davies, fost pilot de MotoGP și actual pilot de top în Superbike, a atras atenția asupra acestui aspect.

Ce se va întâmpla? Circuitul Silverstone va deschide, începând de mâine, o anchetă, împreună cu firma de asfaltare, ca să afle ce s-a întâmplat. La fel și FIM își va revizui puțin procedurile, căci este cam stupid să vină 300 de tiruri cu echipament, plus mii de oameni, la un circuit, în Anglia, și să se anuleze cursa pentru că plouă, pe un circuit omologat FIM. Așadar, câțiva oameni își vor pierde cu siguranță slujba, alții vor primi mustrări, câteva capete se vor umple de cenușă, iar circuitul Silverstone va trebui să scoată din buzunar încă niște milioane, ca să asfalteze din nou până la anul.

Partea bună? Pentru noi, mai puțin. Pentru Marc Marquez, însă, vestea nu a fost una foarte proastă. Spaniolul își păstrează avantajul în clasament, și acum este cu o cursă mai aproape de titlu. Și cursa pierdută este pe o pistă pe care nu se simțea foarte în largul său și era pasibil să piardă ceva puncte.

„C’est la guerre!”, vorba românului.