Așteptam demult testul cu noul BMW R nineT Scrambler, pentru că trebuie să mărturisesc că înăuntrul meu zace un mic Steve McQueen: mi se înmoaie puțin genunchii de fiecare dată când văd un scrambler și mă visez făcând derapaje pe o plajă pustie.
[wzslider]foto: Andrei Barbu
N-am ajuns pe plaje pustii cu R nineT Scrambler, ci pe niște drumuri lăturalnice de prin județul Buzău, dar pot spune că m-am distrat pe cinste. BMW R nineT, modelul din care a derivat noul Scrambler, a fermecat o lume întreagă de când a fost lansat cu surle și trâmbițe, în 2014. În scurt timp a devenit al patrulea cel mai bine vândut model al mărcii bavareze, deși este genul de motocicletă care atrage mai degrabă sufletul decât rațiunea. Nu prea este făcută pentru drum lung, nici foarte practică în oraș, ci îndeplinește mai degrabă rolul de jucărie/bibelou pentru weekenduri însorite. Asta nu poate însemna decât un singur lucru: clientela mărcii bavareze, atrasă în mod tradițional de modelele cu avantaje obiective și incontestabile, precum gama GS (confort, dinamică, tehnologie înaltă, polivalență etc.), începe să se apropie și sufletește de brandul din Munchen, care a început să exercite o atracție aflată mai presus de limitele stricte ale raționalului. Mai-marii de la BMW Motorrad au anticipat acest val de simpatie care a dus vânzările mărcii pe noi culmi pentru al cincilea an la rând în 2015 și au continuat explorarea filonului sentimental cu varianta Scrambler a lui R nineT.
Scrambler dă bine în poză, dar nu excelează prin confort la drum lung. Vântul îți vine direct în piept, se simt oareșce vibrații și suspensiile sunt mai rigide decât ai crede.
Dacă versiunea originală are un preț destul de prohibitiv, Scrambler are un aer mai redus la esență, tehnologie mai simplă și costă semnificativ mai puțin, 12.600 de euro (cu aproape 2.000 de euro mai ieftin decât R nineT). O veste bună pentru cei care vor să acceadă la visul clasicului cool fără să-și amaneteze organe interne.
Diferența de preț se justifică prin echiparea mai modestă a lui Scrambler: furca invesată Sachs lasă loc uneia normale Showa nereglabilă, etrierele de frână nu mai sunt radiale, rezervorul este acum din oțel, nu din aluminiu, iar bordul este mai sărăcăcios. Cadrul este același ca la R nineT, dar lagărul furcii este acum mai puțin înclinat cu 3 grade. Deja clasicul motor boxer răcit cu aer și ulei de 1.170 cmc dezvoltă tot 110 CP, dar respectă normele Euro 4. În mod complet bizar, acest motor, care a apărut inițial în 2004, este primul boxer care respectă noile norme de poluare, nu versiunea mai recentă și mai performantă, răcită cu lichid. ABS-ul este în echiparea de serie, iar sistemul de control al tracțiunii ASC este opțional.
Prima impresie, cea vizuală, este una cât se poate de pozitivă. Motocicleta arată excelent din toate unghiurile și sunt momente în care nu te hotărăști dacă să te sui în șa și să-i dai bătaie sau să mai stai puțin pe lângă ea și s-o admiri. Chiar dacă nu are componente atât de „prețioase” precum R nineT, Scrambler are un look cât se poate de reușit. Exemplarul testat de noi era echipat cu pneurile cramponate Metzeler Karoo 3, oferite opțional de producătorul bavarez. Mai ales cu aceste gume, motocicleta dă foarte bine în poză și atrage priviri din toate părțile. Evacuarea cu tobă dublă Akrapovic, înălțată, sună excelent și atrage și mai multă atenție, dar sunetul nu pare să ajungă niciodată la un nivel de-a dreptul deranjant. Disconfortul sonor pe care l-am simțit în timpul testului a fost provocat mai degrabă de pneurile cramponate, care vâjâie puternic la viteze de peste 60 km/h. Dimensiunile roților sunt și ele complet diferite de cele ale lui R nineT și în același timp identice cu cele de GS: 19 inci pe față, 17 pe spate.
Bordul este redus la esență, așa cum îi șade bine unui scrambler. Turometrul este disponibil opțional, dar nu este neapărat necesar: motorul se aude foarte bine (și foarte frumos) și vei ști mereu când să schimbi treapta.
Poziția la ghidon este și ea diferită față de modelul din care a derivat Scrambler, ghidonul fiind mai înalt și bustul mai puțin aplecat. Poziția este, de fapt, destul de naturală pentru rideri cam de orice talie, iar șaua este suficient de joasă astfel încât atingerea solului cu ambele tălpi să fie o problemă doar pentru cei foarte scunzi.
Deși motocicleta este derivată direct din versiunea „normală” de R nineT, experiența conducerii este cât se poate de diferită. La bază, ai aceeași senzație de vehicul redus la esență, te simți foarte bine conectat la sufletul motocicletei prin vibrațiile motorului și prin felul direct în care răspunde la comenzi, dar, dacă R nineT este un roadster agil și sportiv, Scrambler este ceva cu totul diferit. Roata față de 19 și lagărul furcii cu altă înclinare îi dau un aer mai relaxat decât al versiunii roadster. Dacă, ajuns pe un drum cu viraje, pe R nineT îți vine să devorezi curbele în ritm alert, pe Scrambler le vei aborda mai relaxat, mai lejer, mai „easy rider”. Asta nu înseamnă că motocicleta nu poate să se miște repede atunci când e nevoie, doar că nu te îndeamnă să te grăbești. Dar are un comportament precis pe viraj și îți oferă un feedback excelent.
Too cool for school: R nineT Scrambler în toată splendoarea.
După cam 150 km pe asfalt și încă vreo 20 km pe drum forestier plat, am ajuns la concluzia că gumele de off-road Karoo 3 cu care era echipat exemplarul testat de noi nu-și prea au sensul decât în poze. Atunci când ieși de pe asfalt, suprafața trebuie să aibă cât mai puține denivelări care să poți să te distrezi la modul serios. Altfel, prin suspensia destul de tare, Scrambler se simte pe teren accidentat la fel de în afara elementului său ca orice roadster sportiv. Desigur, dimensiunile pneurilor ajută puțin și, dacă ești sigur pe ce faci, poți să te distrezi cu câteva derapaje la fel ca Steve McQueen pe plajă la finalul filmului On Any Sunday. Dar, atunci când treci prin gropi mai mari, ești aruncat din șa. Și nu prea poți merge în picioare ca pe o motocicletă adventure, căci ghidonul este prea jos.
La fel ca în cazul variantei roadster, confortul la drum lung nu este punctul forte al lui Scrambler. După o oră petrecută în șa, încă te simți bine și relaxat, după trei-patru, însă, e cu totul altceva. Te bate vântul, simți drumul în ghidon și nu ai unde să pui bagaje, și pentru eventualul pasager drumul va fi un chin.
Șaua arată excelent, dar nu este un exemplu de confort, mai ales pentru pasager.
Așadar, Scrambler, la fel ca modelul din care a derivat, este condamnat la statutul de jucărie de weekend și status-symbol de oraș. Dacă vrei drumuri lungi și caracter practic, îți trebuie o a doua motocicletă. Dar toate acestea nu contează, căci motocicleta îți merge direct la suflet, prin felul în care arată și prin caracterul care îi iese prin toți porii.
DATE TEHNICE
Motor 2 cilindri boxer, răcit cu aer/ulei, 1.170 cmc
Putere 110 CP la 7.750 rpm
Cuplu 113 Nm la 6.000 rpm
Transmisie cutie de viteze cu 6 trepte, ambreiaj monodisc uscat, finală prin arbore cardanic
Suspensii față furcă telescopică cu jambe de 43 mm, cursă 125 mm, spate basculă monobraț Paralever, cursă 140 mm
Frâne față 2 discuri de 320 mm, etriere cu 4 pistonașe, spate 1 disc de 265 mm, etrier cu 1 pistonaș
Masă proprie 220 kg cu rezervorul plin
Preț 12.600 de euro (www.bmw-motorrad.ro)
