Pentru mine, o vreme, motociclismul a fost viaţa însăşi!

Pentru mine, o vreme, motociclismul a fost viaţa însăşi!

Titlul sună dur, pretenţios, apocaliptic, snobistic, dramatic, dar în urmă cu exact un deceniu, primeam cel mai „magic” telefon din viaţa mea. Era telefonul prin care eram invitat la un interviu de angajare ca redactor la revista „Motociclismo”. Nu ai idee ce a însemnat acel telefon pentru mine. A fost, pur şi simplu, rampa de lansare pentru un vis. Citeam la job-ul meu funcţionăresc reviste moto pe sub birou, iar, când nu era nimeni cu mine, le citeam cu voce tare, pentru a băga bine la cap cum sunt scrise. Stabilisem deja că job-ul perfect pentru mine este cel de redactor moto, deși visul meu putea fi tăguit cu #misiuneimposibilă. Îmi aduc aminte de articolele lui Imre Paulovits, Mathe Szabolcs, Dan Năstase, pe care le silabiseam efectiv, iar acum, îmi aduc aminte cum am stat la masă cu Imre Paulovits, cum m-a luat Dan călăre pe motor (şi pot spune că le avea bine cu forja, dar avea şi măsură) şi de cum m-am alergat cu Mathe, pe ruta Târgu Mureş – Bucureşti, el cu un Suzuki B-King, eu cu un „buclucaş” BMW F 800 S. Deci, da, citeam „Univers Moto”, citeam şi Motolife, dar sincer, sincer, nu pot să spun că eram prea mare fan, poate şi din cauză că nu au catadicsit niciodată să îmi răspundă la scrisoarea de intenţie, plus CV-ul şi un consistent material „de probă” pe care îl redactasem pentru ei. Dar nu despre asta e vorba.

 

Doar despre poza asta as mai putea scrie o poveste. Adica, cum naiba sa te duci la o cursa de motocross, in conditiile in care tu nu ai mai facut niciodata motocross? E drept, mai facusem un antrenament de doua ore cu Liviu Jigmond si Mihai Stoichescu, antrenament pentru care m-am deplasat din Bucuresti pana la Lugoj, Cursa a fost la Sfantu Gheorge, iar pana acolo am mers pe un BMW F800S, pe care l-am si scapat pe stopul unui Mercedes S-Klassa. Stopul a fost platit, BMW-ul nu a patit nimic, am supravietuit cursei, chiar daca am terminat la un minut dupa penultimul concurent. Totusi, in urmatoarele curse am reusit sa imi imbunatatesc timpii si sa prind chiar si Top Ten! Ce timpuri! Marele meu "rival" era Pop Petre (!?!), un super- baiat de altfel, pe care ma chinuiam tot timpul sa il depasesc dar pana la urma o dadeam pe jos. Cineva sa ma opreasca din scris, va rog frumos!!!

Doar despre poza asta aș mai putea scrie o poveste. Adică, cum naiba să te duci la o cursă de motocros, în condițiile în care tu nu ai mai făcut niciodată motocros? E drept, mai făcusem un antrenament de două ore cu Liviu Jigmond și Mihai Stoichescu, antrenament pentru care m-am deplasat din București până la Lugoj, Cursa a fost la Sfântu Gheorghe, iar până acolo am mers pe un BMW F 800 S, pe care l-am și scăpat pe stopul unui Mercedes S-Klasse. Stopul a fost plătit, BMW-ul nu a pățit nimic, am supraviețuit cursei, chiar dacă am terminat la un minut după penultimul concurent. Totuși, în următoarele curse am reușit să îmi îmbunătățesc timpii și să prind chiar și Top Ten! Ce timpuri! Marele meu „rival” era Petre Pop (da, ACEL Petre Pop!), un super-băiat de altfel, pe care mă chinuiam tot timpul să îl depășesc, dar până la urmă o dădeam pe jos. Cineva să mă oprească din scris, vă rog frumos!!!

 

Cum m-am angajat la „Motociclismo”? Tentaţia e mare să îmi dau drumul la gură şi să îmi spun părerea pe şleau despre tot ce am văzut şi ce am păţit în „industria moto”. Aici vorbesc despre reviste, redactori, piloţi, federaţie, importatori, mecanici etc, dar încă mă consider un băiat finuţ şi poate că ar trebui să treacă încă un deceniu până să „declasific” dosarel. Dar hei, ăsta e de fapt doar modul meu de a vedea lumea şi viaţa şi, dacă mă apuc de povestit, de dragul spectacolului, de exemplu cum un foarte mare pilot de motociclism a plecat pe şestache la cină, cu toată echipa şi sponsorii, undeva, într-o deplasare într-o ţară străină, lăsându-mă pe mine şi pe șofer să facem foamea în camere, nu ar fi prea elegant. Cert este că nu am „pişcotat” niciodată, aşa cum se spune despre jurnalişti şi dacă marele pilot (nu-i dau numele, nu insistați!) mă anunţa atunci când pleca în plen cu echipa, mă rog, minus eşalonul inferior, şoferul şi jurnalistul, putea fi liniştit că mi-aş fi plătit cina din puţinii mei bani. De reţinut, că pentru a fi sigur că plec în cele străinătăţuri, pentru că eram cel mai mic din redacţiile unite pe atunci (că acolo se scria şi Supercar, Cox şi o grămadă de customer magazines – ce timpuri!) am avut curajul să cer doar o diurnă de intern… Deci am o tolbă de poveşti din astea, dar, hei, poate că văd paiul din ochiul vecinului şi nu văd bârna din ochii mei, nu? „Dreptatea” e relativă, viaţa e relativă, deşi câteodată degetele mă mânâncă. Dar cred că e doar #haterul din mine. Deci, între timp m-am „modernizat” şi mai bag chiar şi câte un  „hashtag”.

 

Deci, cum m-am angajat la „Motociclismo”? Păi, pe scurt şi… pe finuţe, cineva important din echipă a dispărut într-o zi. Legenda spune că şi-a lăsat chiar şi un rucsăcel pe spătarul de la scaun, iar „băjeţii”, Marius, redactor şef suprem & Claudiu, DTP-ist extraordinaire au rămas cu echipa incompletă. The Big Boss, adică deţinătorul publishing house-ului, om serios si afluent, a cerut un om urgent. Pentru mine, asta a fost mană cerească. Iar ce a făcut Marius, strâns cu uşa, probabil, a fost să apeleze la un dubios ca mine de pe motociclism.ro, casa dubioşilor, dacă îmi permiteţi să mă „întind”. Păi da, pentru că asta  m-a pus în blocstart în căutarea lor de redactori moto,  într-o dimineaţă clasică de urât jobul şi, implicit, cumva și viaţa, când am citit pe motociclism.ro că se va lansa o nouă revistă moto, i-am dat un mesaj userului cu nick-ul „kriminal453” dacă bine reţin – Doamne, ce timpuri! –  întrebându-l dacă nu vor un redactor. Am apreciat faptul că măcar „kriminalul” mi-a răspuns, spunând că echipa era completă şi am continuat să visez. Acum, îmi dau seama ce risc şi-a asumat Marius sunându-mă ulterior, când a apărut un post, ce risc mi-am asumat eu mutându-mă în 24 de ore din Târgu Mureş în Bucureşti  şi bancurile care se făceau în redacţie pe tema subsemnatului, pe calapodul „long haired freaky people need not apply!”. Practic, ştiu că eu, un semi-ardelean pletos, ochelarist şi suferind de rotacism, am plecat urgent spre capitală pe o Honda Dominator pe care pusesem un rucsac de 75 L, în care se găseau printre altele o pătură, tacâmuri şi chiar vreo două farfurii!

 

Îmi aduc aminte că în mailul meu rămas fără răspuns şi trimis pe adresa Motolife, le promiteam că eram gata să dorm în redacţie şi cumva mintea mea ţesuse şi nişte imagini pe tema asta… Ei bine, fără bullshit, dar legile alea din „Secretul” au funcţionat atât de bine, încât m-am prezentat luni la „muncă” la Motociclismo şi nu am ajuns acasă decât joi! Asta, înainte de lansarea primului număr, pentru care îmi aduc aminte că am „tras” primul meu test, cu un scuter Peugeot Vivacity şi că am scris de m-au durut buricele degetelor şi ceafa de la dormitul – noaptea, desigur – cu capul pe birou… Redacţia era undeva în Cotroceni, iar eu găsisem o chirie undeva pe la Răzoare, deci am avut norocul să intru în prim contact cu faţa „umană” a Bucureştiului. Vreţi să ştiţi cum se simte liberatea, după mine? Libertatea e ceea ce simţeam în după-amiezile acelea de primăvară timpurie, când mă întorceam acasă de la „job” şi la 27 de ani, am avut pentru săptămâni bune aceleaşi senzaţii pe care le-am avut în prima zi de şcoală.

 

Sincer, voiam să scriu un prim story aşa de-al naibii, să-l numesc „X chestii care m-au enervat la motociclism”, dar a rezultat textul ăsta. Am uitat să vă spun că iar m-a sunat Marius şi m-a întrebat dacă nu vreau să scriu la Motobikes. Morala poveştii? Nu sunt un bun speaker motivaţional, dar lucrurile prin care am trecut acum un deceniu demonstrează că „soarta” – a se vedea putrezitul într-un birou funcţionăresc – se mai poate îndrepta, dacă ai suficient curaj şi hai, să nu mă bat cu cărămida în piept, părinţi buni, care m-au susţinut tot timpul, deşi iniţial erau să divorţeze din cauza faptului că fiul lor ţinea neapărat să fie motociclist. Adică tata, care mi-a spus că, deşi nu suportă hainele şi franjurii din piele (ştiţi cum e, fiecare are nişte imagini standard în cap) a zis că dacă asta vreau neapărat să fac, el nu mă împiedică, iar maică-mea era de părere că nu vrea să mă adune de pe jos cu linguriţa, deci un conflict de interese între ceea ce un adolescent ar numi „babaci”… Până la urmă, părinţii mei s-au bucurat împreună cu mine când m-am întors acasă, foarte mândru, cu un exemplar din primul număr al Motociclismo şi au fost alături de mine în toată această aventură. Chiar dacă ea durat doar doi ani şi jumătate, în 2010 presa moto românească intrând în revizie capitală pe motiv de „criză”, anii ăştia au fost extraordinar de plini şi sper să îţi mai povestesc din… cuprinsul lor.

Comentarii

comentarii

©2014 Motobikes.Toate drepturile rezervate!

RL GLOBAL ACTIV SERVICES. J40/16964/21.10.2008 RO 16864852 Adresa: Str. Dr. Taberei, nr 109, Bl. A7, Sc C, Ap. 33, Bucuresti.

MOTOBIKES aparține grupului de presă IN MOTION MEDIA.

Conectează-te folosind datele de autentificare

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account