Nu este un secret faptul că unii dintre noi, masculii feroce care mergem pe motociclete, tindem să privim fetele care au aceeași pasiune de undeva de sus. „Sunt mai mici, mai firave, mai puțin îndrăznețe, n-au cum să facă față sportului moto”, își spune, plin de autosuficiență, câte un forjator local.

Asta până intră pe pistă în același timp cu o fată care știe ce face și aceasta îi învârtește foarte prompt casca pe cap atunci când trece pe lângă el ca expresul prin gară. În momentele următoare, eroul bălmăjește câteva scuze referitoare la pneurile neadecvate și la faptul că a fost bolnav când era mic, retrăgându-se în bârlogul său pentru a-și obloji orgoliul rănit grav.

Am văzut de câteva ori derulându-se acest scenariu, la motociclism viteză, motocros și enduro. Uneori am fost chiar eu cel căruia i s-a învârtit casca în cap de către o domnișoară ale cărei abilități le întreceau vizibil pe ale mele. Atâta doar că orgoliul meu a fost foarte puțin julit, pentru că știam și acceptam faptul că există o mulțime de femei în lume care știu foarte bine să tragă de gaz și nu se tem să o facă.

În cele ce urmează, o să vorbim puțin despre câteva femei-pilot despre care ar fi trebuit să auziți până acum. Doamne și domnișoare care au ajuns la cel mai înalt nivel în motorsportul pe două roți și care au schimbat prejudecățile unei lumi întregi în ceea ce privește femeile la ghidon.

Ana Carrasco

Nu întâmplător începem cu Ana Carrasco, domnișoara spaniolă originară din regiunea Murcia. Ana împlinește 25 de ani peste câteva zile și s-a suit în șaua motocicletei pentru prima dată la trei ani, după ce sora sa mai mare primise cadou o motocicletă pentru copii pe care nu o folosea. Ana a fost îndrumată în această pasiune de tatăl ei, Alfonso, care i-a fost mecanic mulți ani campionului spaniol David de Gea.

Fata din Murcia a participat în competiții de minimoto începând de la patru ani, progresând de-a lungul copilăriei și ajungând să concureze în clasa 125, unde a câștigat două titluri regionale în 2009 – primul pilot de gen feminin care a înregistrat vreodată o asemenea reușită. Asta pentru că, trebuie spus, Ana a concurat întotdeauna împotriva băieților, în cele mai dure campionate.

În 2013, Ana Carrasco devenea prima femeie care concura în Motomondial la categoria Moto3. În același sezon, a obținut primele sale puncte într-o categorie extrem de disputată, cu un loc 15 la Sepang și un loc opt la Valencia. Au urmat ani mai dificili în Moto3, cu eterne probleme de sponsorizare, apoi un an la fel de dificil în Campionatul European CEV la clasa Moto2, în 2016.

Carrasco și-a găsit locul cu adevărat în Campionatul Mondial Supersport 300, unde a concurat pentru prima dată în 2017. Pe 17 septembrie 2017, Ana a devenit prima femeie care a câștigat vreodată o cursă de campionat mondial de motociclism solo, când și-a depășit doi adversari pe ultima sută de metri a cursei de la Portimao.

În 2018, Ana a câștigat încă două curse, la Imola (unde și-a spulberat efectiv concurența) și la Donington Park, a punctat decisiv în restul etapelor și, după o ultimă etapă cu mari emoții, la Magny-Cours, a devenit prima femeie care câștigă un titlu mondial în motociclismul solo (în motociclismul-viteză cu ataș o femeie, finlandeza Kirsi Kainulainen, a devenit campion mondial în 2016, ca pasageră a pilotului Pekka Paivarinta).

În 2019, Ana a terminat sezonul de Supersport 300 mondial pe locul trei la general, cu două victorii și două podiumuri din nouă curse.

A continuat să alerge la WSS 300 până anul trecut, cu rezultate bune, iar anul acesta a trecut iarăși la Moto3 în Motomondial.

Laia Sanz

Laia Sanz Pla-Giribert s-a născut pe 11 decembrie 1985 în Corbera de Llobregat, aproape de Barcelona. Era perioada în care Jordi Tarres, care avea să devină un adevărat zeu al trialului în Spania, obținea primele sale succese pe plan internațional. Rezultatele excepționale ale lui Tarres aveau să readucă popularitatea trialului în Catalonia, acesta devenind un adevărat sport național. Laia a făcut primii pași în acest sport îndrumată de tatăl și de fratele său, și ei fiind atrași în acest val de atenție pentru trial în acea zonă a Spaniei.

Astfel, la doar patru ani, Laia se suie pe o motocicletă de trial și începe o carieră plină de glorie. La doar 11 ani avea să câștige prima sa cursă în campionatul spaniol de juniori (de băieți), la 12 ani a câștigat prima ediție a Campionatului European de Trial Feminin. În anul 2000, la 15 ani, câștigă Campionatul Mondial Feminin individual și pe echipe, an în care federația spaniolă creează categoria feminină în campionatul național de trial.

Povestea continuă până în ziua de astăzi: catalana în vârstă de 33 de ani continuă să triumfeze în enduro-ul mondial feminin, după 13 titluri mondiale individuale, șase pe echipe, 10 europene și opt naționale în trial. În enduro, catalana este cvintuplă campioană mondială la categoria Femei. Între timp, Laia și-a îndeplinit un vis, începând să alerge în Dakar, cu performanțe din ce în ce mai bune. De fapt, în 2012, Laia s-a retras din competițiile de trial și a început să se specializeze în rally-raid, tocmai pentru a alerga în Raliul Dakar, descris de mulți drept cea mai grea competiție moto din lume. În 2015, ajunsă în echipa de uzină Honda, Laia reușea ce mulți n-ar fi crezut vreodată posibil: un loc în top 10 la finalul Dakarului. Vă reamintim că această cursă înseamnă peste 9.000 km de parcurs în off-road în două săptămâni. O zi relaxată este una în care te trezești la 5 dimineața (într-una dificilă te trezești la 2), ai etape de până la 1.000 km de parcurs într-o singură zi, ajungând la altitudini de peste 4.500 m, cu temperaturi între -10 și +40 de grade (câteodată în aceeași zi). Și trebuie să faci totul cu cât mai puține greșeli, să știi să-ți repari singur motocicleta cu doar câteva scule, să ai un fizic de fier și o voință pe măsură. Laia are la activ peste zece participări la Dakar, primind astfel titlul de „Dakar Legend”. De fiecare dată a fost prima femeie clasată și are multiple clasări în top 20 la general. După ce a fost pilot de uzină KTM timp de mai mulți ani, în 2020 a fost vioara întâi în echipa de uzină Gas Gas, terminând pe locul 18 la general, cu doar patru locuri în urma iubitului ei (care îi este și partener de antrenament), multiplul campion spaniol la enduro Jaume Betriu. În 2021 a terminat pe 17 la general și, din nou, a câștigat clasa rezervată femeilor.

În 2022 a trecut pe patru roți cu un MINI X-Raid și a terminat pe 23 la categoria Auto.

Maria Herrera

Ca și Ana Carrasco, Maria Herrera face parte din noul val de piloți în motociclismul viteză. La doar 25 de ani, are deja un palmares impresionant în motorsport. Fata din Toledo a devenit, în 2013, prima femeie-pilot care câștigă o cursă în prestigiosul campionat FIM CEV Repsol, anticamera Motomondialului, când a obținut victoria în clasa Moto3 pe circuitul Motorland Aragon. A urmat încă o victorie pe circuitul Navarra și o luptă palpitantă pentru titlul de campion cu nimeni altul decât Fabio Quartararo, actualul campion mondial en-titre la categoria regină a Motomondialului.

Ca să înțelegeți mai bine la ce nivel este Maria Herrera, imaginați-vă că, în 2013 și 2014, Fabio Quartararo făcea furori în FIM CEV Repsol, fiind considerat de specialiști „următorul Marquez”. Ei bine, Maria l-a bătut de mai multe ori în dueluri roată la roată!

Au urmat trei ani în Moto3 mondial. Deși s-a luptat constant cu lipsa resurselor, Maria a punctat în fiecare sezon, cel mai bun rezultat al său fiind un loc 11 la Phillip Island în 2015. În 2018, sportiva spaniolă a participat și ea pentru prima dată în Supersport 300 mondial, terminând cu un loc 4 la Magny-Cours și 45 de puncte la finalul sezonului. În 2019, Maria a continuat să scrie istorie, ca singura femeie-pilot pe grila noii clase de motociclete electrice MotoE în MotoGP. A terminat toate cele șase curse pe roți, cel mai bun rezultat fiind un loc cinci la Misano, luptându-se cu piloți de nivel foarte înalt, precum Bradley Smith, Lorenzo Savadori sau legendarul Sete Gibernau.

Kiara Fontanesi

Italianca Kiara Fontanesi s-a născut în 10 martie 1994 și este un fenomen al motocrosului. După succese în competiții de profil mai modest, în SUA și în Italia, debutează în Mondialul de Motocros MXGP în 2009, la doar 15 ani, la categoria feminină. Deja la acea vârstă foarte fragedă reușea un loc doi într-una dintre curse și locul nouă în clasamentul general la finalul sezonului. A continuat să participe în mondial și, în paralel, lua titluri pe bandă rulantă în campionatul Italiei. În 2012, devine campioană mondială la motocros feminin pentru prima dată. Au urmat încă trei titluri, între 2013 și 2015, Kiara ajungând astfel la patru titluri consecutive. Apoi, după o pauză în 2016, adaugă încă două titluri în 2017 și 2018. În Italia, Kiara este ceea ce se numește în engleză un „household name”, atât pentru realizările sportive, cât și pentru reality-show-ul la care a participat în 2013, denumit Miss Cross.

După o relație de doi ani cu pilotul de MotoGP Maverick Vinales și una cu Scott Redding, Kiara este acum cu boxerul Devin Parenti, cu care are și un copil, o fetiță pe nume Skyler, născută în noiembrie anul trecut. Kiara a revenit pe pistele de motocros în 2020 și micuța Skyler este alături de ea la circuite.

Anastasiya Nifontova

„Am reușit! Nu-mi vine să cred! Nu am cuvintele potrivite ca să descriu ce simt. Este incredibil,” spunea rusoaica Anastasiya Nifontova la finalul Raliului Dakar 2019, când devenea prima femeie din istorie care termina raliul la categoria Original by Motul (ex-Malle Moto). Această categorie este rezervată celor mai duri (și mai masochiști) rideri, căci orice asistență din afară este interzisă. Adică trebuie să îți repari singur(ă) motocicleta, să faci singur operațiunile de întreținere, asta pe lângă pilotaj, navigație, teren dificil, etape de aproape 1.000 de kilometri pe zi etc.

Rusoaica a terminat cel mai dificil raliu din lume la cea mai dificilă categorie a acestui raliu cu doar câteva zile înainte să împlinească 40 de ani, dar a fost sportivă de-a lungul întregii vieți. În copilărie a concurat în patinaj artistic și schi, apoi tatăl ei i-a dăruit prima sa motocicletă, pe când avea 16 ani. Apoi s-a angajat într-un magazin moto din Moscova, deținut de Alexandr Nifontov, primul rus care a concurat vreodată în Dakar, cu un loc 6 în 1995, care avea să-i devină soț. Astfel s-a născut pilotul Anastasiya Nifontova, care a reușit un tur de forță remarcabil în Dakar 2019.

Taye Perry

Taye Perry a crescut la o fermă în apropiere de Pretoria, Africa de Sud. A început să meargă pe motociclete de off-road la 12 ani, influențată de tatăl său, care alerga la enduro, și, în 2020, a participat pentru prima dată la Raliul Dakar. Asta a fost o provocare deosebită pentru ea, nu doar pentru că era prima dată, ci și pentru că Taye are doar 1,58 m înălțime, fiind unul dintre cei mai scunzi piloți de moto, indiferent de gen, din istoria Raliului.

Și, ca să nu mai poți spune niciodată „Nu pot să merg cu motocicleta asta, că n-ajung bine cu picioarele jos.”, Taye a terminat primul său Dakar pe un extrem de respectabil loc 77 la general (din peste 150 de participanți) și pe 4 în clasamentul feminin, la ghidonul motocicletei sale KTM 450 Rally a cărei șa îi vine până la piept. „Când cad, e foarte greu să ridic de una singură motocicleta de 150 kg, așa că încerc să nu mă pun prea des în situația asta,” spunea Taye la jumătatea raliului din Arabia Saudită.

Rebecca Bianchi

Italianca în vârstă de 24 de ani a fost cea mai rapidă femeie din Campionatul Național al Franței (motociclism-viteză) în 2017, la ghidonul unei Yamaha R6, dar pasiunea sa a început de mică, atunci când părinții ei, ambii fotografi de sport, o luau cu ei la curse. A urmat o motocicletă mică la vârsta de șapte ani, apoi Rebecca nu s-a mai oprit.

Acum stă la Cattolica, în zona Italiei care a dat majoritatea numelor răsunătoare în motociclismul viteză (Rossi, Melandri, Simoncelli, ca să enumerăm doar câțiva) și a devenit instructor de pilotaj la cel mai înalt nivel și ambasador al mărcii Motul în motorsport.