De aici, din Qatar, am reușit să obțin o perspectivă completă și destul de interesantă a sezonului care tocmai a început în MotoGP. La ce trebuie să ne așteptăm?

Cvintuplul campion de Formula 1 Lewis Hamilton, motociclist pasionat, a vizitat garajele echipei Petronas Yamaha SRT de aici, din Qatar. A făcut schimb de căști cu Morbidelli și cu Quartararo.

Vinales este în mare formă

Pilotul de uzină Yamaha se simte mai în largul său ca niciodată acum, la începutul noului sezon. Asta pentru că a schimbat radical echipa, renunțând la Ramon Forcada, șeful de echipă cu care nu s-a înțeles niciodată, în favoarea mai tânărului Esteban Garcia. De asemenea, Vinales l-a luat ca „rider coach” pe Julian Simon, fost pilot de top la 125 și Moto2. Simon joacă acest rol, de antrenor, de ceva vreme, pentru piloți de toate nivelurile și vârstele.

Vinales spune că noua echipă îi transmite calm și încredere și că acum este cea mai bună versiune a sa. Și afirmațiile spaniolului se confirmă după ritmul de cursă ucigător afișat în extrasezon și acum, în weekendul de cursă din Qatar. Maverick a stat, împreună cu întreaga sa echipă, în același hotel cu noi și îl vedem în fiecare dimineață relaxat și zâmbitor, o schimbare radicală față de sezonul trecut, când părea că îi tună și îi fulgeră în fiecare zi.

Marc Marquez în dificultate?

Marc Marquez începe sezonul în condiții dificile, cu adversari puternici și cu o recuperare insuficientă după operația la umăr din decembrie. Spaniolul mai are și alte motive de nemulțumire: motocicleta Honda, deși are clar mai multă putere decât anul trecut, a pierdut ceva din feeling-ul pe roata față, un punct forte al bolidului RC213V în trecut. Dar chiar și așa, campionul en-titre se descurcă încă excelent, pe un circuit care nu s-a numărat niciodată printre preferatele sale. S-a calificat în prima linie a grilei, urmărindu-l îndeaproape pe Danilo Petrucci și are un ritm care îi va permite să se lupte pentru cel puțin un podium. Apoi, după ce umărul i se va reface complet și ajunge pe circuite care îi sunt favorabile (precum Austin, de exemplu), Marquez va putea să se desfășoare în deplinătatea forțelor. Din punctul meu de vedere, Marc Marquez rămâne candidatul principal la titlul mondial. Să nu uităm că, de când rulează la clasa regină, din 2013, a ratat un singur titlu mondial, în 2015.

Piloții de uzină Ducati sunt o forță formidabilă

Echipa Ducati face acum front comun în fața adversarilor. Dacă ultimele două sezoane au fost marcate de o rivalitate puternică între riderii Ducati, Andrea Dovizioso și Jorge Lorenzo, acum atmosfera este alta în boxa bolognezilor. Petrucci a fost recrutat pentru un an cu instrucțiuni clare de a contribui necondiționat la efortul echipei de a avea un campion mondial – pe Andrea Dovizioso, cel mai probabil.

În plus, Petrucci a fost ajutat de Dovi de-a lungul extrasezonului: Danilo s-a mutat aproape de Andrea, s-a antrenat împreună cu acesta și s-a folosit de echipa lui de pregătire – nutriționiști, antrenori, psihologi.

Și efectele se văd. Petrucci a mai pierdut puțin în greutate, dar nu pare subnutrit, ca anul trecut. Este mai calm și mai încrezător și a devenit o forță redutabilă în MotoGP. Se numără printre candidații la podium (sau chiar la victorie) aici în Qatar și promite un parcurs mai consecvent în 2019.

În partea cealaltă a boxei „roșiilor”, Andrea Dovizioso nu a impresionat prin timpi fulminanți în extrasezon, dar este calm și încrezător. E clar că Dovi are câțiva ași în mânecă și că motocicleta Ducati GP19 este mai rapidă și mai eficientă decât oricând. Dacă este un an în care Dovizioso să aibă toate șansele la titlu, 2019 este acela.

Valentino Rossi nu pare în cea mai bună formă, dar ne-a mai păcălit și altă dată

Rossi nu este nici pe departe la fel de mulțumit de motocicleta Yamaha pe cât este colegul său de echipă, dar Doctorul recunoaște că s-au făcut progrese clare față de anul trecut. Nu a strălucit în antrenamentele libere și în calificările din Qatar (cu excepția FP1, unde a fost cel mai rapid), dar veteranul italian are un fel de a renaște odată ce se sting semafoarele care anunță startul cursei. Rossi s-a descurcat dintotdeauna bine în Qatar și pare să găsească mereu o soluție de a fi competitiv pentru ziua cursei și, până la urmă, doar atunci se dau punctele.

La 40 de ani, Valentino este încă unul dintre candidații la titlu și asta în sine este o realizare supraomenească. Dar, din păcate pentru milioanele de fani ai Doctorului, Vale nu pleacă nici pe departe cu prima șansă la titlu și nici măcar cu a doua. Ordinea pe care o văd eu a șanselor la titlu ar fi cam așa: Marquez, Dovizioso, Vinales, Rins, Rossi, Petrucci, Lorenzo.

Rins s-a maturizat și este impresionant

Alex Rins este din ce în ce mai rapid și mai încrezător în potențialul său. Catalanul de la Suzuki nu face prea multă gălăgie, dar a avut un ritm de cursă comparabil cu al lui Vinales în testele din extrasezon, motocicleta Suzuki a evoluat foarte mult și este, poate, cel mai echilibrat pachet de pe grilă, iar Rins a intrat perfect în rolul de pilot principal al echipei din Hamamatsu, acum, că are un coechipier debutant în persoana lui Joan Mir.

Parcursul lui Rins în antrenamentele libere și calificările din Qatar nu a fost atât de fulminant pe cât am fi crezut după testele desfășurate aici de curând, dar spaniolul este în continuare încrezător în ritmul său de cursă, pe care el însuși îl numește „incredibil”. Dacă adăugăm în balanță și experiența adunată de Rins de când aleargă la această categorie și faptul că motocicleta Suzuki GSX-RR nu pare să aibă puncte slabe evidente, devine clar că pilotul din Barcelona este un candidat permanent la podium și că se va clasa destul de sus la finalul sezonului. Postulat: Alex Rins va câștiga cel puțin o cursă în 2019.

Duelul debutanților va fi fascinant de urmărit

Veteranii categoriei regină trebuie să se pregătească pentru vremuri grele. Asta pentru că o armată de piloți foarte talentați și inteligenți au descins în MotoGP, venind de la Moto2.

Cele mai mari furori în acest weekend și în ultimele teste oficiale din extrasezon le-a făcut Fabio Quartararo. Francezul în vârstă de doar 19 ani a fost luat de echipa Petronas Yamaha SRT în defavoarea lui Alvaro Bautista, care a ajuns astfel la echipa de uzină Ducati din Superbike. La momentul respectiv, anul trecut, subsemnatul, mare specialist, spunea că nu înțelege o astfel de mutare. Quartararo avusese câteva momente de strălucire la Moto2, dar nu demonstrase niciodată cu adevărat în Motomondial potențialul pe care îl arătase în CEV Repsol, unde luase două titluri consecutive la o vârstă foarte fragedă. Pe de altă parte, Bautista era în plină formă (după cum demonstrează și felul în care s-a luptat pentru podium la Phillip Island anul trecut) și avea enorm de multă experiență.

Dar acesta este motivul pentru care eu sunt un biet jurnalist/comentator și alții conduc echipele de MotoGP: Quartararo este incredibil de rapid, s-a calificat în a doua linie a grilei și are și un ritm de cursă impresionant. Vinales, Marquez, Petrucci și Dovizioso s-au declarat foarte impresionați de felul în care pilotează tânărul francez.

Apoi avem și alte nume de piloți foarte talentați, campioni mondiali la clasele mai mici. Pecco Bagnaia (Pramac Ducati) a pilotat magistral anul trecut, în drumul către titlul la Moto2, și mai mulți cunoscători îl dau ca pe favoritul la titlul de debutantul anului în MotoGP. Joan Mir s-a acomodat și el foarte repede cu motocicleta Suzuki și postează timpi de temut. Faptul cel mai înspăimântător pentru numele consacrate ale categoriei regină este că toți trei debutanții menționați mai sus sunt foarte inteligenți și nu forțează aiurea. Cad rar și au o abordare foarte cerebrală a competițiilor.

Să luăm aminte la „jokeri”

Mai sunt și alte nume pe care le putem vedea în zona podiumului destul de frecvent, chiar dacă nu se numără printre candidații la titlu. Unul dintre aceste nume este al lui Cal Crutchlow. Pilotul de la LCR Honda este un veteran al categoriei, are multă experiență și nu se dă bătut niciodată. Chiar și după accidentarea foarte gravă pe care a avut-o la picior la finalul sezonului trecut, la Phillip Island, Cal pare la fel de rapid și de hotărât. În plus, englezul are statut de pilot de uzină și are o motocicletă de top, cu care poate lupta de la egal la egal cam cu oricare dintre rivalii săi, în condiții normale. Crutchlow poate lua podiumuri, poate chiar și o victorie răzleață, dacă i se aliniază planetele.

Coechipierul lui Crutchlow, Taka Nakagami, a progresat și el destul de mult în extrasezon, arătând un plus de viteză semnificativ. Japonezul s-a declarat foarte mulțumit de modelul Honda RC213V 2018, pe care l-a „moștenit” la finalul sezonului trecut. Taka ar putea să se lupte din când în când pentru podium și ar putea fi în mod constant în top 10.

Jack Miller este și el destul de în formă. Australianul este mai motivat decât oricând să obțină rezultate peste așteptări, având în vedere că Petrucci are un contract de doar un an cu echipa de uzină Ducati și Miller i-ar putea lua locul de anul viitor, dacă rezultatele italianului nu se ridică la nivelul așteptărilor și dacă riderul de la antipozi impresionează. Miller s-a declarat foarte mulțumit de motocicleta Ducati GP19 pe care a primit-o în acest sezon și spune că potențialul este imens.

Franco Morbidelli are deja ceva experiență în clasa regină și pilotează o motocicletă mult mai ușor de exploatat decât vechea sa Honda RC213V de anul trecut. Italianul a arătat că are stofă de mare campion în sezonul 2017 de Moto2, s-a adaptat bine la motocicleta Yamaha a echipei Petronas SRT și este hotărât să nu se lase eclipsat de coechipierul său, debutantul Fabio Quartararo. Morbidelli ar putea lua podiumuri și ar trebui să fie văzut constant în top 6.

KTM este în dificultate

Producătorul austriac are acum patru motociclete în clasa regină: două de uzină și două satelit, utilizate de echipa Tech3. Acesta ar trebui să fie un avantaj important în materie de date colectate, utile pentru accelerarea progresului bolidului RC16.

Dar motocicletele KTM sunt încă mult în urma concurenței. Asta se vede atât din rezultate (atât în extrasezon cât și aici în Qatar). Ieri urmăream de aproape piloții în virajul 2 al circuitului arab în Q1 și era clar că piloții KTM se străduiau cel mai mult. Trasa motocicletelor KTM era vizibil fragmentată, ascuțită, într-un loc în care majoritatea concurenților aveau un parcurs lin și rotund. Piloții producătorului austriac munceau mai mult ca să obțină același rezultat și erau vizibil mai aproape de limită. Johann Zarco a căzut de două ori ieri și timpii obținuți de piloții KTM au fost cei mai slabi dintre toți producătorii.

După aceste evenimente, au apărut și ceva tensiuni în echipa austriacă, după ce Pit Beirer a declarat că este cam dezamăgit de Johann Zarco, pentru că se aștepta la mai mult de la pilotul francez. În același timp, acesta probabil regretă amarnic faptul că nu a acceptat oferta celor de la Repsol Honda anul trecut, pentru că, în ciuda fluxului constant de piese noi adus în teste de gigantul austriac, prototipul RC16 încă este greu de strunit și brutal pe accelerare. În același viraj 2, auzeam clar propulsorul V4 al lui Pol Espargaro cum era „gâtuit” de sistemele electronice încă de la prima atingere a gazului, acolo unde motocicleta Yamaha a lui Rossi accelera mult mai lin și cu mai puțină dramă.

Ce este cert, atât după testele din presezon, cât și după ce s-a întâmplat acum, în Qatar, e faptul că vom avea probabil parte de cel mai strâns sezon în 2019, atât în competiția pe pistă, cât și în situația din clasamentul general. Marc Marquez rămâne principalul candidat la titlu, dar, dacă ia al optulea campionat, va fi, fără îndoială, cel mai muncit titlu pe care l-a luat vreodată.