Într-un inteviu lung și interesant cu italienii de la moto.it, fostul manager de la Ducati și de la Honda vine cu o mulțime de povești interesante, precum sosirea lui Stoner la Ducati, apoi la Honda; venirea lui Marquez în echipa Repsol Honda și echipa teoretică Stoner/Marquez. Și ne dă câteva detalii și despre infamul incident din 2015.

Livio Suppo la Valencia 2016. Foto Jorge Breton/Cordon Press.

Livio Suppo, fost director sportiv la Ducati și Team Principal la HRC, a răspuns la mai multe întrebări pentru Giovanni Zamagni, reputatul jurnalist sportiv de la Moto.it. Iată cele mai interesante răspunsuri.

Cum ai ajuns la Ducati?

„Am ajuns la Ducati după ce am lucrat pentru Benetton în 1996, la 250, apoi, din 1998 și la 125, cu Marco Melandri și în 1999. Cei de la Ducati m-au chemat să lucrez ca director de marketing pentru departamentul de curse.”

Cum a ajuns Ducati la pneurile Bridgestone?

„După în debut incredibil în MotoGP în 2003 (podium la debut, victorie în a cincea cursă), în 2004 lucrurile mergeau semnificativ mai prost. Erau anii în care Rossi câștiga 11-12 curse pe an și Gibernau, care câștiga câte două pe sezon, era considerat rivalul lui principal. În 2004, Tamada, care nu câștigase niciodată o cursă în campionatul Japoniei, a câștigat două curse. Din acel moment am început să insist la Ducati să se treacă la pneurile Bridgestone. Inginerii și-au dat seama că Bridgestone era în creștere și sâmbătă seara, la Valencia, în 2004, am semnat acordul. Era un risc mare. Mi-am zis: «Dacă lucrurile vor merge prost după mutarea asta, vor avea dreptate să mă dea afară.»”

Cum a ajuns Stoner la Ducati?

„Primul contact cu Stoner l-am avut în 2005, la Brno, când alerga pentru Cecchinello la 250. În acea perioadă, piloții tari din MotoGP erau cei cu experiență. Am vorbit cu Stoner atunci, dar am hotărât să apelăm la Gibernau. În 2006 nu ne-am înțeles cu Gibernau la capitolul financiar, în timp ce Stoner, care între timp debutase în MotoGP cu LCR, arătase un talent notabil. Așa că am hotărât să pariem pe el.”

Cum s-a întâmplat cu Capirossi la finalul lui 2007?

„Pentru 2008, Phillip Morris ne-a sugerat „călduros” să-l luăm pe Marco Melandri. Așa că în 2006 ne-au dat OK-ul pentru Stoner, cu condiția să-l luăm și pe Melandri. În 2006, la Estoril, am semnat cu ambii piloți, cu Casey pentru 2007 și cu Marco pentru 2008. Ideea era să vedem cum vor merge lucrurile în 2007, apoi să alegem între Stoner și Capirossi pentru 2008. Performanțele lui Casey au fost mult peste așteptări și Loris avea și o problemă cu Fiscul, astfel încât alerga fără să-și ia salariul, care mergea automat la stat. I-am propus lui Loris să treacă într-o echipă satelit, la Pramac, cu un salariu bunicel, dar nu am căzut de acord pentru 2008 și la Laguna Seca, în 2007, l-am anunțat pe Melandri alături de Stoner.”

Și cum a fost cu Melandri?

„Marco reușise lucruri mari cu Honda în 2005 și 2006, dar cum s-a întâmplat mai recent cu Lorenzo la Honda, nu a reușit să se adapteze motocicletei Ducati. Melandri venise convins că poate să-l bată pe Stoner, dar și-a dat seama că motocicleta Ducati era foarte greu de pilotat și că Casey era un talent extraordinar. Anul acela se întâmpla frecvent ca Stoner să fie în pole-position și Melandri să fie ultimul, la trei secunde pe tur diferență. El și managerul său au gestionat situația foarte elegant și demn, am reziliat contractul fără probleme de ordin economic.”

Și cum ai ajuns la Honda?

„În 2009, Nakamoto (vicepreședintele HRC de atunci, n.r.) m-a rugat să le trimit un CV, pentru că își căutau un manager pentru echipa de MotoGP. 2009 a fost un an foarte greu pentru mine la Ducati, pentru că Stoner a stat pe bară trei curse din cauza problemelor fizice (intoleranța la lactoză, n.r.). Eu am apărat pilotul, chiar și de atacurile sponsorului nemulțumit. Una peste alta, era o perioadă complicată și ideea de a lucra pentru HRC mă fascina. I-am spus-o lui Filippo Preziosi (director tehnic la Ducati, n.r.) și am mers la Tokyo pe cheltuiala mea, între cursele din Australia și din Malaezia, pentru a mă întâlni cu președintele Honda: mi-au propus un contract de 5 sau 10 ani. Aveau foarte multă încredere în mine și m-au convins.”

Cum a ajuns Stoner la Honda?

„Noi am fost printre primii care au declanșat moda de a semna contractele pentru sezonul următor cu mult timp în avans. Pentru HRC era foarte important să-l aibă pe Stoner în echipă și ne-am mișcat foarte repede, semnând la Jerez, în 2010. Casey nu era mulțumit de situația de la Ducati din 2009 și voia să facă o schimbare. În plus, în 2009 și în 2010 nu mai știa dacă nu mai putea el să meargă chiar atât de tare sau dacă lipsa rezultatelor era din cauza motocicletei. Așa că a hotărât să treacă la HRC, producătorul cu care Doohan, eroul său, cucerise cinci titluri mondiale. Dar a pus condiția ca toată echipa lui să vină cu el. Dacă echipa lui voia să rămână la Ducati, ar fi rămas și el.”

Cât a fost de neașteptată retragerea lui Stoner?

„A dat peste cap planurile celor de la Honda. Noi ne așteptam să mai alerge cu noi cel puțin câțiva ani. În 2011 semnaserăm deja cu Marquez, în ideea de a face o echipă Marquez/Stoner. La Jerez, în 2012, Nakamoto i-a făcut o ofertă care părea de nerefuzat din punct de vedere financiar. Erau foarte, foarte mulți bani, dar el a zis nu. Cred că se săturase cu adevărat de stilul acela de viață care nu i se potrivea.”

Cum a ajuns Marquez la Honda?

„Mie și lui Nakamoto ni se părea deja de la 125 și Moto2 că era un fenomen. Am semnat cu el în 2011, înainte să se accidenteze în Malaezia. Alzamora voia să-l ducă rapid în MotoGP, dar apoi el s-a accidentat și am renunțat la planurile inițiale, dar căutam o soluție pentru 2012. Accidentul său i-a schimbat planurile managerului său.”

Ce s-a întâmplat la finalul lui 2015?

„S-a întâmplat că doi piloți «alfa» s-au ciocnit, tânărul campion împotriva leului bătrân. Phillip Island 2015 a fost o cursă incredibilă. Honda organizează în fiecare an o petrecere într-un local de la Phillip Island, unde vin și alți piloți. În seara aia a venit și Rossi. Atunci i-a zis ceva lui Marquez. Dar cursa de la Philllip Island fusese pur și simplu una spectaculoasă și oarecum normală, pentru mine.

Dar, de oriunde privești, a fost o perioadă urâtă pentru motociclism. La Valencia era o tensiune incredibilă: îi sugerasem lui Nakamoto ca Marquez și Pedrosa să ia startul, apoi să intre la boxe după un tur, ca o declarație de non-combat. Dar nu am reușit să-l conving pe Nakamoto, care avea și el motivele lui, destul de justificate. Au luat startul și cursa a mers cum a mers. La finalul cursei, poziția lui Marc părea greu de apărat. Mi-aș fi imaginat 1.000 de scenarii, dar nu unul atât de urât… Dar cred că este de înțeles la nivel uman ca, după ce se întâmplase în săptămânile precedente, Marc să facă ce a făcut (lăsând să se înțeleagă că Marquez nu l-a atacat pe Lorenzo special ca să piardă Rossi titlul, n.r.).”

MotoGP, pe www.motobikes.ro, #PoweredByMotul, via Motul România.