Victoria lui Marquez din Texas era ușor de anticipat: campionul catalan fusese de departe cel mai rapid pe un circuit pe care a câștigat detașat de fiecare dată când a alergat acolo. Dar asta nu înseamnă că Marc are calea bătută către titlu.

După evenimentele din Argentina, Marquez a decis să nu riște vreo penalizare implicându-se în dueluri pe parcursul întrecerii din Texas. Așa că a luat un start foarte bun de pe poziția a patra (unde fusese retrogradat pe grilă în urma celei de a patra penalizări în două weekenduri de cursă), s-a instalat în spatele lui Iannone, care conducea cursa, apoi, la capătul lungii linii drepte, l-a depășit pe italianul de la Suzuki și s-a distanțat.

Marc avea să declare după cursă că, în mod normal, ar fi stat în spatele liderului până spre finalul cursei, când ar fi atacat pentru victorie. În felul acesta consuma pneul mai puțin și economisea și energie, diminuând în același timp riscurile asociate cu forțarea pentru a se distanța în fruntea cursei, după start. Dar, după cele întâmplate pe Termas de Rio Hondo, campionul en-titre a atacat devreme și s-a distanțat, făcând o cursă solitară. Marquez îl avea totuși pe lista de oameni periculoși pe Maverick Vinales, căci, atunci când a văzut că Vinales trecuse pe doi, Marc a mai forțat puțin pentru a-i zdrobi orice iluzie rivalului că ar putea să-l prindă din urmă până la finiș.

Dacă ignorăm felul în care a încetinit Marc înainte de final pentru a sărbători (manevră prin care a pierdut cam 3 secunde), diferența de timp cu care a câștigat cursa ar fi fost cea mai mare de la etapa de la Le Mans din 2016 încoace.

Nici în spatele campionului nu s-au întâmplat prea multe lucruri de-a lungul cursei, pe care, dacă nu ar fi existat tensiunile de dinainte și sesiunea de calificări foarte antrenantă, am putea s-o calificăm fără prea multe griji drept plictisitoare. Asta și pentru că ne-am cam obișnuit cu binele în ultima vreme, după ce am avut câteva curse consecutive foarte disputate, cu multe evenimente aproape imposibil de prevăzut dinainte.

În schimb, dacă ne uităm în clasamentul general, situația este cât se poate de palpitantă. Mai mult de atât, clasamentul este mai strâns decât anul trecut pe vremea asta. Și anul trecut era deja incredibil de strâns. Primii cinci piloți din clasament sunt despărțiți de numai opt puncte. Următoarele două locuri, ocupate de Iannone, respectiv Rossi, sunt la 15, respectiv 17 puncte de liderul clasamentului general, Andrea Dovizioso. Diferența dintre Dovi, pe primul loc, și Marquez, pe al doilea, este de doar un punct.

Și, deși cursa de duminică a fost una slabă pentru Dovi, locul cinci obținut este de fapt o veste cât se poate de bună. Anul trecut, Dovi pleca din Texas într-o stare mult mai slabă în clasamentul general. Acum este pe primul loc în clasament, având deja o victorie la activ. Locul cinci din Texas și locul șase din Argentina reprezintă un progres pentru italianul de la Ducati, căci se pare că a reușit să reducă din handicap în momentele în care el sau motocicleta Ducati (sau ambele) sunt în dezavantaj clar față de favoriți. Marea problemă a lui Dovi era că, în cursele problematice, se pierdea în mijlocul clasamentului, punctând slab, unde Marquez câștiga. Asta în timp ce Marquez, era în top 5 oriunde, indiferent de condiții.

Așadar, deși ultima cursă nu ne-a crescut pulsul deloc, sezonul continuă să fie foarte spectaculos și imposibil de prevăzut. Urmează cursele din Europa, unde Motomondialul își intră în elementul său: deplasări mai scurte, circuite „normale” și mai puține necunoscute de rezolvat în fiecare weekend de cursă.

Dacă până acum se anunța un duel între Dovi și Marquez pentru titlu, cu restul piloților în eșalonul doi sau mai jos, situația s-a schimbat puțin. Vinales, pe care toți îl scoseserăm din calcul, începe să-și revină la forma de la începutul sezonului trecut, după ce a găsit setări mai bune pentru electronică și pentru suspensie. Catalanul de la Yamaha se va lupta pentru victorii pe circuitele europene, fără îndoială. Iar Rossi stă bine și el. Dacă va reuși un parcurs constat și măcar una-două victorii, va fi și el în luptă la vârful clasamentului. La ei putem să-i adăugăm pe Zarco și pe Crutchlow.

Iată situația în clasamentul general: