Mai mulți prieteni și cunoscuți m-au întrebat, când au aflat că particip la Serres Rally: de ce am ales un rally-raid nu tocmai facil pe o motocicletă nu tocmai făcută pentru asta – un adventure-bike cu doi cilindri, de 800 cmc și cu o greutate de 214 kg la plin?

Gata de start! Mai avem doar de făcut bagaje, de încărcat mașina, de pus motocicletele pe remorcă, de făcut 650 km…

Răspunsul nu este unul simplu. Adevărul este că nu ne-am gândit prea mult înainte. Andrei m-a sunat într-o zi, iarna trecută, și mi-a propus să mergem. Eu m-am uitat puțin pe site-ul competiției, mi s-a părut ceva foarte interesant și relativ fezabil și am zis „Hai!”.

Apoi, evident, mi-am pus problema: „Cu ce motocicletă merg?”. Nu am una dedicată de enduro, ca Andrei, așa că alegerile erau limitate la al meu BMW F 800 GS sau la una de enduro de împrumut. Dar provocarea mi s-a părut mult mai interesantă cu motocicleta mea, mai ales că există o clasă separată pentru gabariturile mari.

Gata să primească ultima piesă: scutul metalic original BMW.

În plus, GS-ul meu, deși cumpărat inițial cu o oarecare strângere de inimă (sincer, aș fi vrut un R 1200 GS, preferabil Adventure, dar nu mi-am permis), m-a convins de-a lungul celor 10 luni de când îl am că este într-adevăr un „soldat universal”. Foarte agil și practic în oraș, destul de confortabil și rapid la drum lung, precis și plăcut pe viraje, rezistent, consumă puțin și se descurcă mai mult decât decent în off-road. Sincer, vorbind la modul strict practic și obiectiv, nu prea ai avea ce să-ți dorești mai mult de la o motocicletă. Devenind subiectiv, mi-aș dori un parbriz ceva mai mare (care va urma în curând), o tobă mai „muzicală” (de asemenea), și suspensii mai performante. Asta căutând nod în papură.

La Serres, așteptând verificarea tehnică. Spoiler: am trecut-o cu brio!

Când am făcut pregătirile pentru raliu, cu ajutorul prietenilor de la Mototehnica și sub îndrumarea prietenului Cătălin „Jumba” Mităchescu, am constatat că, într-adevăr, deși GS-ul de 800 este printre cele mai „enduristice” motociclete adventure, nu este făcut pentru competiție. Piesele necesare pentru raliu (suport pentru roadbook, tripmaster plus comenzile aferente) nu își găseau locul la fel de ușor ca pe EXC-ul lui Andrei și unul din trei oameni care aflau pentru ce pregătesc motocicleta întreba „Cu asta, nu e prea mare?”.

Pregătirile pe ultima sută de metri.

Faptul că toată lumea se miră mă face să-mi doresc cu atât mai mult să termin raliul în șaua motocicletei mele. Deși relația dintre mine și GS-ul albastru a început mai mult din necesitate, am ajuns să mă atașez destul de mult de bavarezul bun la toate. Atât de mult încât vreau cu tot dinadinsul să demonstrez că atât eu, cât și el, putem să ducem la bun sfârșit o competiție pentru care nu am fost făcuți niciunul dintre noi.

Pentru raliu, nu i-am făcut mare lucru motocicletei. A primit un crash-bar și o protecție de far din plexiglas de la SW Motech, un scut metalic pentru motor original BMW, o revizie generală (cu ulei Motul 300V 15W50, pe care îl voi schimba o dată la jumătatea raliului, dacă ajung până acolo). Suspensia față a primit arcuri progresive Hyperpro și un ulei Hyperpro ceva mai gros decât cel stock, plus o schimbare de cuzineți, care căpătaseră un mic joc în 20.000 de kilometri. Șaua Comfort a fost schimbată cu una stock, mai subțire și mai plată, ideală pentru pilotajul în picioare (mulțumesc, Cristi!). Pneurile Dunlop Trailsmart au lăsat loc unei perechi de Pirelli Scorpion Rally, iar camerele de aer sunt heavy-duty. Filtrul de aer a fost schimbat cu un K&N sport, care va fi curățat după fiecare etapă.

Motocicleta este de aventură, eu sunt un aventurier și Raliul Serres va fi pentru noi aventura supremă. Țineți-ne pumnii!