Am testat noul scuter de cilindree medie Yamaha XMAX 300, prin oraș și prin împrejurimi. După mulți kilometri cu predecesorul său, XMAX 250, aveam așteptări mari.
Foto: Dragoș Savu
De multe ori, așteptările mari se traduc prin dezamăgire la final. Când eram copil, am asistat cu lacrimi în ochi la înfrângerea României în Campionatul Mondial de Fotbal, în ’94, în fața Suediei. Am crezut până în ultima clipă că „ai noștri” vor scoate iepurele din joben la final și că vom avansa în semifinală. Apoi, în ’98, credeam că a venit momentul răzbunării și că de data asta vom rupe tot, cel puțin până în semifinale. Dar am fost eliminați încă din optimi de Croația, cu un sec 1-0. Înfrângerea din ’94, deși mai palpitantă, într-un meci cu miză mai mare, nu m-a mâhnit atât de mult, că nu credeam oricum că naționala noastră va ajunge atât de departe. Dar din ’98 am cam încetat să urmăresc fotbalul, după marea dezamăgire a eliminării echipei alături de care eram trup și suflet.
Yamaha XMAX 250 se numără printre maxiscuterele mele preferate, după ce am avut unul în redacție pentru ceva vreme și am parcurs kilometri serioși în șaua lui, în toate condițiile. Așa că ștacheta era destul de ridicată pentru XMAX 300 cu care m-am dat zilele trecute. Noul XMAX, cu motor Blue Core de 292 cmc, promite foarte multe, aliniindu-se cu tendințele din ultimii ani din acest segment, care impun un plus de rafinament, dotări din ce în ce mai cuprinzătoare și performanțe în creștere.
Dar, de multe ori, plusurile de electronică și de brizbrizuri mi se pare că mai degrabă dăunează (eu fiind și un motociclist foarte „old-school”), mai ales unor vehicule care mergeau foarte bine în varianta analog, înainte de „digitalizare”, cum era cazul lui XMAX 250.
Noul XMAX 300 are pornire keyless cu Smart Key, controlul tracțiunii decuplabil, ABS și un afișaj electronic care oferă o mulțime de informații. Se vrea mai performant, mai rafinat și mai confortabil decât predecesorul. Tehnologia Blue Core a motorului implică o reducere la maximum a pierderilor de putere prin frecările pieselor în mișcare, pentru un maximum de eficiență – putere mare și consum redus. Motorul dezvoltă 28 CP și 29 Nm, cifre deloc fascinante în sine, dar mai mult decât respectabile pentru segmentul în care se luptă această variantă de cilindree medie a lui XMAX.
Pornirea cu Smart Key înseamnă că așa arată contactul – un comutator pentru diferite poziții (deschis șa/rezervor, blocat ghidon, pornire scuter). Cheia rămâne în buzunar.
Forma șeii a fost modificată, astfel încât portbagajul de sub ea poate găzdui acum două căști integrale și câteva obiecte în plus pe lângă ele, iar suportul lombar pentru rider a fost îmbunătățit. Farurile sunt cu LED și poziția la ghidon este ajustabilă, dar nu cu ușurință. Parbrizul se poate monta în două poziții, dar pentru asta trebuie desfăcute șuruburile care îl fixează, deci nu se poate face rapid. Iar ghidonul are și el două poziții, una mai apropiată și una mai îndepărtată de șa, dar aici operațiunea este atât de complicată încât Yamaha recomandă să mergi la dealer pentru a o rezolva.
Calitatea materialelor și a finisărilor este la nivelul standardelor cu care ne-a obișnuit deja producătorul din Iwata: totul este îmbinat cu precizie și nimic nu lasă impresia de ieftin sau de făcut în grabă. Mai mult de atât, XMAX și arată bine, încadrându-se foarte bine în familia „MAX”, cu linii agresive, dar plăcute în același timp.
Poziția la ghidon este cea cu care mă obișnuisem deja, cu excepția că șaua este ceva mai înaltă. Sau mai degrabă pare mai înaltă, pentru că este mai lată în partea din față (ca să facă portbagajul de dedesubt cât mai încăpător) și te obligă să depărtezi picioarele ceva mai mult. Nu ar trebui să fie o problemă decât pentru oamenii foarte scunzi. Motorul Blue Core nu vibrează aproape deloc, mai ales în mers și șaua este exact cât trebuie de moale ca să fie confortabilă pe denivelări, dar să-ți dea în același timp o senzație directă de feedback în mers, când vrei să mergi ceva mai sportiv, ceea ce eu vreau majoritatea timpului.
Ambreiajul centrifugal cuplează bine și destul de lin, deși se simte o oarecare vibrație în anumite momente, și motorul trage impecabil din orice poziție. Respectând tradiția atitudinii sportive a scuterelor al căror nume conține „MAX”, XMAX 300 pornește ca din pușcă și accelerează destul de zdravăn până la peste 100 km/h. Forța de tracțiune se domolește vizibil după 120 km/h, dar atunci ești deja la viteze de autostradă. Și totul se întâmplă liniar, previzibil, plăcut. Și, cel mai important, XMAX 300 se simte ca un scuter analog, nu ca unul digital. Motorul răspunde direct, frânele sunt ferme, dar modulabile, sistemul ABS nu este prea invaziv (cum se întâmplă la multe scutere, mai ales pe frâna spate) și ciclistica este echilibrată și plăcută, chiar un pic peste ce îmi aminteam că oferă XMAX 250. Marele plus pentru cei mai sportivi ar fi libertatea de înclinare mai mare: cu vechiul XMAX dădeam cu cricul central pe jos în multe viraje, în timp ce noul model permite înclinări serioase fără astfel de probleme.
Schimbă direcția agil, dar fără vreo urmă de instabilitate sau de nesiguranță, iar frânele îți dau senzația că poți frâna oricât de târziu fără probleme (o senzație înșelătoare dacă te lași luat de val). XMAX 300 încurajează un stil de pilotaj sportiv prin motor, comportament dinamic, dar și prin suspensiile destul de ferme pentru ceea ce este, până la urmă, un vehicul practic, mai degrabă decât o unealtă de rupt virajele-n două. Asta este o sabie cu două tăișuri: pe de o parte, XMAX 300 este, probabil, cel mai plăcut și mai rapid scuter din clasa lui pe secțiunile virajate, dar pe drumuri foarte denivelate vei fi zgâlțâit un pic. În trafic foarte aglomerat, XMAX 300 este suficient de compact și de îngust cât să te ajute să te strecori eficient, dar este deja la limita de dimensiune pentru un scuter de oraș. Te vei strecura mai bine cu un 125, fără îndoială, dar cu cel de 300 vei putea ieși pe centură și pe drumurile din jurul orașului fără stres, cu abilitatea de a face depășiri între 90 și 120 km/h.
Controlul tracțiunii nu s-a activat în timpul testului, cum era și normal, căci am avut parte doar de asfalt uscat și aderent. Deși XMAX trage tăricel pentru un scuter de 300, foarte rar vei avea nevoie cu adevărat de controlul tracțiunii, de obicei iarna, pe suprafețe ude și reci, la pornirea de pe loc.
În ciuda mâinii drepte grele pe manșonul de gaz, consumul mediu afișat pe bord n-a depășit 3,9 l/100 km și sunt convins că, folosit puțin mai calm, s-ar putea merge la consumuri de aproximativ 3 l/100 km în oraș, atâta timp cât traficul nu este îngrozitor de aglomerat.
Când tragem linie, vedem că Yamaha XMAX 300 bifează cam toate căsuțele necesare pentru un scuter din categoria sa: e ușor de condus pentru oricine, foarte practic și extrem de agil. În plus, arată foarte bine, are o ținută de drum sportivă, un motor viguros și economic și este o plăcere de pilotat cam în orice situație. Pe de altă parte, costă 5.990 de euro, nu tocmai puțin. Adevăratul său plus este însă greu de descris: pur și simplu te simți bine pe el și pare că atinge compromisul ideal între un vehicul arătos, dezirabil, de care să fii puțin mândru când îl parchezi la terasă și unul practic, ușor de condus, cu care îți faci treaba rapid și eficient.
DATE TEHNICE
Motor 1 cilindru, 292 cmc, răcit cu lichid, DOHC
Putere 28 CP la 7.250 rpm
Cuplu 29 Nm la 5.750 rpm
Transmisie ambreiaj centrifugal automat, CVT
Suspensii față furcă telescopică, cursă 110 mm, spate 2 amortizoare, cursă 79 mm
Frâne față 1 disc de 267 mm, spate 1 disc de 245 mm
Masă proprie 179 kg cu plinurile făcute
Preț 5.990 euro (https://www.yamaha-motor.eu/ro/ro/)
