Aseară am asistat la unul dintre cele mai intense spectacole moto pe care le-am văzut vreodată. Și am văzut ceva evenimente moto la viața mea. Etapa de Mondial și European de SuperEnduro desfășurată la Cluj mi-a depășit așteptările în toate privințele.

Clasa Prestige, aliniată la start

În cei 17 ani de presă moto, pot spune că am asistat la ceva evenimente, de la curse de MotoGP la Misano, Brno sau Assen, curse de Superbike, etape de mondial de motocros și show-uri de FMX (Red Bull X-Fighters, de exemplu). Dar spectacolul pe care l-am văzut aseară, pe BT Arena din Cluj, mi-a întrecut toate așteptările.

Un traseu superb, o sală aproape plină, public entuziast – ingredientele perfecte pentru spectacol

În primul rând, prin program, organizare și prin numărul de spectatori. Arena foarte mare era plină în proporție de cel puțin 80%, aș estima eu. Asta pentru un sport de nișă, în aceeași seară în care era și un meci de fotbal în care juca echipa locală, în stadionul de peste drum. Și biletele nu erau ceea ce am numi ieftine, cu prețuri care porneau de la 150 de lei și ajungeau, din câte știu, undeva la peste 400, pentru un show de trei ore.

SuperEnduro-R4-2023-Cluj-Race

Apoi, a fost spectacolul în sine, punerea lui în scenă. Luminile, muzica, sonorizarea, toate erau la superlativ. Dani Oțil a făcut o treabă excelentă ca prezentator, spectacolul a început cu un joc de lasere superb și mulțimea a fost ținută în priză constant. Piloții de la clasa de top, Prestige, cei mai buni din lume la această disciplină, și-au făcut intrarea în scenă ca niște vedete și au fost primiți ca atare de spectatorii… era să zic clujeni, dar e clar că oamenii veniseră de peste tot, inclusiv din Ungaria. Rețeta e una care prioritizează spectacolul și mulțumirea publicului. S-a început cu un joc de lasere superb, Paula Seling a cântat imnul României cu o voce care ne-a mers la suflet, s-au prezentat piloții clasei Prestige unul câte unul, făcându-și intrarea în moduri care mai de care mai spectaculoase, pauzele dintre curse erau animate de majorete și Dani Oțil ținea foarte bine mulțimea în priză. Aici e clar că îl ajuta și experiența lui în enduro și hard enduro, fiind clar că avem de-a face cu un om care cunoaște bine acest sport, nu doar un tip carismatic la microfon.

Billy Bolt făcea diferența în zonele cele mai tehnice ale traseului de la Cluj

Apoi, organizarea a fost excelentă. Clubul Haita, care a organizat etapa, a făcut un adevărat tur de forță: traseul arăta foarte bine, cu un mix perfect de tehnică și spectacol și era atât de bine pus la punct încât nu prea avea nevoie de retușuri între manșe. Intrarea și ieșirea spectatorilor în și din arena imensă s-au făcut excelent și programul s-a respectat la minut.

Lupte „la baionetă” între Billy Bolt și Jonny Walker

Apoi au fost cursele. Am văzut până acum cei mai buni piloți din lume în cam toate disciplinele desfășurându-și forțele, de aproape. Chiar și așa, văzându-i pe Billy Bolt și pe Jonny Walker făcându-și numărul în cele trei manșe, de la câțiva metri de ei, m-a lăsat cu gura căscată. Lejeritatea cu care piloții de SuperEnduro, mai ales cei de la Prestige, controlează motocicletele la trecerea peste obstacole complexe e uluitoare. Billy Bolt, mai ales, pare că reușește să atingă o stare de „flow” pe anumite secțiuni, trecând atât de rapid și lin peste obstacole care îi împiedică puțin pe alți rideri, încât pare că plutește, că e ținut în aer de o mână invizibilă.

Etapa a început cu sesiunea de Superpole, în care i-am văzut pe cei mai rapizi șapte piloți de la clasa regină făcând tururi separat, încercând să facă un timp de calificare cât mai bun. Fiecare dintre ei avea o singură șansă, deci presiunea era foarte mare. Și presiunea și-a spus cuvântul: favoritul, Billy Bolt, a greșit și a pierdut cel puțin o secundă, iar Jonny Walker a greșit și mai mult. Astfel, singurul rider care a reușit un tur foarte rapid și fără greșeală, suedezul Eddie Karlsson, a luat premiul Akrapovic Superpole.

Eddie Karlsson, cel mai rapid în Superpole

Piloții de la trei clase s-au luptat ghidon la ghidon aseară la Cluj: European Cup, Junior și Prestige. Piloții campionatului european au deschis ostilitățile, printre ei aflându-se și Sergiu Grecu, un tânăr pilot de hard enduro care face parte chiar de clubul Haita, organizatorii etapei. Sergiu se descurca excelent pe secțiunile tehnice, mai ales pentru un pilot foarte tânăr care merge mai mult pe hard enduro decât pe SuperEnduro, fiind pe locul 5 la un moment dat.

Cursa cupei europene a fost câștigată de spaniolul Xavi Leon (GasGas), care a recidivat și în a doua manșă, asigurându-și astfel victoria etapei, cu podiumul completat de americanul Dustin McCarthy (Beta) și de polonezul Maciej Wieckowski (GasGas).

Piloții de la Junior erau vizibil mai rapizi decât cei din cupa europeană, având trei manșe de disputat. Aici bătălia pentru victorie s-a dat între cei doi piloți care s-au remarcat în lupta pentru titlu din acest sezon – britanicul Ashton Brightmore și israelianul Suff Sella. Ashton, în vârstă de doar 17 ani, mi-a atras atenția prin tehnica impecabilă, executată într-un flow aproape perfect. Nu m-ar mira ca, foarte curând, să le dea serios de furcă vedetelor de la Prestige. Riderul englez a fost în mare formă și Suff Sella părea că obosește cam devreme. Astfel, Ashton a luat victorii autoritare în primele două manșe, Suff revenind cu o victorie în a treia. Astfel, victoria în etapă i-a revenit lui Brightmore, care a trecut astfel și la conducere în clasamentul general al clasei Junior, cu Sella al doilea și spaniolul Marc Fernandez Serra pe trei.

Ashton Brightmore

La Prestige, marele favorit, Bolt, concura cu o accidentare la picior de la etapa trecută din Germania. În prima manșă, pilotul britanic și-a înrăutățit accidentarea, simțind durere la fiecare trecere de obstacol. În aceste condiții, Walker, care a răzbătut repede prin pluton, și-a adjudecat victoria. În a doua manșă, s-a luat startul cu grilă inversată (cei care urmăresc MotoRC vor sunt deja familiarizați cu acest concept) și Walker pornea printre primii, ca urmare a căzăturii din Superpole, unde terminase cu ultimul timp. La început, Mitch Brightmore (fratele mai mare al juniorului Ashton) conducea ostilitățile, urmărit de Bolt, care a căzut însă. La scurt timp după aceea, Walker îl depășea pe Brightmore pentru primul loc. Deja era clar că Bolt nu prea mai are cum să revină, fiind și accidentat. Dar Bolt a făcut un tur de forță și a zburat printre adversarii din pluton, depășind chiar doi odată la un moment dat. Billy era al doilea și punea presiune pe Walker, care a greșit și a căzut în ultimul tur, victoria revenindu-i lui Bolt.

Primul viraj după start: piloții de la Prestige nu iartă nimic

Bolt și Walker aveau câte o victorie și un loc doi fiecare înainte de manșa decisivă, fiind la egalitate de puncte. În a treia manșă, Bolt a părut să uite de accidentare și a câștigat din nou, adjudecându-și astfel victoria de etapă și mărindu-și avansul în clasamentul general, cu Walker pe locul doi și în a treia manșă și în clasamentul etapei. Podiumul a fost completat de „tartorul” hard-enduro-ului mondial, Manuel Lettenbichler.

Absolut tot ce s-a întâmplat aseară în BT Arena, la Cluj, a fost superb. Spectacolul, atmosfera, muzica, publicul și, mai ales, cursele – toate au fost la cel mai înalt nivel. Vă recomand să faceți escapade de weekend pentru etapele din Ungaria, la Budapesta (3 februarie), și/sau din Bulgaria, la Sofia (24 februarie). Nu veți regreta!