Ce se întâmplă când aduni un grup de rideri eminamente stradali pe un circuit pentru prima dată? Distracție. Și progres, evident. Iată ce s-a întâmplat la primul curs Rider Academy de abordare a virajelor pe circuit.

foto: George Sandu-Grigorescu

În weekendul 22-23 august noi, adică școala de pilotaj Rider Academy, am organizat primul nostru curs de abordare a virajelor pe circuit, la Skat Kart, în Târgu Secuiesc. Desigur, nu era vorba despre un curs de „racing”, ci mai degrabă de un mod (foarte) plăcut de a învăța să abordezi virajele mai bine, mai precis, mai în siguranță și, ușor-ușor, să-ți descoperi limitele și, la fel de delicat, să le împingi un pic mai departe.

Treisprezece rideri au răspuns chemării noastre și s-a înființat sâmbătă dimineața la circuitul de la Târgu Secuiesc, deși prognoza meteo era cel puțin dubioasă. Se anunțau ploi trecătoare, vreme în general înnorată și temperaturi scăzute. Chiar și așa, rideri de toate nivelurile și abilitățile, cu toate tipurile de motocicletă imaginabile, s-au înscris la curs.

Mi s-a pus foarte des întrebarea asta: „De ce pe Skat Kart și nu pe Motor Park, un circuit mare, în toată regula?” Motivele ar fi mai multe, dar în primul rând ar fi pentru că un circuit mic, de karting, cum e Skat Kart, implică viteze mai mici, deci panica se instalează mai greu, astfel încât îți e mai ușor să-ți împingi câte un pic limitele, fără să sari calul. Problema cu circuitele pe care se ating viteze mari este că, dacă nu ești obișnuit cu mersul pe pistă, apare foarte ușor panica, moment în care nu o să-ți mai aduci aminte ce ți s-a spus că trebuie să faci, ci o să faci ce-ți dictează instinctul de supraviețuire, ceea ce, de obicei, e complet greșit. De asemenea, o ieșire în decor sau o căzătură pe un circuit mare, cu viteze pe măsură, poate însemna un dezastru pentru cel implicat, mai ales dacă e vorba despre un rider care nu e dispus să-și riște oasele (și motocicleta) pentru performanță, cum este cazul cu piloții care merg la curse. În plus, intrarea pe un circuit mai mic, de karting, implică și costuri semnificativ mai mici.

Așadar, pentru antrenament și perfecționarea tehnicii, un circuit precum Skat Kart e ideal, pentru aproape orice fel de rider, de la amatorul care intră ocazional pe pistă pentru a se distra și a-și mai șlefui abilitățile până la cei cu ambiții sportive, care vor să câștige cupe cândva. Cei 13 rideri ai noștri aveau motociclete de toate felurile, de la BMW F 650 GS și Suzuki SV650, trecând pe la Yamaha R6 și Suzuki GSX-R 600, până la gigantul BMW R 1200 GS Adventure.

Când vine vorba despre mersul pe pistă, multă lume își imaginează că trebuie să fii pilot și să ai ambiția de a deveni un mic Marquez, altfel n-ai ce căuta acolo. Realitatea este că un circuit, mai ales unul de dimensiuni relativ reduse, cum e cel de la Târgu Secuiesc, este locul ideal pentru a-ți îmbunătăți abilitățile de a lua viraje, indiferent de motocicleta pe care mergi și de cât de departe vrei să mergi cu viteza în curbe. Decât să înveți să iei curbe pe stradă, unde ai mereu factorul neprevăzut și, indiferent cât de bine știi drumul, cât de liber e traficul și cât de aderent pare asfaltul, nu poți să-ți împingi limitele fără să riști enorm. Pe circuit poți să faci asta cu un minimum de risc și cu liniștea sufletească dată de faptul că nu există contrasens, gropi, șoferi, pietoni etc.

Odată venit la circuit, nu trebuie să te avânți și să încerci să tragi tare din prima, lăsându-te purtat de valul de adrenalină. Progresul trebuie făcut în pași mici, pentru a evolua în siguranță. Cu cât ieșim mai mult dintr-o dată din zona noastră de confort, cu atât ne expunem greșelilor care pot duce la accidente.

De asemenea mulți încă trăiesc cu impresia că scopul atunci când mergi pe viraje, indiferent că sunt pe circuit sau pe stradă, trebuie să te înclini cât mai mult. Desigur, e bine să te poți înclina cât mai mult fără să te panichezi, dar e și mai important să te înclini cât mai repede și mai ferm și să păstrezi trasa ideală. Dacă singurul scop e înclinarea, o să ajungi să petreci mult timp înclinat, aproape de limita motocicletei, fără să mergi foarte repede. Asta am observat ca o trăsătură comună la majoritatea riderilor care vin de pe stradă, unde, la viteze rezonabile, de obicei nu e nevoie ca manevra de înclinare să fie făcută foarte clar și rapid. Astfel, și pe circuit ei tind să intre în viraj înclinând motocicleta prea încet. De aici rezultă două lucruri: ori fac asta în timp ce încearcă să meargă tare și lărgesc mult trasa în fiecare viraj, ori sunt nevoiți să încetinească foarte mult ca să poată merge pe trasa bună.

Prioritatea, atunci când mergem pe pistă, trebuie să fie trasa ideală. Nu mersul tare, nu adrenalina, ci mersul cât mai precis și cât mai constant de la un tur la altul. După ce am prins un anumit ritm pe trasă, putem mări ușor ritmul. Pe pistă am văzut două tipuri de oameni: cei cu puțin prea mult curaj, care grăbesc lucrurile și încearcă să meargă cât mai tare, cât mai devreme. Pe aceștia trebuie de obicei să-i „frânez” și să le spun s-o ia mai ușor, să nu forțeze, căci tot exagerând riscăm un drum cu ambulanța. Alt tip de rider este cel care înclină prea mult spre partea siguranței: stă bine pe trasă, merge precis și relaxat, dar nu îi vine să mărească ritmul peste un anumit nivel și nu se simte bine deloc atunci când iese în afara zonei de confort. Aici intervin de obicei cu două variante: dacă ești mulțumit de acest ritm, continuă tot așa și, în cele din urmă, viteza în plus va veni de la sine, dar în trepte mici, sau, dacă ai ambiții mai sportive, ia-ți inima în dinți și forțează un pic. Dar mereu în pași mici.

Un exercițiu foarte util de făcut atunci când suntem la început pe pistă este să încercăm să mergem fără frâne. Skat Kart este o pistă care se pretează foarte bine la acest gen de exercițiu, căci nu are zone de frânare puternică și poți chiar să ții un ritm decent fără să atingi frâna. Scopul acestei manevre este să-ți reglezi cât mai bine viteza pe viraje, căci așa vei constata că de multe ori frânai absolut degeaba înainte de intrarea în viraj. Evident, această manevră trebuie făcută cu discernământ, adică să avem grijă să nu accelerăm ca de obicei pe fiecare linie dreaptă, altfel ne vom pune în situația în care e chiar musai să frânăm.

După o zi petrecută pe pistă, ne vom simți automat mai încrezători la abordarea virajelor pe stradă, căci creierul nostru se va fi acomodat automat cu înclinări mari și repetate și vom simți mult mai bine viteza cu care trebuie să abordăm virajele. În plus, vom ști destul de clar care ne sunt limitele, astfel încât vom putea să stăm departe de ele pe stradă, pentru a avea acea marjă de siguranță atât de necesară.

De-a lungul celor două zile, s-au văzut progrese clare la toți participanții și, mai important, toată lumea s-a distrat pe cinste. Finalul ultimei zile a fost umbrit însă de accidentarea unuia dintre prietenii noștri, pe care l-a luat puțin valul și a forțat mai mult decât era cazul. Între timp, Szaby și-a revenit aproape complet și abia așteptăm să îl revedem și anul acesta.

De ținut minte când intri prima dată pe pistă

• Întâi și întâi, învață circuitul.
• Nu te opri și nu merge invers niciodată, pentru nici un motiv.
• Nu te uita în oglinzi, nu încerca să le faci loc altora să te depășească. Pe circuit, depășirea este în grija celui din spate.
• Concentrează-te, dar nu te încorda. Respiră.
• Încearcă să mergi bine și precis, nu tare. Viteza trebuie să vină de la sine.
• Dacă ești la 15 cm de trasa bună, ești relativ OK, dacă ești la 50 cm, nu.
• Privirea în față, urmărind trasa. Nu în fața roții, nu la exterior (iarbă, nisip etc.).
• Mâinile relaxate pe ghidon, picioarele cu vârful pe scărițe, genunchii strâng rezervorul.
• Ia-o ușor, progresează în pași mici, nu te uita la timpi. Nu se dau premii la sfârșitul zilei.