O ediție specială a unei motociclete MV Aguta nu ar fi neapărat o noutate. Totuși, atunci când italienii propun o Nürburgring edition nu ai cum să nu ridici puțin din sprâncene.
Și să te întrebi dacă nu era de fapt vorba de o Toyota, de vreun GTI Clubsport R, că deh, mașini asociate cu numele faimosului circuit sunt destule. Iar bătălia pentru cel mai rapid tur este constantă. Dar nu, e vorba de o Brutale 1000RR, una cu mult carbon pe ea. Și cum carbonul ne prea place, a trebuit să ne interesăm mai departe.
La fel ca și o Brutale 1000RR, această Nürburgring edition scoate tot 205 cai la 13.000 rpm și un cuplu maxim de 115 Nm, doar că este mai ușoară. Tot ceea ce se putea înlocui prin fibră de carbon a fost înlocuit cu fibră de carbon, inclusiv cămășile cablurilor, capacul ambreiajului, airbox-ul sau prizele de aer. Iar Brutale 1000RR a deveni cu 3 kilograme mai ușoară! Deasupra farului a apărut și un mic spoiler din carbon, iar adevărul este că nimeni nu știe dacă face vreo diferență din punct de vedere aerodinamic. Dar arată bine.
Roțile de la BST reprezintă piesa de rezistență, care schimbă întreaga motocicletă. Evident din carbon, ele o ajută pe Brutale să frâneze mai rapid, să accelereze mai rapid sau să schimbe direcția mai rapid! Desigur, nici restul componentelor nu sunt de ignorat, la asemenea calibru. Vorbim aici de suspensii electronice și de amortizor de ghidon de la Öhlins dar și de etrieri Brembo Stylema.
Iar acum să trecem la kitul racing. O evacuare Arrow 4-2-1, din titan, inspirată din WSBK, o aduce pe Brutale 1000RR Nürburgring edition la 176 de kilograme. Iar împreună cu un ECU de curse, motocicleta devine capabilă de 213 cai putere, cu un câștig marginal de 200 rpm. Doar 150 de unități vor fi construite, pentru un preț de bază de 39.900 de euro. Cine este în dubii, trebuie să știe că paintjob-ul este unul exclusivist, cu tușe de roșu aprins, pe un fundal argintiu.
Lăsând gluma la o parte, cu Nürburgring nu este de glumit. Iadul Verde, după cum a fost supranumit este neiertător cu șoferii și cu atât mai mult cu motocicliștii, care trebuie să supraviețuiască traficului auto și petelor de ulei. Deși această motocicletă este rezultatul unei colaborări oficiale între MV Agusta și Nürburgring 1927 GmbH & Co. KG, se spune că managementul circuitului nu este tocmai entuziast față de motocicliști. Problema a pornit de la accidentele deosebit de grave sau chiar fatale întâmplate aici.
De altfel, atunci când Andy “AndyPath” Carlile a stabilit recordul de 7 minute și 10 secunde pe o Yamaha R1, circuitul era deschis pentru public, britanicul, nereușind să alerge pe o pistă special eliberată pentru el. Vom reveni cu povestea acestui record într-un alt articol, mai merită știut că Yamaha lui Andy avea roți tot de la BST. Dar, apropos de MV Agusta, britanicul a scos 7 minute și 21 de secunde pe o F4 R 312, timp documentat de revista britanică Performance Bikes. Din păcate, întreprinderile de acest gen au rămas mai degrabă într-o zonă de legendă urbană decât tentative oficiale de record, cu notari, măsuri de siguranță și tot tacâmul, incluzând undă verde din partea managementului Nürburgring.
Dincolo de veselia generală produsă în presa moto de apariția acestei MV Agusta și de faptul că acesta e un subiect facil de caterincă, se pune întrebarea: acum, că există o colaborare oficială între un producător de motociclete și entitatea Nürburgring există șanse reale de a vedea o tentativă oficială de record pe două roti?
Cine ar putea fi piloții convocați pentru această nebunie ce nu poate fi decât una extrem de precisă? Andy Carlile, cel care și-a ușurat singur R1-ul propriu? Guy Martin? Michael Dunlop? De notat că modulul ABS Continental MK1000 include funcția cornering, care ar trebui să îmblânzească puțin până și cele mai criminale viraje ale Iadului Verde, să permită frânări la limită și ieșiri din viraje cu cât mai mulți din cei 213 cai.