Testele MotoGP de la Sepang, primele ale presezonului, s-au încheiat acum câteva zile, cu rezultate oarecum surprinzătoare. Petrucci a fost cel mai rapid, cu șase zecimi sub recordul absolut (neoficial) al circuitului, iar motocicletele Ducati au părut să domine clasamentul.
La o primă vedere, ar putea părea că inginerii din Bologna au nimerit potul cel mare în ruleta dezvoltării tehnologice, căci patru motociclete Ducati erau pe primele patru locuri la finalul celei de a treia zi de teste. Dar clasamentul celor mai rapide tururi făcute de fiecare pilot nu spune toată povestea.
Cel mai rapid ca ritm de cursă, pe distanță lungă, cu pneuri uzate, a fost, fără îndoială, Maverick Vinales. Spaniolul de la Yamaha s-a declarat foarte încântat de schimbările făcute, atât în echipă (are un nou șef de echipă care l-a înlocuit pe Ramon Forcada), cât și la nivelul motocicletei. Maverick a lucrat de-a lungul celor trei zile la ritmul cu pneuri uzate și la ture în ritm rapid, cu rezervorul plin (un punct slab al său de-a lungul sezonului trecut).
Vinales a avut un timp mediu de-a lungul celor mai rapide 20 de tururi de 1:59,5 – un timp care l-ar pune al doilea în acest clasament, cu trei zecimi de secundă mai rapid decât Dovi, Marquez sau Crutchlow, și depășit doar de un Alex Rins care pare să-și fi intrat în formă, la 1:59,4. În ultima zi de teste, Vinales a făcut 18 tururi sub 2:00, față de 17 ale lui Rins. Petrucci, cel mai rapid pe turul sec de pistă, a reușit doar trei.
De partea cealaltă a boxei Yamaha, optimismul este ceva mai domolit, dar există. Rossi s-a declarat mulțumit de progresul făcut de inginerii de la Yamaha în materie de uzură a pneurilor, dar ar mai fi de lucru la accelerația la ieșire din virajele lente, conform italianului. Oricum, atmosfera în boxa echipei de uzină Yamaha este cu totul alta și ne putem aștepta, probabil, la rezultate mult mai bune în 2019.
Problema pentru cei de la Yamaha în obținerea acestor rezultate va fi faptul că toată lumea pare că a progresat destul de mult. Suzuki face pași foarte mari în direcția bună. Alex Rins este rapid, constant, atât cu pneuri proaspete cât și cu gume uzate. Noul nivel de încredere în sine se vede și în atitudinea spaniolului, care pare să-și fi intrat foarte bine în rolul de pilot principal al echipei din Hamamatsu. Rins nu a fost printre primii la finalul ultimei zile, în materie de timp pe turul sec, dar este unul dintre cei mai rapizi rideri ca ritm de cursă. Și Joan Mir face progrese notabile și se acomodează destul de bine cu prototipul GSX-RR.
Dar cel mai bine adaptat dintre debutanți pare să fie campionul en-titre din Moto2, Pecco Bagnaia, care a uimit o lume întreagă cu al doilea timp în clasamentul absolut al testelor, cu câteva zecimi sub recordul anterior, stabilit de Jorge Lorenzo anul trecut. Italianul de la Pramac Ducati pare să învețe foarte repede. Conform propriilor declarații, se consideră undeva la 65% față de nivelul unui pilot „complet” de MotoGP. Dar deja a învățat foarte bine stilul necesar la MotoGP, unde se parcurge virajul cu o viteză ceva mai mică decât la Moto2, pentru a îndrepta motocicleta și a reaccelera la maximum cât mai devreme. Bagnaia a avut trei tururi sub 1:59 în ultima zi, o performanță egalată doar de Vinales.
Echipa de uzină Ducati continuă să fie punctul de referință în materie de tehnologie nouă și evidentă la testele din Malaezia. Gigi dall’Igna a făcut, se pare, o pasiune din a apărea cu diferite găselnițe la începutul sezonului, pentru a-și ține adversarii în șah. Mai toți inginerii celorlalte echipe se perindau pe lângă boxa Ducati, studiind îndeaproape o mică manetă amplasată pe jugul superior al furcii. Nu se știe sigur ce face această manetă, dar mulți spun că ar fi vorba de un „holeshot device”, adică un dispozitiv care să blocheze temporar amortizorul spate al motocicletei (mecanic sau hidraulic) pentru starturile de pe loc, astfel încât motocicleta să fie mai apăsată pe față și mai puțin predispusă la a se ridica pe o roată la start. Astfel de dispozitive se folosesc demult în motocros și în supermoto, dar acolo se blochează furca într-o poziție comprimată, urmând ca aceasta să se destindă la poziția normală la prima frânare puternică.
Motocicleta Ducati a progresat și ea, mai ales la capitolul manevrabilitate în mijlocul virajului, acolo unde încă era de lucru. Dar Dovi a fost rezervat cu privire la îmbunătățiri, spunând că s-a câștigat pe undeva, dar s-a și pierdut pe altă parte. Vicecampionul de anul trecut l-a menționat pe Alex Rins ca pe riderul care l-a impresionat cel mai mult în teste și ca pe un candidat la victorii și la titlu anul acesta.
Ducati a venit din nou și cu brațul de sub basculă, care are scopul de a ține roata spate jos pe frânări puternice, astfel încât aderența pe spate să permită folosirea frânei spate mai mult, pentru o decelerare mai bună. Plus un nou pachet aerodinamic, cu șase „aripi” pe trei niveluri, și o carcasă de a rezervorului din fibră de carbon, perforată și ventilată pentru o răcire mai bună.
Dovizioso a fost primul rider care a recunoscut că timpii de la finalul ultimei zile „nu reflectă realitatea”. Motocicletele Ducati s-au îmbunătățit, dar, ca ritm de cursă, aveau un handicap de aproximativ două zecimi de secundă pe tur față de Vinales și Rins.
Honda a fost constructorul cel mai dezavantajat la testele de la Sepang. Lorenzo lipsea din cauza accidentării la încheietura mâinii stângi, pe care a căpătat-o într-un antrenament, Marquez se resimțea din cauza umărului nerecuperat complet, astfel încât a rulat cam jumătate din timpul disponibil în fiecare zi, pentru a nu forța, iar Crutchlow venea și el după o accidentare foarte urâtă.
Partea bună pentru englez este că putea să meargă pe motocicletă mult mai bine decât pe jos, după fractura multiplă a osului talus, care a necesitat câteva luni bune pentru recuperare. În aceste condiții, doar Stefan Bradl, pilotul de teste, și Taka Nakagami, coechipierul lui Crutchlow la LCR Honda, au rulat în condiție fizică ideală. Așadar, este de înțeles de ce nu apar motocicletele Honda foarte sus în clasamentul final, dar, din nou, situația nu reflectă foarte bine realitatea. Marquez nu a forțat, dar s-a arătat destul de rapid și de constant, Crutchlow a fost surprinzător de rapid, având în vedere lipsa de antrenament pe motocicletă, iar prototipul Honda pare să fi evoluat în direcția bună, atât ca motor, cât și ca ciclistică. Odată ce începe sezonul, putem să ne așteptăm să vedem piloții Honda acolo în față.
KTM a adus o mulțime de piese de testat, dându-le mult de lucru piloților, mai ales celor care aveau deja experiență în șaua modelelor din Mattighofen. Astfel, Pol Espargaro și Mika Kallio au testat munți întregi de piese noi, dar nu fără folos. Pol estimează că ritmul de cursă al celor de la KTM a scăzut cu aproximativ jumătate de secundă pe tur (un progres notabil). Între timp, în partea cealaltă a boxei portocalii, Johann Zarco nu a prea testa componente, ci s-a concentrat pe acomodarea cu motocicleta. Și munca francezului a dat roade, căci acesta a fost mai rapid decât Espargaro în ultimele două zile ale testului. Și Miguel Oliveira a făcut pași foarte mari pe drumul către acomodarea cu modelul RC16.
La Aprilia, veștile sunt mult mai bune decât anul trecut. Italienii au aruncat la gunoi proiectul de anul trecut și au dezvoltat modelul 2019 pornind de la prototipul din 2017, care era pe drumul cel bun în materie de dezvoltare. Și rezultatele nu s-au lăsat așteptate, Aleix Espargaro lăudând motocicleta. Catalanul spune că cea mai mare problemă acum ar fi lipsa de putere, mai ales la turații medii. Dar manevrabilitatea, precizia și felul în care motocicleta uzează pneurile sunt la un cu totul alt nivel față de anul trecut. Aleix spunea, încântat, că acum a reușit din nou să pună cotul pe jos în aproape toate curbele, lucru pe care nu îl făcea deloc anul trecut. Și Bradley Smith a lucrat intens, în postura de pilot de teste, iar mai-marii Aprilia sunt foarte încântați de evoluția englezului și spun că vor să îl folosească ca wild-card pe Smith la cinci etape anul acesta.
Andrea Iannone, în schimb, pare să-și saboteze în continuare cariera. Italianul a venit la Sepang încă dinainte de testele oficiale, pentru testele „shakedown”, dar nu a intrat pe pistă. Apoi, la testele oficiale, după câteva încercări de a rula, a fost înlocuit de Bradley Smith. Scuza oficială a fost un disconfort cauzat de o infecție dentară, dar zvonuri foarte credibile spun că, de fapt, este vorba de complicații rezultate după o operație estetică (care nu ar fi prima și nici a doua oară pentru italian).
Așadar, la ce ne putem aștepta în 2019? Foarte probabil, un sezon chiar și mai strâns decât anul trecut. Marc Marquez va începe cu un dezavantaj, după operația suferită, dar va fi acolo în față. Riderii Ducati par mai rapizi ca oricând, iar Maverick Vinales și Alex Rins afișează un ritm de cursă excelent. Debutanții sunt deja la un nivel foarte înalt. Să înceapă odată sezonul!
