În 1969, BMW Motorrad își transferă producția din Munchen, în Berlin, Spandau. Totodată, atitudinea clienților față de motociclete se schimbă radical: oamenii mai înstăriți încep să le perceapă ca pe un hobby și nu ca pe un simplu mijloc de transport. Iar asta a transformat industria!

La începutul anilor ’60, BMW Motorrad miza pe modelele cu șasiu complet amortizat, lansate în 1955, care stabiliseră noi standarde în ceea ce privește manevrabilitatea. Dar, asta nu i-a oprit pe bavarezi să prezinte o gamă complet revizuită la Salonul Internațional de la Koln, în 1960.

Din păcate, atmsofera era destul de sumbră la acest eveniment, industria motocicletelor aflându-se într-un moment foarte dificil. Nu puțini producători germani de motociclete dăduseră faliment (Adler și Horex de exemplu), iar cei rămași pe piață, se luptau să supraviețuiască.

BMW Motorrad avea un as în mânecă, succesul automobilului BMW 700 menținând divizia moto pe linia de plutire. Aceasta le-a permis bavarezilor să vină chiar cu un model nou la Koln, alături de modelele revizuite. Era vorba despre BMW R 50 S, prima motocicletă sportivă la clasa 500 cmc, care nu s-a bucurat de prea mare succes, și asta pentru că clienții mai ambițioși preferau R 69 S.

BMW R 27

De succes s-a bucurat în schimb R 27, succesorul lui R 26, care avea motorul montat pe patru suporturi de cauciuc. Un monocilindru care să funcționeze cu atâta finețe era ceva nou la acea vreme, motocicleta producându-se până în 1966. Peste 15.000 de exemplare de R 27 s-au vândut, iar următorul monocilindru BMW avea să apară tocmai în 1993.

BMW R 60/2

Tot la Koln, în 1960, a fost lansat și succesorul R 60, acesta fiind botezat, așa cu ne-am obișnuit deja, R 60/2.  Motocicleta avea cu doi cai putere în plus față de modelul precedent și s-a produs până în 1969. Tot până în acest an s-a produs și R 50/2, care devenise cel mai de succes model din această gamă, cu 19.000 de unități vândute!

Dar, putem spune că BMW își făcuse doar încălzirea cu modelele menționate anterior. Vârful de gamă de la Koln era R 69 S, cea mai rapidă motocicletă germană de serie la acea vreme, capabilă să atingă 175 km/h. Și nu doar atât, grație șasiului complet amortizat dar și amortizorului de ghidon, această motocicletă era foarte manevrabilă. Șaua „într-o singură apă” era și ea o noutate pentru acea vreme. La fel și albul, rezervat motocicletelor folosite de agențiile guvernamentale.

BMW R 75/5

Putem derula până la momentul 1969, atunci când BMW Motorrad a lansat seria /5. Condițiile erau potrivite, criza trecuse și clienții cereau performanță. Desigur, asta nu a fost o problemă pentru bavarezi. În anul în care tinerii americani se adunau la Woodstock, pentru trei zile de pace, dragoste și muzică, europenii îl primeau pe R 75/5.

BMW R69 US

Dacă tot am vorbit de America, în acești ani, motocicletele BMW începuseră să se vândă bine peste Ocean, Statele Unite devenind cea mai importantă piață de export. BMW R 69 US este o variantă special destinată americanilor, vânzările din această țară ajutând compania. Până la lansarea seriei /5, din 1967, bavarezii au avut grijă ca modelele destinate Statelor Unite să plece din Germania cu furci telescopice.

Pentru prima dată, vârful de gamă al BMW Motorrad era și cel mai bine vândut. Ușor de înțeles, dacă privim datele tehnice: un bicilindru de 745 cmc oferea 50 de cai putere la 6.200 rpm, propulsând motocicleta până la 175 km/h.

BMW R60/5

R 60/5 își asuma rolul de model mediu, oferind un bun raport preț/performanță. Motocicleta a devenit rapid preferata agențiilor guvernamentale,intrând în dotarea forțelor de poliție. Astfel a apărut și porecla de „șoarecele alb”, datorită nuanței alese pentru R 60/5.

BMW R50/5

Tot la acest capitol, BMW R 50/5 primise porecla „Kleine”, datorită celor „doar” 500 cmc ai săi. Motocicleta integra însă multe inovații, precum cadrul dublu-leagăn cu subcadru prins cu șuruburi, furcă telescopică cu o cursă generoasă și basculă. Totodată, starterul electric, disponibil ca opțional, era privit drept revoluționar!

foto: BMW, Concorso d’Eleganza Villa d’Este