Harley-Davidson este cel mai longeviv producător de motociclete din lume. Legendara marcă americană a trecut prin două războaie mondiale și crize financiare globale, fiind de zeci de ani unul dintre cei mai mari producători de motociclete din lume. Într-o serie de articole, ne vom concentra asupra bogatei istorii a mărcii din Milwaukee.

Fondatorii Harley-Davidson – William Harley și cei trei frați Davidson.

Foto: Arhiva Harley-Davidson

Ceea ce avea să devină Harley-Davidson Motor Company își are începuturile la finalul secolului 19, în două case de pe Ninth Street din orașul Milwaukee, în Wisconsin. Una era casa familiei Harley, cealaltă a familiei Davidson. William Sylvester Harley s-a născut în 1880, iar vecinul său, Arthur, mezinul familiei Davidson, era cu doar un an mai mic. Cei doi au devenit prieteni foarte buni, crescând împreună. Ca mai toți băieții din acele vremuri, cei doi erau fascinați de noul și interesantul vehicul – bicicleta. William Harley era atât de pasionat, încât s-a angajat la o fabrică de biciclete din Milwaukee pe când avea doar 15 ani.

William S. Harley

La începutul secolului 20, William avansase de la nivelul de muncitor care asambla bicicletele până la cel de proiectant. Apoi a plecat de la fabrica de biciclete, ca să se angajeze la Barth Manufacturing Company. În această perioadă, a proiectat primul său motor cu ardere internă, având la bază popularul motor franțuzesc De Dion-Bouton, utilizat (și copiat) la scară largă de producătorii de motociclete ai vremii. Arthur Davidson era și el proiectant la Barth și cei doi, împreună cu un prieten de-al lor, Henry Melk, care avea un strung, încercau să producă un prototip de motocicletă în timpul lor liber.

William Harley și Arthur Davidson

Prima motocicletă a fost un eșec și au renunțat la proiect, dar William deja lucra intens la un al doilea prototip în 1903. William și Arthur și-au dat seama că, pentru a construi o motocicletă de la zero, aveau nevoie de un strungar meseriaș. Le-a venit ideea să apeleze la Walter, fratele mai mare al lui Arthur Davidson. Acesta era un strungar priceput, care lucrase pentru compania de căi ferate din Milwaukee, dar care trăia în Parsons, Kansas, în acel moment. Ca să-l atragă pe Walter, cei doi i-au trimis o scrisoare în care îi spuneau că au construit o motocicletă și că voiau ca el să o testeze primul. Walter a mușcat momeala și, când a ajuns, a văzut că fratele său și prietenul lui nu aveau nici măcar o motocicletă asamblată parțial, ci doar o grămadă de piese. Dar i-a plăcut ideea și a rămas în Milwaukee ca să-i ajute pe William și pe Arthur să construiască prima lor motocicletă.

Primul exemplar de Harley-Davidson.

În 1903 le-a ieșit primul model, de fapt o bicicletă cu motor (cum erau cam toate motocicletele de atunci), cu motor monocilindric de 116 cmc, montat într-un cadru de bicicletă, păstrând pedalele. Când au testat-o, însă, au constatat că nu avea suficientă putere ca să urce pante mai abrupte fără a primi ajutor de la pedale. Au continuat să lucreze, mai ales la motor, primind ajutor din partea unui prieten de-al lor, Ole Evinrude, care producea motoare pe benzină pentru automobile pe Lake Street, în Milwaukee. Evinrude avea să facă istorie inventând motoarele montate extern pentru ambarcațiuni, câțiva ani mai târziu. Inventatorul de origine norvegiană i-a ajutat pe cei trei să facă un nou motor, de 405 cmc, tot cu un cilindru. Cadrul în buclă era similar cu al motocicletelor Milwaukee Merkel, distingându-se deja destul de mult de cele ale bicicletelor. Prototipul a fost asamblat într-un șopron din curtea familiei Davidson, dar piesele erau produse în mare parte prin alte locuri, inclusiv la atelierele companiei de căi ferate West Milwaukee, unde fratele mai mare al lui Walter și Arthur Davidson, William, era șeful depozitului de unelte. Prototipul era gata în septembrie 1904, când a fost și înscris într-o cursă, la State Fair Park, unde Edward Hildebrand a concurat la ghidonul modelului Harley-Davidson, terminând al patrulea.

Harley-Davidson Serial #1, realizat în 1904.

Primul dealer de Harley-Davidson, C.H. Lang din Chicago, și-a deschis porțile în 1904. În ianuarie 1905, Harley-Davidson Motor Co. vindea motoare pentru cine voia să le monteze pe cadre de bicicletă. În aprilie 1905, produceau motociclete întregi, dar în număr limitat. C.H. Lang vindea trei dintre cele cinci motociclete Harley-Davidson produse în acel an. Peste ani, șopronul din curtea familiei Davidson în care începuseră afacerea avea să fie mutat în fabrica mare, de pe Juneau Avenue, unde a fost expus timp de multe decenii.

Înainte de fabrică, a fost șopronul din lemn din curtea familiei Davidson.

Harley și frații Davidson au construit prima fabrică, pe Chestnut Street (care avea să devină mai târziu Juneau Avenue), în 1906, acolo unde se află și acum sediul central al companiei. Prima fabrică era o clădire modestă din lemn, de 12 pe 18 metri. Producția era de 10 ori mai prolifică decât în anul anterior, la 50 de motociclete. Aveau deja șase angajați și un catalog de modele, supranumite de producător „Silent Gray Fellows”. Porecla se referea la faptul că toate modelele erau vopsite gri și că erau silențioase și fiabile (pe vreme aceea nu se credea atât de tare că „Loud pipes save lives”, pare-se).

În acea perioadă, Harley lucra mai puțin la fabrică, căci studia la universitate, dar lucrurile începeau să se miște în direcția bună.

În 1907, compania devenea „Incorporated”, adică societate pe acțiuni, iar William Davidson se alătura și el oficial. Cei patru, Harley și cei trei frați Davidson, erau acționarii. Arthur Davidson era director de vânzări și secretar, William Davidson devenea directorul de producție. Walter Davidson era președintele companiei, în timp ce William Harley, care tocmai absolvise și devenise inginer, își asuma rolurile de proiectant și trezorier. În 1907, producția s-a triplat, la 150 de unități.

De ce se numea compania Harley-Davidson, deși între parteneri se afla un singur Harley, dar trei frați Davidson? Pentru că ideea construirii unei biciclete cu motor o avusese prima dată William Harley, așa că toată lumea a fost de acord că numele lui ar trebui să fie primul. Foarte bine, pentru că Davidson-Harley parcă nu sună la fel de melodios…

Poate unul dintre secretele succesului companiei americane, atunci, la începuturi, este că toți cei patru fondatori erau cu adevărat pasionați de motociclete. Participau la curse, se plimbau, mergeau oriunde pe ele. Harley și frații Davidson erau foarte implicați în tot ce însemna motociclism și fiecare dintre ei a lucrat continuu pentru companie toată viața.

Până în 1907, toate modelele Harley-Davidson erau propulsate de monocilindrul de 440 cmc, dar în acel an, la Salonul Auto de la Chicago, fabrica din Milwaukee a venit cu un prototip cu motor cu doi cilindri în V la 45 de grade, un tip de propulsor care avea să devină consacrat pentru Harley. Până în 1910 s-au produs foarte puține astfel de modele, cu motorul V2 de 880 cmc (adică două monocilindre combinate, practic), de 7 CP, adică dublul puterii motorului cu un cilindru. Noile modele puteau atinge viteza (enormă, pe atunci) de 60 de mile pe oră (96 km/h). În 1909, Harley-Davidson producea 1.149 de motociclete.

Primul V2 de la Harley-Davidson. Configurația cu doi cilindri în V la 45 de grade avea să rămână consacrată pentru producătorul din Milwaukee.

În 1911 apărea un nou model V2, cu cilindree de 811 cmc, mai mic, dar mai performant decât primele motoare cu doi cilindri. Începând din 1913, aproape toate motocicletele produse în uzina din Milwaukee erau V2. Motocicletele încă nu aveau suspensii elastice cu amortizare, dar Harley-Davidson a patentat „Șaua Flotantă”, montată pe arc. În mod inedit, pretensionarea arcului putea fi reglată în funcție de greutatea pilotului, cursa șeii fiind de aproape 80 mm.

În 1913 se demola clădirea fabricii și se construia una nouă, cu cinci etaje. Harley-Davidson concura intens cu Indian pentru supremația în vânzări, dar domina competițiile sportive. În 1914 se produceau peste 16.000 de motociclete.

Motocicletele Harley-Davidson au fost printre primele folosite în război. Mai întâi, în Expediția Pancho Villa, când forțele Statelor Unite s-au implicat în revoluția mexicană, în 1916. Apoi, în Primul Război Mondial, când statul american a cumpărat peste 20.000 de motociclete din Wisconsin. În perioada Primului Război Mondial, aproape jumătate dintre motocicletele produse în Milwaukee erau destinate armatei. După semnarea armistițiului, primul soldat american care a intrat în Germania, caporalul Roy Holtz, mergea pe o motocicletă Harley-Davidson.

După război, Harley-Davidson devenea cel mai mare producător de motociclete din lume, având peste 2.000 de dealeri în 67 de țări și producând peste 28.000 de motociclete în 1920. În 1919 apărea atipicul model Sport, cu motor boxer, dar cu cilindrii amplasați longitudinal.

În 1926, se începe din nou producția de motoare cu un cilindru, pentru prima dată după o pauză de opt ani. Modelele A, AA, B și BA sunt disponibile în versiuni cu distribuție cu supape laterale în bloc sau cu supape în chiulasă.

În 1928 apar primele motoare cu doi arbori cu came pe seria JD. Modelul putea atinge o viteză maximă de aproape 160 km/h. Tot începând de atunci, toate modelele Harley sunt disponibile cu frână față (care era opțională pe unele modele, până atunci). Dar foarte puțini rideri foloseau respectiva frână.

În 1929 apare motorul V2 „Flathead”, de 740 cmc, pe modelul D. Acest propulsor, foarte rezistent, avea să fie produs în diferite variante timp de 40 de ani. Tot în 1929 începe Marea Criză, an în care Harley-Davidson vindea 21.000 de unități. Era în continuarea cel mai puternic producător dintre sutele care apăruseră în primele trei decenii ale secolului trecut și unul dintre puținii care aveau să supraviețuiască și în al patrulea deceniu. În 1933, vânzările scăzuseră la 3.703 unități. Pentru a supraviețui în vremurile de restriște economică, Harley-Davidson s-a orientat către producția de propulsoare industriale, bazate pe motoarele de motocicletă. Tot în acea perioadă a apărut modelul cu trei roți, destinat serviciilor de livrări, denumit Servi-Car, care avea să fie produs până în 1973.

În 1932, pilotul Joe Petrali, pe Harley-Davidson, începe o serie de cinci campionate naționale consecutive în dirt-track și patru titluri consecutive în hill-climb.

Pilot Harley-Davidson în fruntea unei curse de dirt-track – o priveliște obișnuită în perioada interbelică.

În 1935, Alfred Child, reprezentantul companiei în Asia, constată că vânzările scad vertiginos din cauza cursului de schimb valutar, așa că îi convinge pe mai-marii companiei să vândă licența de producție în Japonia. Astfel, Corporația Sankyo Seiyakyo cumpără mașinile-unelte și începe să producă „clone” Harley, vândute sub numele de Rikuo, ceea ce se traduce în „Regele Șoselelor”.

În 1936 apare încă un motor legendar, vestitul Knucklehead, cu supapele în chiulasă. În 1937, Joe Petrali stabilește un nou record de viteză terestră, la peste 136 mile pe oră (218 km/h), în șaua unui model cu carene aerodinamice, echipat cu motor Knucklehead. Tot atunci apar primele modele din populara serie WL. William Davidson, cel mai în vârstă dintre fondatori, moare la două zile după semnarea unui acord de înființare a sindicatului muncitorilor de la Harley-Davidson.

Un motor legendar: Harley-Davidson Knucklehead.

În 1938, Ben Campanale, pe Harley, câștigă Cursa de 200 de Mile de la Daytona, în șaua unui model WLDR, pe un circuit improvizat pe plajă, de peste 5 km. În același an se ține prima întrunire de la Sturgis, organizată de clubul Jackpine Gypsies.

În 1941, odată cu intrarea Statelor Unite în Al Doilea Război Mondial, producția motocicletelor destinate civililor se oprește aproape complet. H-D dezvoltă și produce modelul WLA, destinat armatei, cu motor de 740 cmc. Peste 90.000 de motociclete pentru armată se produc în Milwaukee pe perioada războiului.  În 1942, soldații americani capturează primele motociclete ale armatei germane în nordul Africii și constată că modelel BMW și Zundapp sunt mai bine adaptate condițiilor dificile din armată. Harley-Davidson și Indian dezvoltă câte 1.000 de motociclete fiecare pentru evaluare; acestea aveau transmisie cu arbore cardanic și motoare boxer, copiate de la nemți. Dar acestea nu au intrat în producția de mare serie, deși dezvoltarea lor a costat statul american câte 35.000 de dolari pentru fiecare. În același an moare Walter Davidson, urmat, în 1943, de William Harley.

Soldați călare pe modele Harley-Davidson WLA de armată, în Al Doilea Război Mondial.

La finalul războiului, Harley-Davidson era în continuare cel mai mare producător de motociclete din lume și relua în forță producția de motociclete pentru piața civilă.

Urmăriți-ne în continuare pentru episoadele următoare ale fascinantei povești a celei mai cunoscute mărci de motociclete din lume. Serial susținut de Harley-Davidson București.