Anii ’70 sunt extrem de efervescenți pentru BMW Motorrad, bavarezii lansând o sumedenie de modele care urmau să scrie istorie.

Seria /5  s-a bucurat de succes până în 1973, cu ale sale trei modele, R75, R60 și R50. Dar, din acest an intră în scenă o nouă gamă, seria /6, al cărei model de top era R 90 S. Motocicleta a făcut senzație, unul dintre motive fiind că atingea 200 km/h. O performanță cu care puține altele se puteau lăuda la acea vreme.

Totodată, era prima dată când BMW Motorrad alegea să lucreze cu un designer. Hans Muth a schițat pentru R 90 S cu un profil care îl deosebea de alte motociclete de pe piață. Rezervorul, șaua și codița aveau un contur fluid, și, pentru prima dată în industrie, apărea un carenaj pentru instrumentele de bord. Culoarea motocicletei din imagine se numește Daytona Orange, devenită astăzi favorită printre colecționari.

Performanțele acestei motociclete au făcut ca la acea vreme, R 90/6 să cadă oarecum într-un con de umbră. Propulsată de un boxer de 898 cmc, motocicleta avea 60 de cai, cu șase mai puțin decât R 90 S, fiind mai degrabă căutată de proaspăt apăruții fani ai călătoriilor lungi pe două roți. Și această motocicletă avea parte de o inovație de nivel mondial, farul, echipat standard cu becul H4, cu dublu filament pentru fiecare fază. Modelul este astăzi foarte căutat de colecționari.

BMW R 60/6 îl înlocuia pe R 50/5 ca model entry-level. R60/6 a păstrat frânele cu tambur pe roata față pentru a menține prețul de vânzare scăzut, la fel ca și un carburator cu profil plat.  Dar, motocicleta prezenta și inovații: cutie de viteze cu cinci trepte, un nou cockpit pentru instrumente și comenzi. Totuși R 60/6 nu a fost privit ca un model modern atunci când a fost lansat pe piață. Cu toate acestea, 13.511 de exemplare au plecat către clienții privați și agențiile guvernamentale, fidele BMW Motorrad.

În schimb, R 75/6 a fost imediat etichetat drept o motocicletă modernă de 750 cmc, cu frână față pe disc și cutie de viteze cu cinci trepte. Cu toate acestea, momentul transmisiei cardanice, în combinație cu o cursă lungă a suspensiei a creat un creat un caracter cu care riderii trebuiau să se obișnuiască pentru a putea lua virajele la viteză ridicată pe drumuri întortocheate. Nimic supărător însă pentru un fan BMW Motorrad, mai degrabă un motiv de a se mândri cu personalitatea motocicletei!

În 1976, seria /6 a fost înlocuită cu seria /7, cea mai izbitoare diferență din punct de vedere vizual fiind noul rezervor de 24 de litri. Anterior prezent doar pe R 90 S, capacul rezervorului era acum configurat într-o poziție îngropată și era prevăzut suplimentar cu o supapă de siguranță care împiedica benzina să curgă în cazul unui accident. Cu al său boxer de 600 cmc, R 60/7 , s-a bucurat de cifre bune de vânzări. Era comandat în principal de agențiile guvernamentale, atât de fidele bavarezilor.

Succesul lui R 60/7 a eclipsat modelul de 750 cmc, R75/7, care, în ciuda aspectului elegant a avut parte de doar doi ani de producție. Dar, din fericire, conceptul este unul durabil, și asfel BMW revine cu R80/7, care, cu ale sale roți din aluminiu, frâne pe disc și șa profilată sportiv a făcut cu succes oficiile de model de gamă medie până în 1984.

BMW R80/7

La mijlocul anilor ’70,  exista deja un puternic trend favorabil cilindreelor mari. BMW s-a alăturat mișcării cu modelele boxer de 1000 cmc. Anul este 1976 și în scenă intră  R 100 RS, prima motocicletă de serie cu carenaj complet din lume.

Cu o putere maximă de 70 CP, aceasta permitea atingerea vitezei de 200 km/h pe distanţe lungi, cu pilotul așezat într-o poziţie cât se poate de relaxată. Carenajul  argintiu-metalic fusese optimizat aerodinamic de Pininfarina.  

R 100 S  era succesorul legendarului R 90 S, dar, poate și din cauza lipsei schemei de culoare Daytona Orange și a câtorva cai putere comparative cu R 100 RS,  a fost mereu eclipsată de acesta.

Oarecum aceeași soartă a avut-o și R100/7, în ciuda faptului că avea cel mai accesibil preț dintre modelele de 1.000 cmc. Totodată, acesta era și unul dintre cele mai ușoare modele de touring de 1.000 cmc, de pe piață, cântărind 215 kilograme cu toate plinurile făcute.

Epoca era însă una propice lansării de noi modele, care, odată înzestrate corespunzător, să își găsească sau nu propria identitate. R 100 RS s-a bucurat de un asemenea success, încât interpretarea acronimului RS s-a modificat rapid, de la Rennsport (racing sport) la Reisesport (tourer sport). R 100/7 și-a găsit o identitate de tourer relaxat, grație armoniei cu care furniza puterea, iar R 100 S, ei bine, conform unor jurnaliști americani, este prima motocicletă BMW care a „alergat” sfertul de milă în mai puțin de 13 secunde.

Astfel înțelegem de ce, în 1978, BMW avea tot know-how-ul necesar pentru a lansa conceptul RT, „Reisetourer”.  R 100 RT este motocicleta care a generat practic o întreagă nișă, a touring-ului, cel puțin așa cum îl înțelegem astăzi. La fel ca și modelele RS, RT-urile sunt acolo, în continuare, la loc de cinste în gama BMW Motorrad! Și în registrele de vânzări.

Carenajele R 100 RT fuseseră dezvoltate pentru a oferi o protecție și mai bună împotriva vântului și a intemperiilor, cu un parbriz mai mare, care putea fi reglat după bunul plac. Aerul proaspăt putea ajunge în spatele carenelor prin orificii de ventilație, RT fiind echipat cu un suport pentru bagaje în spatele șeii și cu suporturi laterale.

Cronica acestei decade nu ar fi însă completă fără a menționa și gama „kleine” sau mică de la BMW, menită să ofere și o alternativă entry-level. De fapt, cu al său boxer de 475 cmc și 27 de cai putere, R 45 a devenit nu doar best-seller-ul bavarez ci, în 1979, cea mai bine vânută motocicletă din Germania!

BMW R 65

De aceeași soartă favorabilă s-a bucurat și R 65 cu al său boxer de 649 cmc, care a devenit un model extrem de popular în întreaga lume. De ce să fie privați începătorii sau cei cu un buget limitat de plăcerea de a struni un boxer pe carbon?