Nu contează câți ani ai, important e cum te simți! Aceasta este zicala pe care o auzim foarte des referitor la vârstă, dar nimeni nu o ilustrează mai bine decât Ferrado „Fiasco” Fiasconi, bătrânul care trage de gaz cu nădejde pe una dintre cele mai frumoase piste din lume.

Poate că majoritatea oamenilor de vârstă cu el se deplasează cel mult până în cel mai apropiat parc, dar Ferrado „Fiasco” Fiasconi apare foarte des pe virajul Bucine al legendarului circuit Mugello, în șaua unui Panigale V4, trăgând de gaz de parcă au intrat zilele-n sac. „Încă îmi e ușor să fac asta,” spune omul în vârstă de aproape 79 de ani.

Ferrado locuiește la doar 800 de metri de Mugello și a avut 85 de motociclete până acum. A ieșit la pensie cu 22 de ani în urmă, dar în loc să se întindă pe canapea și să caute anunțuri de vânzare cu motociclete de epocă pentru a-și retrăi tinerețea, el trăiește viața și pasiunea pentru motociclete din plin. Acum câteva zile era la Mugello și cineva i-a făcut poza pe care o vedeți la începutul acestui articol. Avea logo-ul Moto.it pe cască, ceea ce le-a trezit curiozitatea colegilor de breaslă italieni, care i-au pus câteva întrebări.

Frumos logo-ul pe cască…

„Citesc des site-ul.”

Ce fel de nume e „Ferrado”?

„E un nume ciudat, dar toată lumea îmi spune Fiasco. Am început să merg pe două roți la șase ani, mergeam cu picioarele târâș pe jos, apoi am avut un Mosquito, o Vespa, am făcut curse de viteză în coastă în 1971 și am mers pe motocicletă în pauzele dintre deplasările mele; eram șofer de camion aici, Toscana.”

Cu Claudio Domenicali și Michele Pirro.

Cum faci să mergi așa de tare la 79 de ani?

„Eu sunt o persoană normală, ca toată lumea, dar trebuie să ai și grijă de tine. Nu poți face orice, înțelegi?”

Nu, Ferrado, n-am înțeles.

„Sunt aici, la Muraglione, mulți motocicliști cu 25 de ani mai tineri decât mine; când mă văd, îmi zic: „Aș da orice să fiu în formă ca tine când voi avea vârsta ta”, dar apoi îi vezi… au burtă, fumează, beau… eu merg pe jos cel puțin 5-6 kilometri pe zi, fac puțin sport – chiar și doar 10 minute în garaj la mine – mănânc sănătos și fac cel puțin 25.000 de kilometri pe an cu Vespa mea sau cu un Kawasaki 650, plus cu Panigale V4 – ce mai motocicletă!”

Cu V4 la Mugello trebuie să te cam pricepi…

„Ascultă aici, la Mugello am multă experiență, dar în primul tur mă simțeam puțin înfricoșat, cu V4 în capătul liniei drepte, când frânezi la 260 la oră îți cam trece viața prin fața ochilor… apoi am început să mă relaxez și în al treia ieșire deja mă distram; m-aș fi dat toată ziua, apoi am văzut că mi se termina benzina, apoi mai era și un prieten care venea să mănânce la mine și am zis gata, că era aproape ora prânzului… dar nu eram obosit.

La Mugello merg tare, dar păstrez mereu o marjă de siguranță; am doi băieți de 20 și 22 de ani care vin cu mine la circuit și cărora le mai dau sfaturi, sunt fii de-ai unor prieteni de-ai mei de pe aici: primul lucru pe care l-am spus părinților lor este că, imediat ce îi văd că fac prostii, nu îi mai iau cu mine… băieții ăștia îmi spun că merg tare, că eu nu frânez niciodată. E adevărat, eu las motocicleta să curgă pe viraj și chiar și pe pistă păstrez mereu o marjă de siguranță.”

Tu ce vârstâ ți-ai da, Fiasco?

„Mă distrez și acum ca un puști. Mă simt ca la 27 de ani. Sau ca pe la 40. Nu simt că îmbătrânesc sau vreo frică de a merge pe motocicletă, ba chiar mereu învăț câte ceva. În ziua de azi scoți corpul de pe motocicletă pe viraje… eu am trecut prin 50 de ani de stiluri diferite de pilotaj. Mă reinventez mereu și îmi place.”

Bănuiesc că trebuie să te mai doară totuși una, alta…

„Din fericire, nu! Am avut câteva accidente, dar nu groaznice. Cu o Honda de 1.000 cu șase cilindri mi-am rupt femurul fără ca măcar să-mi murdăresc pantalonii, cu Vespa umărul și platoul tibial, cu Norton (dar a fost vina mea, pentru că nu mi-am dat seama că schimbătorul era inversat și am dat a-ntâia în loc de a treia) tibia și peroneul.”

Asta ca să înțelegem mai bine „nu groaznice”. Totul e relativ în viață. Cum vezi riscul?

„Motocicleta nu este ca avionul, cu care dacă ceva merge prost, cazi și aia e… trebuie să ai un pic de creier. Se poate muri și mergând pe stradă, din mai nimic.”

Dar e mai ușor să mergi tare azi, cu toate sistemele electronice, sau acum 20 de de ani, cu motocicletele cu carburatoare?

„Înainte îți riscai viața ca să mergi la plimbare… e mai ușor să mergi tare azi, dar trebuie oricum să ai experiență. Pe vremuri se mergea pe Faentina, prin anii ’90. Alte vremuri, mai puțin trafic și drumuri mai bune, dar oricum ep viraje nu mergeam niciodată blană, altfel nu aș mai fi viu acum. Nu am o motocicletă de suflet. Am avut Aprilia RSV4, R1 cu motor Crossplane, R1M, Panigale 1299S, care era magnifică, acum am luat un V4… ceva deosebit, o bombă.”

Care este motocicleta ideală pentru tine?

„Dacă apare o motocicletă de 100 de cai și 150 de kilograme, vând imediat V4. Motocicleta trebuie să fie ușoară, timpii se fac pe viraje, nu în linie dreaptă.”

Soția ta ce părere are?

„Și aici am bătut toate recordurile… sunt de 56 de ani cu soția. Dar chiar și în relație, să știi, trebuie să îți funcționeze creierul. Nu trebuie niciodată să funcționezi din instinct, e prea ușor să te duci după noutăți și senzații tari și să pierzi totul.”

Nu, te întrebam ce părere are soția ta…

„Soția mea zice să sunt un mare crai!”