Cum am căzut cu aceeaşi motocicletă de două ori, ca pilot, dar şi ca pasager în aceeaşi săptămână!

Cum am căzut cu aceeaşi motocicletă de două ori, ca pilot, dar şi ca pasager în aceeaşi săptămână!

Cum naiba să cazi cu aceeaşi motocicletă de două ori? Mă rog, cu acelasi scuter de test, de două ori, în timp ce îl „păstoreai”, aşa ca „pilot” de teste. Mi-am adus aminte de această poveste, acum că am aflat că Richard Hammond a căzut prin Africa, trosnindu-se destul de serios, dar scăpând teafăr în cele din urmă. Ei bine, prin 2008, nu eram în Africa ci călătoream spre Predeal, cu burghezul Suzuki Burgman, pentru că îmi dăduse mie prin cap că i-ar fi stat bine tras în poză alături de castelul Peleş, de maestrul fotograf Dragoş Savu. Trebuia să mi se pară mie că o zi suspectă era în desfăşurare, pentru că, după Ploieşti, am fost tras pe dreapta de un poliţist, pe motiv că depăşisem un autocar cu scuterul. L-am convins cu greu şi cu talonul că scuterul avea 400 cmc, dar, după ce mi-a dat drumul, mi-a atras atenţia să nu cumva să mă prindă că depăşesc ceva, să merg încet şi să ţin dreapta…

Aici, mă îndreptam spre Predeal, absolut în control, nu bănuiam că febra racing mă va cuprinde pe traseul de VTM din Predeal, de parcă era de greu de prevăzut ca asta urma să se întâmple!

Aici, mă îndreptam spre Predeal, absolut în control, nu bănuiam că febra racing mă va cuprinde pe traseul de VTM din Predeal, de parcă era de greu de prevăzut ca asta urma să se întâmple!

 

Când eşti jurnalist moto, e o presiune destul de mare pe umerii tăi, în sensul că eu, cel puţin, mă simţeam obligat să pun genunchii pe jos, să-i dau pe roata faţă, pe roata spate, etc, adică să nu care cumva să zică cititorul că mersi, aşa stiu şi eu să mă dau şi nu mă plăteşte nimeni pentru asta… Apoi, cum naiba să scrii tu despre ce ştie să facă mobra cu care te-ai dat, dacă nu chiar te-ai dat cu ea? Aşa se face că din fericire după ce am tras staticele în faţă la Peleş, m-am trezit trăgând de gaz viguros, urcând în sus şi coborând în jos (sic) pe un viraj ac de păr pe lângă castel, pe care, ciudată coincidenţă, viitoarea mea soţie urma să îşi rupă clavicula pe cursieră, la 40 km/h în 2016, la un aprig concurs de biciclete. În ce mă priveşte, opt ani mai târziu, eu o luam, şi pe bicicletă, ca pe ouă pe acolo, cu o viteză net inferioară, să vă spun şi de ce.

Puteam foarte bine să oprim şedinţa foto după cadrul ăsta. Dar, eu, trebuia să mă aplec mai mult!

Puteam foarte bine să oprim şedinţa foto după cadrul ăsta. Dar, eu, EU trebuia să mă aplec mai mult!

 

Fotograful la post, gaz, culcă Marc scuterul, o senzaţie de satisfacţie mă încearcă când aud cricul central frecându-se de asfalt, apoi una de uimire când spatele pleacă de sub mine, sunt trimis în plonjeu şi văd scuterul din spate, aşa cum se întinde uşor  pe asfalt. Vă jur că figurile managerului general al grupului de presă Supercar, dar şi a proprietarului MotorTeam, dealer Suzuki, ambele foarte încruntate, mi s-au derulat prin faţa ochilor, ceea ce m-a făcut să îmi doresc să pot lua din alunecarea mea pe asfalt, Burgmanul de coarne, doar, doar s-o paradi mai puţin. Da’ de unde! L-am găsit „priponit” într-o bordură – apropo, virajul e chiar ăla în care mulţi se răstoarnă cu ATV-ul şi am avut un alt şoc când am văzut carterul găurit, dar mi-a venit inima la loc când am văzut că de fapt era vorba de un capac de plastic. Nu am ieşit deloc rău, sincer, capacul ăla, un plastic de sub „podea” şi cam atât dacă bine îmi aduc aminte, iar eu aveam un cot puţin ars, dar echipamentul RevIt îşi făcuse bine treaba. Ziua se dusese naibii, am băut o Cola cu Dragoș, m-am reapucat de fumat şi m-am întors acasă cu orgoliul distrus.

Pentru fotografia asta, în 2008, am plătit ceva bani, de menţionat că MotorTeam m-a iertat şi mi-a dat preţul de intrare... Dacă am sta la o bere şi am aş avea revista în faţă, aş putea să îţi arăt şi scânteile care ies din cric. Problema e că nu prea mai beau bere, pentru că îmi strică recuperarea după antrenamentele pe bicicletă. Oricum, judecând la rece, părerea unanim acceptată în redacţie a fost că cricul central a acţionat ca o proptea care a "ridicat" Burgmanul de pe asfalt. Teste, nu glumă!

Pentru fotografia asta, în 2008, am plătit ceva bani, de menţionat că MotorTeam m-a iertat şi mi-a dat preţul de intrare… Dacă am sta la o bere şi am aş avea revista în faţă, aş putea să îţi arăt şi scânteile care ies din cric. Problema e că nu prea mai beau bere, pentru că îmi strică recuperarea după antrenamentele pe bicicletă. Oricum, judecând la rece, părerea unanim acceptată în redacţie a fost că cricul central a acţionat ca o proptea care a „ridicat” Burgmanul de pe asfalt. Teste, nu glumă!

 

Dar managerul era într-o pasă bună, hai că mai cade omul, admite el. Eu de abia aşteptam să duc odată scuterul înapoi la MotorTeam, dar iată că „boşii” se înţeleg să mai ţinem scuterul câteva zile, ba chiar managerul pleacă la Snagov, cu mine pasager, eu urmând să mă întorc acasă cu Burgmanul, care apropo, e foarte mișto, ca pilot. Să nu spun că sub 120 km/h nu a lăsat-o „bosul meu” spre Snagov, eu fiind destul de traumatizat, dar începusem să uit de senzaţia de înfrângere şi de sărutul asfaltului de la Predeal. În fine, zilele trec, scuterul rămâne, şi aici intră în scenă DTP-istul Bob, pentru că asta era porecla lui. Mi se părea oarecum ciudat să aibe peste 30 de ani şi să nu fie căsătorit şi eram convins că din această cauză omul devenea din ce în ce mai biker. Şi-a luat carnetul, apoi un GS500, apoi un GSX-R 600, apoi s-a căsătorit şi acum cred că are un Passat. Mâncam băieţeşte la cantinele din Regie, unde mergeam cu motoarele de test, doar că de data asta, Bob a insistat să şi piloteze la întoarcere, că tocmai îşi luase A-ul. Cum naiba să nu-l laşi, eram colegi, eram prieteni, ce naiba? Ţin minte că ăsta a fost şi discursul meu de apărare în faţa şefului, moment din care  a început să se vorbească prin redacţiile unite de „bunii prieteni Marc şi Bob”… La urma urmei, ce se putea întâmpla dacă mergeam pasager pe Burgman şi îl lăsam pe Bob să conducă din Regie până pe Vasile Milea? Cât de prăpăstios să fii să crezi că se putea întâmpla ceva rău?

Ei bine, pasajul ăla nu se construise încă şi, cum am traversat noi Dâmboviţa pe un pod prăfuit, s-a pus roşu, iar eu am perceput cu groază cum Bob îi dă gaz la Burgman, cum o Dacie pleacă din dreapta şi cum Bob sugrumă apoi maneta de frână. Următorul cadru, ne culegeam de pe jos, iar eu ridicam Burgamanul de coarne, ca un pescar de Dâmboviţa extrăgând captura, să văd ce am „prins”. Era nasoală, de data asta, toată partea stângă a scuterului era julită, eu aveam hainele ferfeniţă, iar cicatricea de pe gambă se vede şi acum. De fapt, julitura aia a fost atât de mare, încât am avut vreo două zile febră, până mi s-a consolidat coaja. Mă ia râsul şi acum când îmi aduc aminte cum ne strecuram printre birouri, să nu ne vadă colegele rânile sângerânde şi hainele ferfeniţă, pregătindu-ne să mergem în biroul managerului să ne „predăm”, ce mai era de făcut… Nici nu ştiam ce urma să fie mai nasol, asta sau returnarea Burgmanului la MotorTeam.

Concluzia? Am fost maxim beşteliţi – eu pentru că nu se încredinţează vehiculul de test nici măcar „prietenilor”, Bob, pentru că şi-a depăşit atribuţiile DTP-istice, iar apoi am plătit personal cu Bob pagubele. Morala? Scuterul ăla cred că mai circulă şi acum pe undeva şi trebuie să-l scot la o bere pe Bob să văd cum o mai duce, doar suntem prieteni. Alte pericole apropiate nu mai văd, pentru că nu prea cred că o să primesc prea curând de la Motobikes vreo maşinărie din asta periculoasa pe două roţi la test.

foto: Dragoş Savu, arhiva Motociclismo

BMW

Comentarii

comentarii

©2014 Motobikes.Toate drepturile rezervate!

RL GLOBAL ACTIV SERVICES. J40/16964/21.10.2008 RO 16864852 Adresa: Str. Dr. Taberei, nr 109, Bl. A7, Sc C, Ap. 33, Bucuresti.

MOTOBIKES aparține grupului de presă IN MOTION MEDIA.

Conectează-te folosind datele de autentificare

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account