Cum am ajuns sa scriem tocmai despre Johnny Cecotto, cand mai sunt atatia alti piloti mai galonati despre care nu am vorbit? Simplu: astazi am fost invitati la vizionarea in premiera in Romania a filmului „Adrenalin„, un documentar impresionant care povesteste cei 50 de ani petrecuti de BMW in cursele de turisme, prin gura unor piloti de calibrul lui Hans-Joachim Stuck, Andy Priaulx, Joachim Winkelhock si chiar venezueleanul Cecotto.
Afisul filmului Adrenalin. Filmul va rula pentru public pe 17 si pe 24 februarie, la Mall Baneasa. Vi-l recomandam. Aici puteti vedea trailerul si face rezervari.
Filmul, realizat de fratii Tim si Nick Hahne, te va atinge cu siguranta la coarda sensibila daca esti pasionat de motorsport pe patru roti. As indrazni sa spun ca sunt sanse sa-ti stoarca o lacrima si daca nu ai urmarit niciodata cu sufletul la gura vreo cursa de masini, ci doar competitii moto. Cursele la limita, spiritul de aventura si de competitie, pilotii – niste oameni frumosi, nebuni, absolut fascinanti – toate acestea te vor absorbi in povestea fascinanta a departamentului BMW M GmbH.
In film, un Johnny Cecotto mereu zambitor, dar nu neaparat vesel, isi aminteste cu vizibil disconfort episodul in care a pierdut titlul de campion in DTM, campionatul german de turisme, din cauza ca a fost scos in decor in primul viraj al cursei decisive de nimeni altcineva decat un foarte tanar Michael Schumacher, coechipierul de ocazie in echipa AMG Mercedes al principalului adversar al venezueleanului, Klaus Ludwig. Astfel, lupta pentru titlu a fost compromisa si Stuck, pe Audi, a devenit campion. Desi zambeste, e clar ca Cecotto inca mai poarta pica pe multiplul campion german de F1, chiar si acum, cand Schumacher este grav afectat de accidentul la schi din decembrie 2013.
Johnny Cecotto in 2005, in DTM
Alberto „Johnny” Cecotto, nascut in capitala venezueleana, Caracas, in 1956, a debutat in competitiile moto, castigand campionatul national de viteza in tara sa. In 1975 participat pentru prima data la Cursa de 200 de mile de la Daytona, pe o Yamaha TZ750 in doi timpi, sponsorizat de Venemotos, importatorul Yamaha in Venezuela. Cecotto s-a calificat in pole position, in fata unor rideri de renume mondial, dar din cauza unor probleme tehnice, a fost nevoit sa ia startul din ultima linie a grilei. Tanarul din Caracas a reusit o cursa de exceptie, depasind piloti unul cate unul si terminand pe pozitia a treia.
Cecotto pe Yamaha TZ750
In acelasi an, Cecotto a plecat in Europa sa concureze in GP. A castigat cursele la clasele 250 si 350 cmc in prima sa cursa, in Franta. Apoi a devenit cel mai tanar campion mondial de pana atunci, invingandu-l pe marele Giacomo Agostini pentru a lua titlul la clasa 350 cmc in 1975.
In 1976, Cecotto avea sa revina la Daytona, de data aceasta cu o motocicleta de uzina Yamaha, castigand cursa dupa un duel roata la roata cu Kenny Roberts, cel care avea sa devina primul american campion in MotoGP.
In Franta, pe Paul Ricard, in 1978, cu Yamaha 500
In 1977 a avut loc prima dintre multele accidentari serioase pe care le-a suferit venezueleanul, in Marele Premiu al Austriei. Patru piloti au fost implicati in accidentul respectiv, iar elvetianul Hans Stadelmann si-a pierdut viata. Cecotto a avut parte de multe cazaturi in saua motocicletei Yamaha de 500 cmc. A terminat pe locul al treilea in clasament in 1978, anul in care Roberts lua primul sau titlu. In acelasi an a castigat campionatul Formula 750. Tot la Marele Premiu al Austriei s-a accidentat din nou foarte puternic la rotula, fiind nevoit sa stea pe bara o mare parte a sezonului.
Pe Paul Ricard, in 1979
In cele din urma, dupa numeroase accidentari grave, Cecotto a parasit motociclismul viteza, incepand o noua cariera in motorsportul pe patru roti. S-a retras din MotoGP cu 12 pole position-uri din 27 de curse disputate la clasa 500, avand astfel si astazi recordul pentru cel mare raport pole position/participare din istoria curselor de GP.
Alergand in Formula 1
Cecotto pilotat un monopost Minardi in Formula 2 in 1980. In 1982 a alegat pentru March-BMW in F2, terminand campionatul pe primul loc la egalitate de puncte cu coechipierul sau, Corrado Fabi, dar titlul i-a revenit lui Fabi prin regulamentul de departajare. In 1983, venezueleanul a ajuns in Formula 1, alergand pentru echipa Theodore Racing, dar, in ciuda performantelor promitatoare ale lui Cecotto, echipa avea probleme financiare si nu a putut termina sezonul. In 1984 a ajuns coechipierul lui Senna, la Toleman. Demonul accidentarilor l-a bantuit si in F1: in calificarile pentru GP-ul Marii Britanii, Cecotto a iesit in decor si si-a rupt ambele picioare, un accident care i-a pus capat carierei in F1.
Dupa ce s-a recuperat, Cecotto a ajuns in cursele de turisme, unde a reusit cele mai memorabile realizari ale sale in motorsport. A avut multe succese inca de la inceput, castigand cursa de la Macao la volanul unui Volvo in 1986 si luand titlul in Campionatul Italian de Turisme in 1989.
Cecotto la volanul lui BMW M3 Evolution, pe vechiul Nurburgring
In 1990 a avut loc episodul cu Schumacher, coliziune care l-a costat titlul in DTM. In 1994 si 1998, Cecotto a castigat campionatul de „Superturisme”, la volanul unui BMW. In 2001 si 2002 a castigat titlul in campionatul V8Star, la volanul unui Irmscher Opel Omega.
Avand aproape 60 de ani, Cecotto nu mai activeaza ca pilot, ci urmareste indeaproape cariera fiului sau, Johnny Cecotto Jr., care a participat cu ceva succes in diverse campionate de monoposturi. Timpul nu pare sa fi lasat urme pe fata lui Johnny, care pare mai tanar decat este, dar in zambetul sau permanent se poate citi hotararea si duritatea unui pilot de clasa mondiala, care a trecut peste accidentari ingrozitoare si a revenit mereu in lupta, neobosit.
