Test BMW R 1250 RS: Intercontinental

Într-un segment sport-touring care pare uitat de majoritatea producătorilor (sau invadat de crossovere cu ghidon lat și poziție dreaptă), BMW propune un boxer schimbat, cu distribuție variabilă, care promite confort la drum lung, viteze de croazieră ridicate și un plus de rafinament.

Foto: Dragoș Savu

Deși în zilele noastre motocicletele adventure sau crossover fac legea (și este un curent la care am subscris cu entuziasm), eu, unul, am rămas la părerea nepopulară că, pentru a face mulți kilometri pe zi timp de o săptămână, pe asfalt decent, cea mai bună motocicletă este cea sport-touring. Asta pentru că o motocicletă adventure, deși foarte confortabilă în primă instanță, tinde să-ți solicite prea mult spatele și posteriorul tocmai din cauza acelei poziții drepte, după ce ai petrecut mai multe ore legate în șa. Și dacă ai de făcut câte 800 – 1.000 km pe zi prin Europa, disconfortul se accentuează de la o zi la alta și călătoria poate deveni un chin, la un moment dat.

Cele mai bune motociclete pentru asta sunt cele sport-touring și prin asta mă refer la autenticele și tradiționalele sport-tourere, nu crossoverele care astăzi sunt incluse în această categorie (precum BMW S 1000 XR sau Yamaha Tracer 900). Asta pentru că poziția ușor aplecată spre ghidon ajută la descărcarea spatelui și a posteriorului și, la viteze susținute, vântul îți susține bustul, astfel încât nu simți greutatea nici în mâini. O posibilă problemă este îndoirea prea puternică a genunchiului pentru cei mai înalți, dar, una peste alta, așa poți devora kilometri fără să simți că ai cărat pietre de moară după câteva zile.

În plus, sport-tourerele, de obicei, sunt făcute pentru viteze de croazieră ridicate, au fața încărcată, deci sunt o plăcere pe virajele largi ale drumurilor deschise și par să acopere orice distanță fără efort.

Așadar, cu această mentalitate am luat la test noul BMW R 1250 RS, cea mai nouă versiune a sport-tourerului boxer bavarez, care beneficiază și el acum de noul motor cu distribuție variabilă ShiftCam. Evident, cifrele sunt aceleași cu care ne-am obișnuit: 1.254 cmc, 136 CP, 143 Nm, totul pentru o greutate cu plinurile făcute de 243 kg. Nimic radical, dar cuplul acela promite multe. Asta și pentru că distribuția variabilă asigură o curbă de cuplu foarte plină de la regimuri joase până la linia roșie.

Când m-am suit în șa pentru prima dată, am zâmbit. Mi-am adus aminte de ce-mi plăceau sport-tourerele pe vremuri. Ghidonul lui R 1250 RS este exact cât trebuie de înclinat ca să fie confortabil la viteze susținute, dar și destul de ușor de manevrat la viteze de oraș. Nu simți că stai în mâini când mergi încet, dar, odată ce-ți iei avânt, poți să-ți înclini ușor bustul în față și să stai relaxat.

În plus, noul RS arată clar mai bine decât predecesorul, deși modificările estetice nu au fost radicale. Dar vechiul model mi se părea că arată „așa-și-așa”, în timp ce actualul e chiar atrăgător. Materialele și finisările, în mare parte, reflectă calitatea la care te aștepți atunci când dai cel puțin 14.100 de euro pe o motocicletă și bordul cu display color TFT este foarte ușor de urmărit și oferă toate informațiile imaginabile. Există și opțiunea conectării cu telefonul și, prin intermediul aplicației BMW, a folosirii navigației de pe telefon în bord (pe lângă preluarea și efectuarea de apeluri, controlul fișierelor multimedia etc.).

Pentru că am petrecut o mare parte a actualului sezon mergând pe un BMW R 1200 GS Rally 2018, de la partenerii noștri de la Grup West Premium, de fiecare dată când mă sui în șaua unui boxer de 1.250 mă minunez din nou la cât de rafinat poate fi. A fost cazul și cu acest RS, pe care îl prinde foarte bine plusul de eleganță și lipsa vibrațiilor și a zgomotelor neplăcute venite de la motor și de la transmisie. Noul motor toarce ca o pisică la turații joase, ceea ce face controlul la viteze foarte mici o joacă de copii și, odată ce accelerezi la drum întins, ai parte doar de valuri de cuplu, livrate într-un mod liniar și previzibil, indiferent de treapta în care te afli, într-o coloană sonoră furnizată în mare parte de evacuarea care sună foarte bine. Motocicleta este ușor de manevrat în oraș, cu un unghi de bracaj destul de mare pentru această categorie, dar își intră cu adevărat în drepturi atunci când te pui la drum. Odată ce am ieșit pe autostrada către Ploiești, am apreciat felul în care noul RS susține viteze de croazieră destul de ridicate fără efort, dar mi-aș fi dorit ca scărițele să fi fost undeva mai în spate, astfel încât poziția să fie sport-touring până la capăt și să-mi permită aplecarea spre parbriz. Poziția scărițelor este foarte bună pentru oraș și viteze mici, dar te încurcă puțin dacă vrei să stai aplecat, căci îți obligă picioarele să facă un unghi puțin prea ascuțit față de trunchi. Parbrizul reglabil protejează exact cât trebuie, deși cei mai înalți probabil vor dori unul mai mare.

Atunci când ieși de pe autostradă și intri pe drumuri mai întortocheate, motocicleta se achită foarte bine cam de orice îi ceri, asta pentru că, în stil tipic BMW, are un nivel de polivalență surprinzător pentru categoria din care face parte (să nu uităm că BMW este singura companie care oferă manșoane încălzite și pilot automat pe o sportivă de peste 200 CP, și bine face). Adică suspensiile (reglabile electronic și adaptive) rezolvă foarte bine denivelările de care este plin drumul de pe dealurile Prahovei și ciclistica este foarte stabilă și intuitivă, cu suficientă manevrabilitate cât să nu te simți nelalocul tău nici pe turnantele înguste, cu diferențe de nivel și suprafață de rulare dubioasă.

Practic, R 1250 RS se transformă într-un proiectil intercontinental atunci când te pui la drum deschis și devine aproape un naked lejer când dai de drumuri înguste și virajate. Cu amendamentul că asta înseamnă compromisuri care nu îi vor mulțumi pe puriștii niciuneia dintre aceste categorii. Adică nu este suficient de „high-speed cruiser” pentru cei care vor sport-tourere cu care să devoreze autostrăzi cu 200 km/h (are scărițele o idee prea în față, parbrizul o idee prea mic, poziția o idee prea dreaptă și transmisia cam scurtă), dar nici suficient de „dansator” pe viraje strânse și pe drumuri mai întortocheate și denivelate. Dar, pentru majoritatea care se situează undeva între aceste extreme, R 1250 RS poate fi răspunsul la toate întrebările. Asta pentru că foarte puțini folosesc motocicleta doar pentru drumuri până la Nordkapp și la fel de puțini merg doar prin văgăuni, în căutarea miticului drum pitoresc și dificil, despre care nu știe nimeni.

În plus, noul RS te seduce și cu siguranța și cu opțiunile sale. Frânele folosesc etriere Brembo în continuare (asta în timp ce GS și RT au trecut la etriere Hayes) și funcționează exemplar din toate punctele de vedere, suspensia electronică are acum și pretensionarea spate setabilă automat (motocicleta „simte” câtă greutate pui pe ea și strânge sau eliberează arcul în funcție de asta, pe loc cu motorul pornit), pilotul automat este excelent pentru drumuri lungi pe autostradă și sistemul ABS Pro, care funcționează și cu motocicleta înclinată, îți dă un plus de siguranță binevenit.

Când bifezi toate opțiunile de interes, BMW R 1250 RS ajunge la 17.620 de euro, un preț destul de piperat. Dar, pentru cine vrea o motocicletă cu care să străbată continente cu aceeași lejeritate cu care face naveta până la serviciu în fiecare zi, cu tot confortul adăugat de opțiunile foarte nimerite (pilot automat, ABS Pro, controlul tracțiunii, moduri de pilotaj selectabile de la ghidon, suspensie electronică, manșoane încălzite, conectivitate cu smartphone etc), sport-tourerul bavarez e fix ce trebuie.