Aventuri în Alpi. Destinație: BMW Motorrad Days, Garmisch.

Cei dintre voi care ne urmăresc pe Facebook vor fi văzut, fără îndoială, că ne-am lăudat cu o tură epică prin Munții Alpi, în drumul nostru către cea mai mare adunare de motociclete BMW din lume, BMW Motorrad Days, devenită deja un eveniment de tradiție, în orășelul bavarez Garmisch-Partenkirchen de la poalele munților.

1907496_730629097066895_8457128736022249218_n

Cum am ajuns să hălăduim prin aceste părți ale lumii? Simplu: am fost invitați de BMW Motorrad România la Garmisch, unde mai fuseserăm și acum doi ani, dar, de data aceasta, drumul spre întrunire avea să fie foarte întortocheat și extrem de plăcut. Ruta, stabilită în mare, avea să ne ducă de la Munchen mai întâi prin Austria, apoi prin Alpii italieni, la Cortina D’Ampezzo, unde urma să petrecem prima noapte a excursiei, apoi aveam să mergem pe drumuri ocolite spre vestitul Pas Stelvio, în vârful căruia urma să dormim în a doua noapte, urmând ca, în a treia zi, să ajungem la Garmisch, unde să ne bucurăm de atmosfera festivă și de multitudinea de evenimente organizate la fața locului. În următoarea zi aveam să parcurgem un drum relativ scurt de la Garmisch spre Munchen, unde mai aveam o ultimă noapte de cazare, înainte de a preda motocicletele la centrul de presă și a ne întoarce spre România.

Bavaria ne-a primit cu exagerat de multă căldură, căci temperaturile de-a lungul întregii excursii au fost peste 33 de grade Celsius imediat ce coboram din munți. În aceste condiții, parbrizul la al meu R 1200 GS preluat de la centrul de presă al bavarezilor a stat mai mult coborât, ca să am parte de un flux de aer cât mai generos, dar, chiar și așa, uneori simțeam că merg printr-un cuptor. Nu aș fi crezut că astfel de temperaturi sunt posibile la poalele Alpilor. Dar disconfortul termic a fost repede uitat atunci când am urcat spre munți. Peisajele sunt mereu interesante și, când am ajuns la intrarea pe pasul Grossglockner, fremătam de nerăbdare. Nu mai fusesem niciodată aici, dar auzisem foarte multe lucruri despre acest drum. Faptul că am plătit puțin peste 20 de euro de vehicul doar ca să avem acces pe el îmi ridica și mai mult nivelul așteptărilor. Și nu am fost dezamăgit: kilometri după kilometri de viraje de toate razele și tipurile, într-un peisaj luat parcă dintr-o carte de J.R.R. Tolkien, pe o vreme perfectă. Erau ceva motocicliști și câteva mașini, dar nu aș putea spune că era aglomerat. Când am ajuns sus, pe Edelweisspitze, mi-am dat seama că sunt aproape la înălțimea Vârfului Moldoveanu de la noi, doar că am ajuns aici pe asfalt. Aceasta avea să fie o temă recurentă pentru mine de-a lungul călătoriei, pe măsură ce descopeream mai multe pasuri alpine: nu înțeleg comparația cu Transfăgărășanul, un drum atât de lăudat și menționat de nenumărate ori ca fiind printre cele mai frumoase drumuri din lume. Nu zic că nu e frumos, dar mi se pare că un Grossglockner, un Stelvio sau chiar un Umbrailpass îl depășesc din atâtea puncte de vedere încât comparația nu mai are rost. Și când mă gândesc că Grossglockner a fost deschis în 1935…

11254228_730629173733554_6994503946203197637_n

Vedere de pe Edelweissspitze, cel ma înalt punct de pe Grossglockner

Am trecut de pasul Grossglockner într-un amalgam de pilotaj sportiv și opriri pentru admirat peisajul, am oprit în cealaltă parte, la Heiligenblut, pentru o binemeritată hidratare. La scurt timp a urmat o ploaie torențială care ne-a udat în ultimii 100 km până la Cortina d’Ampezzo, un orășel mic și cochet din Dolomiți. Pentru mine, unul, nu mai conta: nicio ploaie nu avea cum să-mi strice buna dispoziție. În plus, mai aveam câteva zile de hoinăreală prin unele dintre cele mai frumoase locuri din lume. Putea să și ningă, nu m-ar fi deranjat teribil.

În următoarea zi am purces spre Stelvio, urmând trecătorile Falzarego și Valparola, la plecarea din stațiunea italiană. Aici bucuria ne-a fost parțial umbrită de traficul intens, care includea mii de bicicliști care circulau în grup. Peisajele rămâneau însă superbe, cu goluri alpine verzi, porțiuni stâncoase abrupte și o vizibilitate perfectă. Din nou ne-a ajuns ploaia după prânz, pe o porțiune de drumuri naționale, la intrarea în orașul Bolzano. Acesta putem spune că era poate cel mai anonim loc din toată excursia, fiind comparat în mod foarte amuzant (și corect) de unul dintre tovarășii de drum cu Târgoviște. Ne așteptam ca ploaia să ne însoțească pe tot drumul, inclusiv la urcarea pe Stelvio, dar am avut noroc. Când am ajuns la baza pasului, era doar înnorat și destul de răcoare. Apoi drumul a început să urce din ce în ce mai mult și mai abrupt, acele de păr au devenit din ce în ce mai înguste și mai strânse, astfel încât, pentru a menține un ritm cât de cât ridicat, trebuia să folosești absolut toată lățimea drumului la intrare, chiar dacă însemna că pornești direct de pe contrasens în virajele de dreapta. Un drum pe cât de frumos, pe atât de periculos, Stelvio era plin de motocicliști de toate națiile și cu toate tipurile de motocicletă imaginabile, de la supernaked-uri încălțate cu Metzeler Racetec și Pirelli Supercorsa și cu rideri rapizi și agresivi, până la choppere modificate cu ghidoane apehanger, ultimele apariții de care ai crede că poți să ai parte pe un astfel de drum. GS-ul meu zboară între viraje cu grația unei motociclete făcută pentru mers sportiv. Doar în cele mai strânse viraje simt că totuși motocicleta are ampatamentul lung, ceea ce mă obligă să încetinesc mult și să petrec mult timp înclinat ca să rămân pe trasă. Dar senzația de siguranță e absolută. În vârf, priveliștea îți taie respirația. Suntem la 2.757 de metri, în a doua cea mai înaltă trecătoare din Alpi. Vârfurile dimprejur (inclusiv cel pe care ne aflăm) sunt presărate cu zăpadă, zona este impecabil amenajată, atât ca punct de belvedere, cât și ca zonă turistică – hoteluri, restaurante, dar totul la locul său, aproape fără nicio urmă de kitsch.

20150704_102739

Pasul Stelvio, cu câteva din ale sale 48 de ace de păr abrupte și înguste

A urmat cea mai plăcută parte a turei, pentru mine, când, alături de încă doi dintre tovarășii de drum, am coborât în Bormio, pe cealaltă parte a Pasului Stelvio, apoi am mers spre Livigno, trecând în Elveția pe un drum care se desfășura superb de-a lungul unui lac imens și albastru, apoi printr-un tunel foarte îngust și lung de 6 km. A urmat o trecere pe Val Mustair și o urcare pe Pasul Umbrail, înapoi pe Stelvio. Totul cu un minim de trafic, pe drumuri excelent amenajate și prin peisaje de basm.

20150703_202901

Apus de soare văzut din Pasul Umbrail

După o seară petrecută la bere și o noapte odihnitoare la aproape 3.000 de metri altitudine, am plecat de pe Pasul Stelvio, coborând din nou pe Umbrail, apoi trecând prin niște sătuce elvețiene superbe pe Val Mustair, cu case vechi, simple, dar cochete și cu drumuri atât de înguste încât un autobuz și o motocicletă nu încap în același timp. Am trecut din nou în Italia, am ajuns la Merano, apoi am traversat Pasul Giovo, trecând prin Brenner și intrând în Austria, unde ne-am cazat în Seefeld, la circa 35 km de Garmisch. Pasul Brenner oferă și el o priveliște deosebită, find, de fapt, o bucată de autostradă suspendată care șerpuiește pe marginea muntelui, de unde se poate vedea valea în depărtare.

201507-P90189882-zoom-orig

Complexul Hausberg, la marginea orașului Garmisch, a găzduit a 15-a ediție a BMW Motorrad Days

BMW Motorrad Days, la Garmisch, este un eveniment care se întâmplă la o scară enormă. Și anul acesta, peste 40.000 de vizitatori veniți din toată lumea i-au călcat pragul. Noi am ajuns la fix ca să ne delectăm cu o bere rece, un spectacol al lui Chris Pfeiffer care părea mai în formă și mai cu poftă de viață decât oricând, deși are deja 45 de ani și cu probele date de rideri amatori pentru preselecția GS Trophy – o competiție de aventură și off-road organizată de BMW Motorrad la fiecare doi ani. Peste tot pe unde te uitai, vedeai motociclete BMW de toate vârstele customizate în toate felurile imaginabile. Se pare că în această perioadă sunt la modă scramblerele și cafe-racerele. Veniseră și câțiva rideri de cursă (foarte) lungă. Motocicleta cu cel mai mare kilometraj a fost un BMW R 1150 GS din 2001, cu 419.000 km la bord!

201507-P90189866-zoom-orig

Anul acesta, Chris a făcut câteva manevre și la ghidonul scuterului electric C Evolution

Înainte de show-ul lui Chris Pfeiffer, spectatorii au avut parte și de o scenetă spectaculoasă care implica faze preluate din cel mai nou film Misiune Imposibilă, cu un BMW M4 și câteva S 1000 RR-uri care se urmăreau executând derapaje.

201507-P90189880-zoom-orig

Urmăriri, derapaje, BMW S 1000 RR negre și noua colecție de echipament BMW Motorrad

În ciuda temperaturii care a fost în mod constant peste 35 de grade, entuziaștii au fost prezenți în număr foarte mare și am văzut chiar un număr de înmatriculare din Thailanda pe un GS din parcare. Seara, formația „Gerry & Gary” ne-a încântat cu niște cover-uri excelent executate și a încins atmosfera puternic în cortul principal. Uimitor a fost cât de bine era organizat totul, în ciuda numărul enorm de vizitatori. Nu erau cozi pe niciunde, era curățenie și civilizație peste tot, nu existau scandaluri sau alt fel de probleme.

201507-P90189863-zoom-orig

Un BMW K 1600 bagger realizat magistral. Prevestește oare ceva?

Următoarea zi am plecat de la Garmisch înapoi spre Munchen, unde am petrecut o seară plăcută și ne-am bucurat de unul dintre cele mai cosmopolite și „cool” orașe din Europa. O aglomerare urbană imensă, dar plăcută și relaxată, Munchen este unul dintre cele mai subapreciate orașe de pe continent când vine vorba de vizitat.

Trăgând linie, după aproape 1.300 de kilometri pe motocicletă, în mare parte pe și printre pasuri alpine, mi-am reîncărcat total bateriile și pot spune că am bifat niște drumuri de pe lista cu rute care nu trebuie ratate. Dacă aveți ocazia să străbateți Alpii, nu vă gândiți de două ori, mai ales în plin sezon estival. Puteți nimeri aglomerație destul de mare pe unele porțiuni, mai ales în weekend, sigur o să vă plouă cel puțin o dată, indiferent ce zice prognoza și nu uitați să luați și straturi în plus la voi, chiar dacă se anunță foarte cald. Și, dacă vă nimeriți pe lângă Garmisch-Partenkirchen în primul weekend din iulie al fiecărui an, treceți pentru o vizită. Nu vă va părea rău.

BMW Motorrad

Comentarii

comentarii

©2014 Motobikes.Toate drepturile rezervate!

RL GLOBAL ACTIV SERVICES. J40/16964/21.10.2008 RO 16864852 Adresa: Str. Dr. Taberei, nr 109, Bl. A7, Sc C, Ap. 33, Bucuresti.

MOTOBIKES aparține grupului de presă RL GLOBAL ACTIV SERVICES.

Log in with your credentials

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account