Test Yamaha XSR900: Nostalgie din viitor

Test Yamaha XSR900: Nostalgie din viitor

Yamaha XSR900 este o motocicletă cât se poate de modernă și de performantă, bazată pe roadsterul sportiv MT-09, dar are un aer retro pronunțat, care te duce cu gândul la modelele XS de la finalul anilor ’70 ale casei din Iwata.

foto: Adrian Cobzașu

Pe vremuri, adică acum 30-40 de ani, motocicletele japoneze de cilindree medie și mare cam semănau toate între ele: cadre dublu leagăn din oțel, motoare cu trei sau patru (câteodată chiar șase) cilindri în linie, suspensii, frâne și pneuri depășite de situație, toate combinate cu o fiabilitate excelentă pentru acea vreme. Erau motocicletele așa-numite UJM (Universal Japanese Motorcycle) și nu erau denumite neapărat naked-uri, pentru că pe acea vreme, carenele erau ceva rarisim. Practic, aceste roadstere îndeplineau roluri variate, de la commutere de oraș la superbike-uri, în funcție de nevoi și de preferințele pilotului.

Mie, unuia, mi-au plăcut întotdeauna aceste motociclete și încă visez la un Kawasaki Z 1000 din 1980 sau la o Yamaha XS1100 din 1979. Ei bine, se pare că nu sunt singurul, pentru că, o dată cu valul retro-custom care trece în forță prin industria moto, s-a reaprins și pasiunea pentru japonezele clasice, astfel că acum putem cumpăra o Yamaha XSR900 nou-nouță, cu tehnologie modernă, dar care arată foarte asemănător cu vechile XS-uri. Sau un Kawasaki Z900RS. Sau o Honda CB1100EX.

Noile trenduri de design nu pot decât să mă bucure, căci parcă mă transportă în copilărie, când admiram toate minunățiile japoneze în rubrica moto din Almahanul Auto, semnată la acea vreme de veteranul Dan Năstase, cu care aveam să fiu coleg peste ani.

Yamaha a prins destul de zdravăn valul retro/custom, creând o întreagă gamă dedicată acestui gen de modele – Sport Heritage. În plus, strategia producătorului din Iwata a fost una cât se poate de inteligentă din punctul de vedere al reducerii costurilor. XSR700 (pe care l-am testat anul trecut) este bazat pe MT-07, XSR-900 pe MT-09, iar SCR950 are o mulțime de componente în comun cu XV950R și XV950 Racer. Așadar, Yamaha a reușit să creeze o întreagă gamă îndreptată către această nișă în plină creștere fără să investească sume exorbitante în modele complet noi.

La prima vedere, XSR900 nu m-a impresionat teribil de tare, trebuie să recunosc. Look-ul general nu este neapărat foarte îndrăzneț și, când te uiți ceva mai atent, se vede structura de bază a lui MT-09, cu care împarte cadrul, furca, bascula, frânele și motorul. Dar, pe măsură ce mai făceam câțiva kilometri în șaua XSR-ului, când mă dădeam jos din nou și mă uitam în urmă, parcă îmi plăcea mai mult motocicleta. Asta poate și pentru că exemplarul testat de noi era dotat cu capacul monopost pentru șa, care se asorta excelent cu rezervorul din aluminiu, iar accesoriile originale Yamaha, precum parbrizul și geanta laterală din material textil, îi dădeau acel plus de caracter.

Când m-am suit prima dată în șaua roadsterului tricilindric, am constatat că simplitatea generală a designului se aplică și pentru poziția la ghidon și ergonomia postului de conducere. Parcă totul e exact unde ar trebui să fie, poziția este relaxată, foarte ușor aplecată spre înainte și comenzile răspund exact cum te aștepți. Una peste alta, la contactul inițial mi se pare o motocicletă mai facilă și mai naturală decât MT-09, modelul din care derivă.

Concluzie care rămâne valabilă odată ce încep strecurarea prin traficul aglomerat al Capitalei. XSR900 este o motocicletă foarte bine echilibrată, facil de pilotat, manevrabilă. Pare mai degrabă un commuter-bike relaxat decât un roadster sportiv. Și atunci îmi dau seama care era revelația, de fapt: în modul Standard de funcționare a motorului (există trei moduri: Standard, A și B), superbul tricilindru cu manetoanele decalate la 120 de grade nu smucește deloc. Adică una dintre marile probleme ale lui MT-09 (care trebuie trecut în modul B, cel mai soft, ca să i se atenueze smucitura) este rezolvată foarte simplu și elegant în cazul confratelui mai retro. Ceea ce confirmă o bănuială mai veche de-a mea: smucitura la reaccelerare, tipică lui MT-09, este o caracteristică voită, pentru ca motocicleta să pară mai agresivă. La XSR900, un model cu aer mai „chill”, n-a mai fost nevoie de pretenții de agresivitate, așa că motorul răspunde normal și plăcut la răsucirea manșonului de accelerație, lucru care te ajută foarte mult în situațiile în care e nevoie de finețe cu gazul, mai ales dacă nu ai foarte multă experiență la ghidon.

Spuneam, așadar, că, la viteze mici, prin trafic aglomerat, XSR900 îmi dădea impresia unei jucării de oraș, fiind atât de docil și de manevrabil. Dar imediat ce am ieșit pe un drum mai deschis și am lăsat motorul să-și dreagă vocea mi-am adus aminte de ce este acest tricilindru unul dintre cele mai reușite propulsoare din ultimii ani: combină cuplul pe toată plaja de turație cu o dezvoltare a puterii și un sunet absolut intoxicante. Imediat ce tragi mai tare de gaz, în orice treaptă ai fi, motocicleta se azvârle spre orizont cu o furie pe care n-ai fi bănuit-o vreodată. Tendința de wheelie destul de pronunțată la MT-09 aici se manifestă mai puțin, probabil și pentru că încărcarea este mai mare pe față, iar motorul nu are acea smucitură specifică.

Schimbările de direcție, indiferent de viteză, se fac rapid și  precis, suspensiile funcționează admirabil pentru această gamă de preț, amortizând decent denivelările și putând susține în același timp un pilotaj destul de alert. Un punct nu tocmai reușit ar fi frânele, care oferă putere serioasă doar când apeși tare maneta din dreapta. Tot doar atunci ai și un feeling corect pe frâne. La frânări ușoare, parcă nu simți foarte bine ce se întâmplă cu roata față a roadsterului japonez. Sistemul ABS funcționează destul de bine, intrând ușor anticipat pe față. Aici pot fi de vină și pneurile din echiparea de serie, Bridgestone S20F, care nu m-au încântat deloc. Par foarte durabile, dar aderența și feedback-ul oferit sunt submediocre. Dacă ar fi motocicleta mea, aș monta o pereche de Michelin Pilot Road 4 și nu m-aș mai uita înapoi. Și, dacă tot visez, aș schimba și toba standard (care nu se aude rău, totuși) cu una mai melodioasă.

Prin look, performanțe și calitatea fabricației, XSR900 ar putea fi considerat adversar direct al unui model prestigios și de succes precum BMW R nineT. Yamaha are 5 CP în plus și echiparea motocicletelor e echivalentă (furci inversate, etriere radiale, ABS, etc.). Poate că R nineT ar câștiga competiția din parcarea de la terasă (materiale, finisări și grijă la detalii superioare), dar XSR900 este mai plăcut de pilotat, are un motor absolut incredibil, arată aproape la fel de bine și… costă cu aproximativ 5.000 de euro mai puțin. Așadar, după multiplele calități ale lui XSR pe care le-am enumerat, prețul s-ar putea să fie cea mai importantă. La 9.750 de euro, roadsterul retro din Iwata îți oferă multe lucruri concrete, dar și acel strop de caracter care te poate face să te îndrăgostești. Și majoritatea celor care cumpără o astfel de motocicletă caută chiar acel X-factor.

DATE TEHNICE

Motor   3 cilindri în linie, 847 cmc, răcit cu lichid, DOHC

Putere  115 CP la 10.000 rpm

Cuplu    87,5 Nm la 8.500 rpm

Transmisie          cutie de viteze cu 6 trepte, finală prin lanț

Suspensii             față furcă inversată, spate monoamortizor

Frâne    față 2 discuri de 298 mm, etriere radiale cu 4 pistonașe, spate 1 disc de 245 mm

Masă proprie     195 kg cu plinurile făcute

Preț       9.750 euro (www.yamaha-motor.ro)

BMW

Comentarii

comentarii

©2014 Motobikes.Toate drepturile rezervate!

RL GLOBAL ACTIV SERVICES. J40/16964/21.10.2008 RO 16864852 Adresa: Str. Dr. Taberei, nr 109, Bl. A7, Sc C, Ap. 33, Bucuresti.

MOTOBIKES aparține grupului de presă IN MOTION MEDIA.

Conectează-te folosind datele de autentificare

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account