În graiul tuaregilor din Africa de Nord, cuvântul „ténéré”  înseamnă „deșert” sau „singurătate”. Iar „deșertul tuturor deșerturilor” este Sahara, o casă astăzi mai degrabă spirituală pentru raliul Paris-Dakar.

Grație mai multor aventurieri pasionați până în măduva oaselor, Yamaha și-a țesut legenda și în această uriașă provocare a modernității. Pentru că, așa după cum vedea, fără oameni care să le piloteze și cele mai performante motociclete rămân doar niște mașinării din metal și plastic, la fel cum fără motocicleta potrivită, un potențial campion va rămâne un simplu visător.

Jean Claude Olivier

Din fericire, Yamaha avea motocicletele, iar inepuizabilă Franță a dat mereu naștere unor bărbați mistuiți de o combinație unică dor de ducă, explorare  febrile și ambiții cuceritoare. Un astfel de bărbat era  regretatul Jean-Claude Olivier sau „JCO”, așa cum nenumărații prieteni  i se adresa. Supranumit „Mr. Yamaha”, timp de peste trei decenii, Jean-Claude Olivier a fost forța unificatoare și conducătoare a Yamaha în Dakar.

Motocicletele

După ce a inventat motocicleta dual-sport cu DT-1 și s-a poziționat ca lider în motocross, grație suspensiei Monocross, Yamaha a început dezvoltarea altor două modele care au scris istorie în Statele Unite ale Americii: TT500, lansat în 1975 ca un model pentru enduro și XT500, o motocicletă dual-sport, apărută în 1976.

Yamaha TT500

Robuste, manevrabile și  cu un cuplu puternic, ambele motociclete erau folosite de fanaticii off-road pentru a explora vastele spații ale Americii. Dar, în mâinile potrivite, în epocă, ele au câștigat și o sumedenie de curse de enduro.

Yamaha XT 500

Deși Yamaha avea așteptări scăzute în ce privește vânzările în Europa, XT500 a devenit și aici un hit, dar în mod surprinzător, motocicleta era folosită în mod diferit. Europenii au fost seduși de aspectul care te făcea să te gândești imediat la aventură, dar și de capacitățile de all-rounder. Așa că XT500 era folosit atât ca și motocicletă cu care să îți faci treburile zilnice ca orășean, cât și pentru touring, în weekenduri. Dar, mai era un motiv pentru care această motocicletă s-a bucurat de succes în Europa: pasiunea unui angajat al Sonauto, importatorul de atunci al motocicletelor Yamaha.

Oamenii

În momentul în care a văzut pentru prima oară o XT500, lui Jean-Claude Olivier, căci despre el este vorba, i-au strălucit ochii și, probabil, s-a și văzut în șaua uneia, gonind prin nisipurile Africii. Acest lucru s-a întâmplat curând, în 1977, la Raliul Coastei de Fildeș. ”JCO” parcurgea 10.000 de kilometri între Abidjan, cel mare oraș din Africa de Vest și Nisa, exact așa cum se visase, în șaua unei Yamaha XT500.

Echipa Sonauto Yamaha condusă de Jean-Claude Olivier,alături de Yamaha XT500. (1979)

Era un bun antrenament pentru prima ediție a Raliului Paris-Dakar, pregătită pentru 1979 tot de un fost concurent în Raliul Coastei de Fildeș, Thierry Sabine. Interesul producătorilor de mașini și de motociclete era unul scăzut, dar pentru Jean-Claude Olivier, decizia era deja luată: XT500 era o motocicletă care pur și simplu trebuia să concureze în acest raliu. Așa că lui i se alătură alți trei piloți în ceea ce era pe atunci echipa Yamha Sonauto.

Cyril Neveu,câștigător în Dakar, alături de Yamaha, în 1979 și 1980

Un lucru aproape uitat astăzi: la prima ediție a Paris-Dakar, nu existau categorii separate pentru mașini și motociclete, toată lumea trăgând tare pentru victorie. Deși câștiga a patra probă specială, următoarea a fost una mai puțin fastă pentru Jean-Claude Olivier, francezul ciocnindu-se de un Range Rover și fiind nevoit să abandoneze, după o încheietură fracturată. Din fericire, Cyril Neveu, unul dintre coechipieri, câștigă raliul, performanță pe care o repetă și în 1980.

Dintre cele 25 de motociclete care au terminat prima ediție raliului Paris-Dakar, 11 erau Yamaha XT500. Astfel, o motocicletă care fusese gândită pentru California, câștiga inimile europenilor și le aprindea dorința de aventură.

Spre afirmarea unei noi categorii de motociclete: Adventure

În 1981, Raliul Dakar intra atât sub jurisdicția FIM cât și FIA, din ce în ce mai mulți producători de motociclete fiind interesați de cursă. Unul dintre cei mai ambițioși era BMW, mulți piloți de XT500 fiind depășiți de boxerele bavereze. Yamaha a reacționat imediat, lansând XT500, echipat cu Yamaha Dual Intake System (două carburatoare conectate progresiv), dar, chiar așa vitezele la care se concura creșteau.

Jean-Claude Olivier și Sonauto au insistat ca Yamaha Motor să producă o nouă versiune a modelului XT, una care să răspundă în mod specific tutoror provocărilor Raliului Dakar. Astfel, în 1982, a apărut , cu un propulsor de 600 cmc, care păstra sistemul YDIS, integra un rezervor de 30 de litri, prima frână față pe disc montată pe o motocicletă de off-roard de la Yamaha, suspensie Monocross și o basculă din aluminiu. Ea a devenit motocicleta preferată a aventurierilor care luau startul în Dakar, dar și a celor care doar visau să facă acest lucru. Una peste alta, până în 1991, XT600 Ténéré s-a vândut în 61.000 de exemplare, generând o nouă categorie de motocicliști: aventurierii.

1983: XT600 Ténéré ajunge pe locul 7 la Dakar.

În 1991, modelul avea să evolueze în XTZ660 Ténéré, cu al său monocilindru cu cinci supape și faimos după 1994, far dublu. Motociclismul respira deja aerul marilor depărtări și majoritatea producătorilor lansaseră până în acest punct motociclete care emanau izul Dakarului.

Dorința de a câștiga, dusă la extrem!

Yamaha lansase o nouă categorie de motociclete cu Ténéré, era alegerea preferată a celor care căutau să-și recreeze propriul Dakar, explorând lumea, însă, când venea vorba despre competiția în sine, japonezii nu mai câștigaseră din 1980. Cu un rezervor de 51 de litri, XT600 Ténéré fusese clasată pe toate pozițiile podiumului, dar motocicletele cu doi cilindri deveneau de la an la an tot mai rapide.

Yamaha FZ750 Ténéré

În 1986, Jean-Claude Olivier recurge la o soluție extremă: ia propulsorul cu patru cilindri de pe o FZ750 și îl montează pe ceea ce devine  FZ750 Ténéré, un monstru de 94 de cai putere. Din păcate, acest avantaj în ce privește puterea a fost aproape anulat de lipsa de tracțiune în zonele cu nisip moale. Totuși, JCO arată că are pur și simplu voința unui titan și clasează acestă Yamaha absolut specială pe locul 12 în clasamentul general!

Franco Picco a terminat pe locul doi, în 1988, cu YZE750 Ténéré, Raliul Dakar.

Încâ o data impulsionată, Yamaha Motor se pune la lucru și, în 1987, oferă echipei Sonauto modelul de uzină YZE750 Ténéré, un monocilindru de 750 cmc, răcit cu lichid. Mai mult, în echipă este cooptat campionul francez de enduro Stéphane Peterhansel, care pe atunci avea doar 22 de ani și, ca mulți alții visa să participe în Dakar.

Greu de descris în cuvinte: Olivier a obținut un loc 7 în 1987 în șaua YZE920 Ténéré, un „monstru” de 920 cmc, cu patru cilindri.

Peterhansel face însă o greșeală de navigație, imposibil de recuperat și termină pe locul 18. Tânărul campion de enduro rămâne pe viață marcat de tăria lui Jean-Claude Olivier, care desi suferă o fractură la o mână, cumva reușește să termine raliul, pe locul 7! Franco Pico termină pe locul doi, dar e la 54 de minute de Edi Orioli și a sa Honda NXR750. Departamentul de Cercetare și Dezvoltare al Yamaha continua munca.

Formula câștigătoare este modelul de producție Super-Ténéré

Cu Super-Ténéré, Yamaha era și mai hotărâtă să ofere fanilor o motocicletă care efectiv să întruchipeze visul de a concura în Dakar.Lista cerințelor asupra cărora echipa de dezvoltare se pusese de acord că sunt absolut essential de îndeplinit era una rațională până la un… punct. Adică, motocicleta trebuia să fie confortabilă chiar și după multe ore în șa, să aibe putere suficientă pentru a putea fi condusă la viteze ridicate, să inspire încredere, pentru a putea fi pilotată prin savană dar și pe poteci de pădure și – acum vine partea dificilă – să includă toate funcționalitățile și componentele pentru a putea fi condusă în mod uzual prin oraș.

Până la urmă, în fața acestor cerințe contradictorii, cei de la Yamaha au decis că le vor rezolva pe toate, dacă se concentrează asupra a doar două puncte cheie: noua motocicletă trebuia să beneficieze de un avantaj decisiv în condiții de pilotaj în savană și să poată fi condusă în regim de croazieră pentru mai mult de două ore la 150 km/h. Clasarea pe locul doi a lui Franco Pico s-a dovedit a fi aur curat pentru ingineri, pilotul oferindu-le o sumedenie de informații despre cum ar trebuie să arate motocicleta ideală, sau, mai exact, despre ce dimensiuni ar trebui să aibe. Apoi, așa cum deja nu ar trebui să ne mai surprindă, Jean-Claude Olivier s-a implicat febril în testarea prototipului. În toamna lui 1988, XTZ750 Super Ténéré intra sub lumina reflectoarelor la Paris Motorcycle Show.

Roadele unei munci de peste un deceniu

1991 este anul în care în sfârșit astrele se aliniază pentru Yamaha și nu o fac oricum. Piloții Yamaha, în frunte cu  Stéphane  Peterhansel „confiscă” integral podiumul. Apoi, pentru că se spune că atunci când Universul te face să aștepți o face cu un motiv, Peterhansel câștigă și anul următor, iar 1993 este din nou un an cu podium în totalitate Yamaha.

În 1991, Yamaha a dominat Raliul Paris-Dakar cu YZE750T Super Ténéré.

Cu XTZ850R, Peterhansel ajungea în 1995 la a patra victorie în Dakar, pentru ca anul următor să fie rândul lui Edie Orioli să câștige. În 1997 și 1998, Peterhansel a obținut victorii consecutive cu XTZ850TRX, cu un arbore cotit defazat cu 270°, care oferea o tracțiune excelentă în nisipurile deșertului. Peterhansel obținea astfel un record fără precedent de șase victorii la clasa moto în Paris-Dakar. Aceste realizări au contribuit, de asemenea, la câștigarea de către Yamaha a 9 din cele 19 raliuri Paris-Dakar până în 1998, cel mai mare număr de victorii al unui producător de motociclete, înainte de a se retrage din această competiție.

Stephane Peterhansel a câștigat Paris-Dakar pentru a patra oară în 1995.

Know-how-ul dobândit și tehnologia dezvoltată a permis Yamaha să dezvolte modele precum XTZ660 Ténéré și XTZ1200 Super Ténéré, găsindu-se aplicări inclusiv în rândul motocicletelor sport.

Același Peteransel, la a șasea victorie, de această dată cu XTZ850TRX, în 1998.

O revenire în cel mai pur stil Yamaha

Yamaha Motor France a revenit în Dakar în 2004, cu ocazia celei de-a 26-a ediții a raliului Dakar. Nu a făcut-o oricum, ci demonstrându-și ingeniozitatea și angajamentul pentru inovație cu WR450F 2-Trac, o motocicletă cu tracțiune pe ambele roți, pilotată de David Frétigné. Organizatorii Dakar începuseră încă de pe atunci să impună reguli care făceau ca motocicletele de 600 cmc, mult mai accesibile în viața reală pasionaților de motociclism, să nu mai poată participa.

Aceasta explică de ce Yamaha s-a orientat în direcția gamei WR în defavoarea Ténéré, așa cum tradiția ar fi cerut. Frétigné câștigă însă cursa la categoria 400 cmc Super Production și se clasează pe locul șapte la general. Ediția 2005 aduce chiar o creștere a perfromanțelor, locul cinci la general și victoria la clasa Super Production. Apoi, când cel de-al 31-lea Dakar a fost mutat în America de Sud ,în 2009, Frétigné a terminat pe a treia treaptă a podiumului, cu WR450F.

David Fretigne a reusit un podium pentru Yamaha, în America de Sud.

În căutarea ritmului victorios

Într-o perioadă marcată de nenumărate schimbări de regulament, WR450F ajunge din nou, pe podium în 2012, în mâinile portughezului Hélder Rodrigues. Apoi, Yamaha se bazează nici mai mult și nici mai puțin decât pe crosser-ul YZ450F, în dezvoltarea motocicletei de Dakar, aceasta fiind încredințată lui Olivier Pain, care se clasează pe a treia treaptă a podiumului.

Portughezul Helder Rodriguez a fost un om de bază pentru Yamaha Rally Team.

Pentru ediția din 2015 a Dakar, Yamaha a pregătit un WR450F Rally complet nou, cu un singur rezervor de benzină, din fibră de carbon și un design mai compact, ce optimiza distribuția maselor. Olivier Pain l-a clasat pe locul zece, pentru ca anul umător Helder Rodrigues să ajungă pe cinci, urmat de pe atunci debutantul Adrien van Beveren. Un adevărat star în ascensiune, van Beveren reușește o victorie emoționantă pentru Yamaha, câștigând ultima etapa a ediției 2017. și terminând pe 4în clasamentul general la doar 48 secunde de podium!

Olivier Pain

Motocicleta este dezvoltată mai departe și, în 2019, câștigă încă o etapă cu Xavier de Soultrait,care termină pe un respectabil loc șase la general. 2022 este anul în care WR450F este clasat pe locul patru la general, de către Adrien Van Beveren. În mod surprinzător, acesta pare să fi fost cântecul de lebădă al Yamaha în Dakar, cel puțin deocamdată, producătorul japonez retrâgându-se din categoria moto.

Adrien Van Beveren

O nouă abordare

„Clienții noștri de motociclete off-road au acum așteptări diferite și caută produse diferite, iar noi trebuie să le răspundem dacă vrem să rămânem conectați. Din acest motiv, am decis să punem capăt istoriei noastre lungi pe două roți la Raliul Dakar și în Campionatul Mondial FIM de Raliuri Cross-Country, întărindu-ne simultan angajamentul de a continua pe patru roți în Dakar, cu Yamaha YXZ1000R SSV. Totuși, angajamentul Yamaha față de evenimentele Rally Raid nu s-a încheiat, implicând o legătură mai strânsă cu clienții noștri și cu aspirațiile acestora. Vom dezvolta pe mai departe potențialul Ténéré 700 spre o direcție care le va permite să redescopere latura mai aventuroasă a raliurilor”, spunea în 2022, Eric de Seynes, din postura de președinte al  Yamaha Motor Europe.

2022 marchează debutul Yamaha Ténéré World Raid Team, o întoarcere la rădăcinile africane, mai exact în Africa Eco Race, singura cursă de rally raid care chiar are finișul în Dakar. Această cursă este mult mai prietenoasă cu pasionatul obișnuit de off-road, evocând atmosfera primelor ediții ale Paris-Dakar. Mai mult, prin Ténéré Spirit Experience, fiecare dintre cei 40.000 posesori Yamaha Ténéré din Europa, are acces în lumea rally raid, până la nivelul de a împarte bivuacul cu cei doi piloți oficiali, Alessandro Botturi și PolTarrès, care în momentul în care aceste rânduri erau scrise, concurau în Africa Eco Race.

De neoprit: Pol Tarres și a sa Yamaha Tenere.

Există jurnaliști care văd partea goală a paharului, scriind că Yamaha a făcut un pas înapoi, retrâgându-se din lumea curselor de rally raid. O lume care în răstimpul scurs între șarja africană a lui Cyril Neveau a devenit una hiper-specializată și foarte greu accesibilă, care de fapt funcționează cu motociclete pe care nu prea le vedem în showroom-uri. Alții în schimb văd conexiunea cu lumile deschise de acea motocicletă albastră care te așteaptă cuminte în parcarea de lângă birou, gata oricând să te ducă dincolo de orizont.

Yamaha Tenere 700 World Raid a scris istorie în 2022 la Africa Eco Race, fiind prima motocicletă cu doi cilindri care a concurat la această competiție, dominată de modelele de 450 cmc.