După testele World Superbike de la Phillip Island de acum o săptămână, se trăgea deja un semnal de alarmă pentru Jonathan Rea, cel care a dominat campionatul motocicletelor derivate din producția de serie în ultimii patru ani. Alvaro Bautista anunța pretenții serioase la victorii și, eventual la titlu. Pretențiile s-au materializat în weekendul de cursă. Cât de îngrijorat ar trebui să fie Rea?
Așa ceva nu s-a mai întâmplat demult. Fanii mondialului de Superbike care deplângeau dominația totală a lui Rea din ultimii ani și felul în care acesta pare să fi ucis spectacolul au fost răzbunați din plin în prima etapă de World Superbike, desfășurată weekendul trecut la Phillip Island, în Australia.
După testele de la începutul săptămânii trecute, Bautista părea să fie cel mai rapid, dar adversarii săi principali (Rea, Haslam, Lowes, van der Mark, Melandri) nutreau ceva speranțe pentru curse, având în vedere că spaniolul părea să uzeze prea repede pneurile Pirelli cu care nu era obișnuit și, pe finalul unei simulări de cursă, pierdea câte două secunde pe tur.
Ei bine, Bautista le-a ucis aceste speranțe încă din fașă. În prima cursă, spaniolul de la Aruba.it Ducati s-a instalat la conducere înainte de jumătatea primului tur și nu a mai fost prins. Ritmul său, inclusiv pe final de cursă, a fost zdrobitor. De fapt, după câteva tururi, nu mai era nici văzut, ajungând la un avans enorm față de plutonul urmăritor, format din piloții de uzină Kawasaki, Jonny Rea și Leon Haslam. Acesta din urmă a căzut la jumătatea cursei la intrarea în virajul 4, lăsându-i poziția a doua lui Rea. Acesta a limitat daunele, dar s-a văzut dominat într-un fel în care nu s-a mai întâmplat de mulți ani. Cu atât mai mult cu cât riderul care a dominat acum este debutant absolut în Superbike, pe o motocicletă complet nouă, aflată și ea la debut.
Desigur, Bautista era ajutat de geometria și motorul motocicletei bologneze, preluate în mare parte de la bolidul de MotoGP al italienilor. A ajutat și faptul că spaniolul se simte excelent pe circuitul de la Phillip Island (unde s-a luptat pentru podium în cursa de MotoGP de toamna trecută) și că acest circuit tinde să favorizeze riderul mai degrabă decât motocicleta. În plus, modelul Ducati Panigale V4R nu avea o limită foarte strictă impusă turației maxime, conform regulamentului din Superbike, turându-se la peste 16.000 rpm, în condițiile în care Kawasaki-urile de-abia trec de 15.000 rpm. Astfel, viteza maximă a lui Bautista pe linia dreaptă era cu 5-10 km/h mai mare decât a rivalilor de la Kawasaki.
De aceea nu ar trebui să luăm dominația absolut uluitoare a lui Bautista de la Phillip Island ca pe un semn că Ducati va lua titlul negreșit anul acesta și că epoca de aur a lui Rea s-a sfârșit. Asta și pentru că, dacă ne uităm la ceilalți piloți care au călărit un Panigale V4R în Australia, situația nu arată chiar atât de bine. Davies, vicecampion mondial en-titre, a reușit un loc 7 în ultima cursă și acesta a fost punctul culminant al weekendului pentru galez. Desigur, acesta concura cu o accidentare la spate și era limitat serios, dar chiar și așa, se pare că bolidul din Borgo Panigale nu este perfect pus la punct pentru orice pilot.
De fapt, există ipoteze lansate de specialiști conform cărora Bautista merge atât de bine pe noul Panigale pentru că este un V4 care se turează mult, cu o ciclistică inspirată de modelul de GP, deci se simte oarecum ca acasă. În același timp, Davies, care până acum a pilotat un Panigale V2 de 1.199 cmc cu o turație maximă de 12.000 rpm, este obișnuit să se bazeze mai mult pe cuplul la turații medii la ieșirea din viraje, având un stil care nu este cel mai eficient pe noul Panigale.
Și, deși Bautista a fost vedeta weekendului de la antipozi, Rea a reușit totuși trei locuri 2, limitând la maximum pierderile. Și este foarte probabil să-l vedem pe britanic în cu totul altă situație pe circuitele din Europa, unde frânările puternice și felul în care se uzează gumele schimbă total situația (în testele de pe Jerez și de pe Portimao, Rea a strălucit, dominându-l și pe Bautista).
Cine mai este de remarcat în 2019 în Superbike? Marco Melandri, deși pe o motocicletă nouă (Yamaha R1), într-o echipă nouă (GRT), a luat un podium și s-a bătut pentru podium în fiecare dintre cele trei curse. La fel și Alex Lowes (un podium) și Michael van der Mark, piloții de uzină Yamaha. Sandro Cortese s-a achitat și el bine la debutul său în Superbike. Toprak Razgatlioglu s-a arătat rapid în șaua motocicletei Kawasaki a echipei Puccetti, dar nu a fost suficient de constant, mai ales pe final de cursă. Motocicletele Honda, deocamdată, cel puțin, nu sunt pe niciunde. Veteranul Ryuichi Kiyonari a fost constant undeva pe ultimele poziții (nu înțeleg, sincer, rațiunea celor de la Honda Moriwaki Althea de a-l contracta pe japonez), iar Leon Camier a avut câteva sclipiri în care s-a luptat la jumătatea plutonului, dar cam atât.
Echipa BMW Motorrad Motorsport a avut un debut cel puțin decent, mai ales având în vedere că motorul era în configurație aproape stock (se pare că propulsorul preparat nu este încă gata). Tom Sykes a avut în prima cursă un parcurs comparabil cu ce reușea la Kawasaki pe un circuit pe care nu l-a numărat niciodată printre preferatele sale. Markus Reiterberger a fost undeva la marginea topului 10 în cele trei curse. Motocicleta pare fiabilă, pneurile rezistă decent (nu extraordinar) și piloții par încântați de potențialul bolidului bavarez.
Următoarea etapă de World Superbike, care se va desfășura în Thailanda, pe circuitul de la Buriram, pe 15-17 martie, ar trebui să ne lumineze mai mult referitor la situația din campionat și la ce ne rezervă restul sezonului. Oricum, se pare că va fi un sezon mult mai disputat decât în ultimii ani. Să ne bucurăm, deci!