Istoria Yamaha Motor: mereu cu gândul la un viitor mai bun – partea I

Yamaha Motor Ltd. a luat ființă în iulie 1955. Un debut relativ târziu, atât pe piața japoneză de motociclete, cât, mai ales, pe cea internațională. Dar, așa după cum vedea în continuare, lucrurile au evoluat exponențial, lumea motocicletelor nemaifiind niciodată la fel.

În acele vremuri, doar în Japonia, în jur de 200 de producători de motociclete se luptau pentru supraviețuire, apariția, la fel ca și dispariția unei mărci moto fiind ceva la ordinea zilei. Țara se străduia să își revină după Al Doilea Război Mondial, așadar, de la bun început, Yamaha a avut parte de provocări. Acestea au avut însă darul de a transforma o mică fabrică de motociclete în corporația multinațională de astăzi.

Vom lăsa deoparte povestea lui Torakosu Yamaha, cel care în 1887 a pus bazele Yamaha Fukin Seizojo sau Fabrica de instrumente Yamaha, care producea piane și armonii. Vom spune doar că zece ani mai târziu, într-un context economic favorabil, era înființată compania Nippon Gakki , iar aceasta produce în 1900 primul pian japonez. Logo-ul companiei, reprezentat de trei diapazoane întrepătrunse, a rămas același până astăzi.

Aceasta este prima motocicletă fabricată vreodată de Yamaha, o YA1, in varianta de pre-serie!

În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, compania nu a scăpat de a fi cooptată în efortul de război. Ceea ce a făcut ca, la ani buni după încheierea acestuia, japonezii să se întrebe ce ar putea face mai bine cu o linie de utilaje folosite pentru fabricarea elicelor de metal ale avioanelor.

Așa că, pe 7 noiembrie 1953, Genichi Kawakami, președinte al Nippon Gakki, trimitea o directivă confidențială mai multor directori ai companiei, prin care le cerea să producă nici mai mult și nici mai puțin decât prototipul unui motor de motocicletă.

Deși mulți au fost sceptici, Kawakami își făcuse temele într-o misiune economică în Europa și era sceptic la rândul său că industria instrumentelor muzicale, bazată pe resurse lemnoase, va avea parte de aceeași afluență în viitor.

Istoricii Yamaha nu ascund faptul că inginerii Nippon Gakki s-au uitat în curtea producătorilor europeni și că au dezbătut intens ce model ar fi trebuit să ia ca referință. Totul s-a întâmplat cam ca în zilele noastre în corporații, adică discuțiile au continuat și tot continuat, până în prag de deadline. Până la urmă, s-a luat decizia să meargă pe mâna DKW RT125, care, oricum, era deja cea mai „copiată” motocicletă din lume. Totul era legal, întrucât germanii lăsaseră patentul „la liber”.

Dar ce a reușit Yamaha să facă și mai ales cum a reușit să o facă, a depășit cu mult modelul original. Primii cilindri turnați de japonezi au fost subiect de glume interne, fiind comparați cu niște ceainice, deoarece lucrătorii încă erau obișnuiți cu cadrele de pian. Cei de la Nippon Gakki și-au intrat însă în ritm și au reușit să construiască YA1 sau „Libelula roșie”, o motocicletă net superioară DKW-ului.

YA1 parcurge cu bine cei 10.000 de kilometri, etalonul stabilit de echipa de dezvoltare.

Trebuie menționat că fabrica Hamana din prefectura Shizuoka, inaugurată pe 1 ianuarie 1955, era un adevărat model pentru acea vreme. Angajaților li s-a cerut să o trateze ca pe propria sufragerie, ei lăsând la intrare încălțămintea de stradă. Mai mult, podeaua încăperilor în care se asamblau motoarele era acoperită cu lemn de esență moale. Pentru unii aceasta era o extravaganță, dar tocmai astfel de detalii au făcut ca angajații să vină cu mare drag la fabrica vopsită alb, înconjurată de arbori de dafin, perfect îngrijiți. În primele luni de funcționare, situația era pe muchie de cuțit, președintele Kawakami putea fi găsit asamblând câte un motor și nimeni nu prea pleca de la muncă înainte de orele 22:00. Toate astea au devenit mai târziu amintiri neprețuite pentru primii angajați Yamaha.

Într-o perioadă în care designul motocicletelor era unul masiv, iar negrul domina autoritar, forma simplă a lui YA-1 și culoarea roșu castaniu au făcut rapid cunoscută motocicleta sub numele de „libelula roșie”.

Din fericire, YA1 era, așa cum se spune astăzi, ceea ce trebuie. DKW RT125 avea doar trei trepte de viteză, YA1 venea cu o cutie de viteze cu patru trepte și punea pe același ax pedala de pornire cu schimbătorul de viteze.

Totodată, YA1 era prima motocicletă japoneză care putea fi pornită în orice treaptă, atâta timp cât se trăgea maneta de ambreiaj. Dacă la acea vreme, oriunde în lume, majoritatea motocicletelor erau negre, YA1 avea o schemă de culoare compusă din crem și un roșu-castaniu ce amintea de armăsarii de rasă.

Motocicleta pornea la prima pedală, ceea ce nu era puțin lucru în epocă, era confortabilă și extrem de manevrabilă: un jurnalist moto japonez a fost încântat să descopere că virajele se puteau lua și cu scărițele pe jos!

Prima YA1 ieșită de pe linia de producție a fost încălecată de către unul dintre ingineri, care s-a repezit cu ea până la sediul diviziei de vânzări din Hamamatsu. Yamaha nu avea timp de pierdut.

O alta imagine de colecție: prima livrare a unei Yamaha YA-1

Japonezii erau însă foarte siguri de produsul lor. Ei nu au făcut nici un compromis pe partea de proiectare, asamblare și testare, căci, înainte de a fi lansată ca motocicletă de serie, YA1 a fost testată pentru 10.000 de kilometri, ceea ce era ceva nemaivăzut în acea epocă. Prețul cerut pentru o motocicletă era peste cel al concurenței, dar, după un început mai anevoios piața a reacționat favorabil. Motocicliștii japonezi au înțeles de ce merita să dea mai mulți bani pentru o Yamaha și au poreclit rapid YA1 cu afectuoasa expresie „libelula roșie”.

Președintele Kawakami spunea că a lucra bine înseamnă a lucra rapid. Lui i se datorează chiar și o parte din cei 10.000 de kilometri de test, parcurși în jurul lacului Hamana. Tot procesul, de la o directivă la prima motocicletă livrată a durat doar opt luni.

La 1 iulie 1955, departamentul de producție motociclete a fost separat de Nippon Gakki, astfel înființându-se Yamaha Motor Co., Ltd.

Noua companie avea sediul în Hamakita, prefectura Shizuoka și a fost capitalizată cu 30 de milioane de yeni. Genichi Kawakami a fost numit președinte. Yamaha Motor a început cu un obiectiv lunar de producție de 200 de unități, o forță de muncă de aproximativ 150 de oameni și o fabrică formată din două clădiri din lemn cu un etaj. A urmat apoi o intrare curajoasă în lumea curselor.

Yamaha a riscat foarte mult, întrucât în acea perioadă cursele însemnau mai mult decât motorsport. Competițiile erau sponsorizate de Asociația Producătorilor de Vehicule Mici din Japonia și susținute de Ministerul Industriilor și Comerțului Internațional. Iar cei care nu erau la înălțime își riscau nici mai mult și nici mai puțin decât viitorul. Yamaha a fost la înălțime și asta la propriu, câștigând a treia ediția a cursei de hillclimb (viteză în coastă) susținută pe Muntele Fuji, organizată pe 10 iulie 1955. Proaspăt lansata YA-1 a ieșit învingătoare la clasa 125 cmc, și asta chiar în fața Honda, care câștigase primele două ediții ale cursei care aduna o diferență de nivel de 1.400 de metri, în puțin peste 24 de kilometri.

Asama Highlands: înainte de cursă, echipa de ingineri Yamaha, imersată in procesul de pregătire a motocicletelor.

Inginerii Yamaha, încă lipsiți de experiență în competiții moto, primiseră o nouă tobă finală de la DKW, care adăuga încă 0,5 cai-putere motorului. Astfel, ei au putut înțelege astfel rolul crucial jucat de sistemul de evacuare în ce privește performanțele motocicletei. Următoarea lor misiune avea să fie și mai dificilă, președintele Kawakami cerându-le să dubleze puterea motorului, pentru cursa de pe Muntele Asama.

Start la Asama Highlands.

Aplicând principiul rezonanței utilizat la fabricarea tromboanelor, inginerii Yamaha au modificat dimensiunile camerei de expansiune a gazelor și au rafinat fluxul gazelor prin porturile cilindrilor. Doar două luni au fost necesare pentru ca misiunea să fie îndeplinită și motocicletele Yamaha să domine și această cursă. Ca rezultat, în 1957, vânzările Yamaha crescuseră la 15.811 unități.

Yamaha YB-1

Motocicletele se diversifică: până în 1960 sunt lansate YB1 și YC1 (cu o capacitate de 175 cmc), ca versiuni mai „luxoase” ale YA1, iar cu YD1, Yamaha intră în clasa 250 cmc, aceasta fiind și prima motocicletă cu doi cilindri a companiei. Tehnologia evoluează rapid, în 1959 YA3 fiind deja dotată cu demaror electric. Acesta este utilizat și pe SC-1, primul scuter Yamaha, care venea cu suspensii monobraț pentru fiecare roată, transmisie pe cardan, cutie semi-automată cu două drepte și un design avangardist, care cucerea noi fani.

Yamaha YC-1: primul carburator monobloc produs in Japonia și un gri-maroniu inspirat nici mai mult si nici mai puțin decât de culoarea pavajului de pe Champs-Elysees. Yamaha a avut mereu o relație de dragoste cu Franța!

Yamaha Motor era pregătită să cucerească întreaga lume

Pentru a cuceri lumea, era suficient să devii o prezență notabilă pe piața americană, iar președintele Kawakami avusese acest lucru în minte încă de la înființarea Yamaha Motor. Planul său era să se facă remarcat în zona Los Angeles, acolo unde motociclismul devenise deja un stil de viață.

Yamaha YD-1

În primele zile de mai ale anului 1958, Yamaha participa cu șase motociclete, printre care un YD1 modificat, clasându-se pe locul șase. Chiar dacă nu japonezii nu au urcat pe podium, a contat mai mult isprava pilotului Fumio Ito care a plecat de pe ultimul loc dintre cei 32 de piloți, dovedind multă măiestrie pe un traseu relativ accidentat. Pe atunci, nu exista o diferență clară între cursele de off-road și cele de asfalt, motocicletele vremii adaptându-se cerințelor. Iar acestea au fost atât de dure, încât doar 11 piloți au reușit să termine cursa. Atenția americanilor era deja captată și faptul că Yamaha a câștigat apoi cursa pe circuitul de o jumătate de milă de la Los Angeles le-a pecetluit interesul față de marca japoneză.

Fumio Ito la Isle of Man TT

Yamaha a pus rapid la punct o structură dedicată în exclusivitate curselor, în cadrul Laboratorului de Cercetare din Hamamatsu, în 1959. Doi ani mai târziu, japonezii reușesc să participe la prima cursă de Grand Prix, în Franța, terminând pe locul opt, cât despre Fumio Ito, acesta avea să se claseze pe locul șase la clasa 250 cmc a Isle of Man, tot în 1961. În doar șase ani, desprinsă din coasta unui producător de instrumente muzicale, Yamaha Motor devenise o forță pe scena mondială a motociclismului.

Începutul anilor 1960 marchează o schimbare de paradigmă pentru constructorii japonezi de motociclete, care au trecut de la simpla imitare și îmbunătățire a tehnologiei europene la dezvoltarea de produse originale și un proces de marketing îndrăzneț. Întrucât politica președintelului Genichi Kawakami era să investească o treime din profiturile companiei în cercetare și dezvoltare, Yamaha a înființat în această epocă mai multe laboratoare și chiar o școală tehnică. Acestea au fost semințele inovației care astăzi descrie brandul.

Yamaha YDS1

Zarurile fuseseră deja aruncate în 1959 cu YDS1, care este prima motocicletă cu adevărat sportivă produsă în Japonia. Obiectivele Yamaha erau extrem de clare, o motocicletă care să se vândă în toată lumea, cu care să se poată face și touring și pentru care să existe o gamă completă de componente racing, atât pentru off-road cât și pentru cursele pe asfalt. Cu o putere de 20 de cai și o viteză maxim de 140 km/h aceasta este motocicleta care a dat ADN-ul pentru viitoarele sportive de la Yamaha.

– va urma –

BMW Motorrad

Comentarii

comentarii

©2014 Motobikes.Toate drepturile rezervate!

RL GLOBAL ACTIV SERVICES. J40/16964/21.10.2008 RO 16864852 Adresa: Str. Dr. Taberei, nr 109, Bl. A7, Sc C, Ap. 33, Bucuresti.

MOTOBIKES aparține grupului de presă RL GLOBAL ACTIV SERVICES.

Log in with your credentials

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account