O vorbă din bătrâni spune că e mai sigur să alegi calea bătută, pentru că n-ai cum să te rătăcești. Ceva în genul ăsta, nu suntem foarte siguri pentru că nu cunoaștem mulți bătrâni. Cert este că, în ceea ce privește motocicletele second-hand, nu prea poți greși dacă alegi o Honda Hornet.

Am avut de curând ocazia să fac câțiva kilometri cu o Honda Hornet din 2004. Nu una oarecare, ci un exemplar impecabil, proaspăt adus din Italia de dealerul Moto Mus din Gherla. Conjunctura a fost una destul de interesantă: Motul România ne-a rugat să facem o serie de filme despre cumpărarea și întreținerea unei motociclete second-hand cât mai populare.

În aceste condiții, lista scurtă de modele care să îndeplinească criteriile urma să conțină, inevitabil, o Honda Hornet. Voiam o motocicletă de până în 2.000 de euro, simplă, populară (acces ușor la piese, reparații facile), fiabilă și polivalentă. Am ajuns astfel la exemplarul pe care îl vedeți în imagini, pe care Moto Mus a fost de acord să-l lase la 2.100 de euro după ceva negocieri (prețul de listă pe site era undeva la 2.350 de euro). Asta pentru că exemplarul respectiv era în stare excelentă pentru o motocicletă veche de 13 ani și promitea să aibă încă foarte multe resurse pentru a-i încânta pe următorii proprietari.

Mergând pe o Honda Hornet de primă generație pentru prima oară după cel puțin 9 ani, mi-am adus aminte de ce acest model este încâ atât de popular printre motocicliști de toate tipurile. În primul rând, se pilotează foarte ușor. E echilibrată, facilă, motorul funcționează lin, nu trage prea agresiv la turații joase, ambreiajul și frânele se dozează ușor. Este, așadar, o motocicletă foarte potrivită pentru rideri fără experiență. În plus, dacă ai acumulat deja experiența respectivă, Hornet se poate transforma foarte ușor într-o unealtă de forjă ocazională, devorat viraje sau chiar sesiuni de stunt riding.

În plus, motocicleta are o reputație de indestructibilitate binemeritată. Chiar și neglijată, se va încăpățâna să funcționeze și foarte rar se întâmplă să te lase în drum. Desigur, modelele produse în primii ani de fabricație (’98-’01) suferă și ele de „boala” regulatorului de tensiune sensibil care a afectat multe modele Honda în acea perioadă. Pentru asta s-a inventat leacul: montarea unui ventilator de PC pe regulatorul nărăvaș, căci pare-se că problema este cauzată de încălzirea excesivă a acestuia, din cauză că este prea ferit de curenții de aer.

Dacă faci naveta prin oraș, Hornet te va încânta prin dimensiunile compacte, agilitate și promptitudinea cu care reacționează la comenzi. Suspensiile pot suporta denivelările, atâta timp cât acestea nu sunt de dimensiuni epocale și motorul, deși tinde să tragă cu adevărat doar când este turat serios, se achită cu brio de sarcină.

Dacă vrei să pilotezi sportiv pe viraje sau să mergi la un track-day, la Hornet îți va plăcea viteza cu care schimbă direcția, facilitatea cu care se lasă ghidonat și felul în care îți iartă tot felul de greșeli și de excese fără să te penalizeze printr-o trântă. Dar vei constata că frânele ar putea fi ceva mai bune, că libertatea de înclinare (pe pistă) nu este grozavă și că motorul tinde să tragă numai sus, deci trebuie „biciuit” ca să te miști repede.

Desigur, naked-ul japonez poate suporta tot felul de abuzuri și neglijențe, dar, ca să funcționeze la parametri optimi, trebuie să ai grijă de el așa cum scrie la carte. Adică schimburi de ulei și filtru la fiecare 6.000 km, gume decente, plus kit de lanț, plăcuțe, lichid de frână, revizie la suspensii, bujii etc. Am văzut foarte multe exemplare de Hornet pe stradă cu modele diferite de pneuri față/spate, ambele foarte vechi. O idee cum nu se poate mai proastă: motocicleta este suficient de performantă pentru nevoile majorității riderilor, dar, pentru a da măsura performanței, trebuie ca puterea motorului și a frânelor să fie transmisă la sol prin gume decente.

Odată motocicleta adusă în starea optimă, te va duce mulți ani pe unde vrei tu. Se pretează și la un touring lejer, deși este naked. Modelul testat de noi avea un parbriz aftermarket destul de eficient și se pot monta și bagaje, deși amplasarea bagajelor în lateral este destul de problematică, din cauza tobei de eșapament aflate la înălțime.

Dacă păstrezi motocicleta afară pe timpul iernii, partea estetică va avea de suferit, căci sunt unele zone care se oxidează destul de ușor (jugul inferior, spre exemplu), dacă schimbi treptele foarte violent sau exagerezi cu wheelie-urile, transmisia va avea de suferit și trebuie spus că, deși motocicleta este foarte solidă din punct de vedere tehnic, dacă o neglijezi își va arăta vârsta. Va funcționa în continuare, dar va începe să arate ca o rablă.

În clasa sa, mai există alternative interesante. Yamaha FZS600 Fazer are o minicarenă, este mai confortabilă la drum lung și trage mai liniar, dar pierde din sportivitate (e mai lungă, libertatea de înclinare e mai mică), Ducati Monster e o alternativă strict pentru cei cărora le place marca din Borgo Panigale, căci necesită mult mai multă îngrijire pentru a funcționa corect, iar Kawasaki Z 750 e mai nou, mai scump, dar și mai greu și nu neapărat mai rapid.

Dacă vrei să mergi pe buget foarte redus, găsești un Hornet funcțional cu 1.500 de euro, dar va avea nevoie de destul de multă atenție ca să ajungă în stare bună. Dacă vrei un exemplar foarte bun, fii pregătit să te desparți de o sumă între 2.200 și 2.500 de euro.

Pentru ca următorul proprietar să se poată bucura din plin de motocicletă, am ales să-i facem toate schimburile esențiale: ulei de motor Motul 7100 10W40, lichid de frână Motul RBF660, lichid de răcire Motul Motocool Expert.

text: Marius Băcilă

foto: Dragoș Savu