Sătmăreanul Mani Gyenes a participat la al șaptelea Raliu Dakar din carieră în 2017 și a reușit un incredibil loc 17, în ciuda unei penalizări de o oră primite în prima parte a competiției. A fost un Dakar greu, dar Mani, prin experiență și motivație pură, a reușit încă un rezultat remarcabil. Am discutat puțin cu riderul echipei Autonet Motorcycle Team despre aventurile acestei ediții a raliului.

A trecut aproape o luna de la finișul celui de-al șaptelea Dakar la care ai participat. O ediție a extremelor: temperaturi, altitudine… Privind în urmă, cum a fost pentru tine?

S-a adeverit ceea ce au spus organizatorii înainte de raliu, că o să fie cel mai greu dintre toate edițiile deja organizate până acum în America de Sud, Trebuie să confirm acest lucru, nu neapărat în privința dificultății traseului ci mai ales în ceea ce privește temperatura și ploile care ne-au îngreunat foarte mult concursul. Am avut multe dimineți când am plecat pe ploaie din bivuac și din cauza altitudinii ridicate din Bolivia a fost foarte frig. Dar în ansamblu am avut un Dakar destul de bun, nu chiar cel mai reușit, dar sunt mulțumit de rezultat.

Penalizarea primită, cea de o oră, ți-a modificat așteptările. Totuși, ai putut să revii în primii 20. Cum ai reușit să-ți gestionezi resursele fizice și de încredere pentru asta?

Acea penalizare, despre care eu cred că nu a fost chiar pe merit, mi-a schimbat tot concursul și toate planurile. După ce am terminat prima săptămână de concurs pe locul 18, pe cea de-a doua a trebuit să o încep de pe poziția 29. Și asta pentru că în ziua de odihnă organizatorii au venit să-mi verifice GPS-ul, ca apoi să primesc acea oră de penalizare pentru o alimentare într-un loc nepermis. În momentul în care directorul de concurs mi-a comunicat acest lucru m-am simțit foarte prost și fără speranță că o să mai pot face vreun rezultat bun. Așa mi-am petrecut acea zi… Și în următoarea zi de concurs tot la asta mă gândeam… ce să fac ca să avansez în clasament. Îmi calculam șansele, cam până unde mai pot să urc, dar după un timp parcă m-am obișnuit cu situația și am început să mă concentrez doar asupra cursei și să încerc să trag cât mai tare.

Locul 7 între piloții privați este, după mine, unul care spune multe despre valoarea ta. Cum este să concurezi ca pilot privat?

Am 7 Dakar-uri și întotdeauna am participat ca pilot privat. Sunt obișnuit cu asta. Normal că un pilot de uzină are mult mai multe avantaje decât mine, dar eu sunt mulțumit și așa. Pentru că sunt în plutonul fruntaș chiar și în aceste condiții, ca pilot privat, iar acesta este un lucru foarte bun. În spatele acestui rezultat însă este foarte multă muncă, de la discuțiile cu sponsorii și formarea echipei până la antrenamente. Echipa este formată din trei persoane: doi mecanici – Laci și Szabi – și eu. Ei (mecanicii) se ocupă de partea tehnică a motocicletei, iar de restul eu. Ceea ce înseamnă rezervări de hotel, bilete de avion, comenzi pentru piese, foarte multe lucruri care nu se văd, dar sunt necesare. În ceea ce privește înscrierile și aparițiile în media ne mai ajută Renatta Stepanov.

Cum ai defini această competiție? Ai atât experiența africană cât și cea de pe continentul sud-american. Sunt diferențe? Care sunt motivele pentru care revii?

Această competiție este ca și un drog, îți creează dependență. Când ești acolo în situații grele iți pui întrebarea: ce cauți tu de fapt aici? Dar când ai terminat cursa uiți de toate lucrurile grele și neplăcute și deja iți faci planurile pentru anul următor. Este foarte diferit să concurezi în America de Sud față de Africa. În Africa este mai mult nisip și asta face să fie greu. În America de Sud dificultatea este dată de zonele parcurse în munți. Totuși, dacă ar fi să aleg acum, parcă aș vrea să mai merg odată să fac un Dakar în Africa.

Pentru cei care poate și-ar dori să ajungă la Dakar, care sunt „condițiile” pe care trebuie să le îndeplinească? Ca sportiv și ca susținere financiară?

Ca să ajungi la Dakar, înainte trebuie să termini un Raliu din Cupa Mondială și după aceea să îți fie acceptată înscrierea. Trebuie să ai o pregătire fizică și psihică foarte bună, să faci antrenamente de navigație – ceea ce nu este foarte ușor- și da, să faci rost de sponsori. Căci numai cu resursele proprii, este cam dificil.

Care sunt cele mai frumoase momente din Dakar-ul de anul asta? De cele triste, nu te mai întreb…

Anul acesta nu a fost un raliu foarte fain, mai ales din cauza vremii. Cred că mi-a plăcut mult cum ne-au primit locuitorii din Bolivia. Au fost foarte entuziaști și calzi. Dar cel mai plăcut a fost atunci când am parcurs ultimii 30 de km înainte finiș și am realizat că am reușit să ajung înapoi în top 20, ba chiar foarte aproape de top 15, lucru pe care mi-l propusesem la plecarea de acasă.

Enduro clasic, hard enduro, endurocros, rally raid – puțini reușesc să se descurce, cât de cât, măcar într-una dintre aceste categorii, darămite să mai aibă și rezultate notabile. De unde această tenacitate și putere?

E drept, la toate ramurile enumerate am avut rezultate bune. Eu zic că dacă cineva este bun într-o ramură, poate să învețe și pe alte tipuri de trasee să obțină rezultate bune, dar prin multă muncă. Îmi place mult să mă dau pe motor în general și la concursuri în mod special. La începutul anului îmi fac bugetul pentru anul respectiv, mă uit în calendar, mă consult cu sponsorii și imi fac planul la ce competiții o să fiu prezent.

Unii trec, după ani de competiție în șaua motocicletei, pe patru roți. Te-ai gândit vreodată la așa ceva?

Și mie mi-ar plăcea foarte mult să trec pe patru roți, dar este foarte greu din punct de vedere financiar. Eu cred că aș putea și acolo să obțin rezultate bune deoarece înainte să mă apuc de Enduro am făcut vreo șase ani Karting.

Ce ai în plan pentru 2017?

În martie o să înceapă campionatele în Ungaria și România de enduro și endurocros, în iulie la Redbull Romaniacs, în august International Six Days Enduro în Franța, iar după aceea deja se apropie deja Dakar 2018.

Îți mulțumim pentru timpul acordat și îți urăm succes în viitor!

text: Cătălin Heson