Am ridicat Yamaha Tracer 7 GT de la Motodynamics, de pe șoseaua de centură a Bucureștiului și nu m-am mai oprit până pe malul Dunării, la Giurgiu. Era frig, era aglomerație, dar motocicleta asta mi-a transmis din primele minute că nu e doar o unealtă „logică” pentru deplasare. Șaua, sunetul motorului și poziția la ghidon mi-au spus rapid: aici poți sta mult și bine.

Trebuie să recunosc și că în parcarea Motodynamics, motocicleta mi-a furat ochii. Primul lucru care îmi atrage privirea este șaua, sculptată adânc și acoperită cu un material pe care l-am etichetat subconștient drept piele întoarsă. Îți transmite că GT-ul e o motocicletă de cursă lungă, chiar dacă atunci când spui motocicletă touring, te aștepți mai degrabă la o siluetă joasă și carenata.

Tracer 7 GT mă aștepta cu motorul pornit. Sunetul e neașteptat de incitant. Spun asta pentru că eu – ca probabil mulți alții, priveam această motocicletă mai degrabă dintr-un registru utilitar. Adică primești protecție la vânt, valize, manșoane încălzite și cam atât, distracția pare exclusă. M-am bucurat și că încălzirea în manșoane era pornită, de menționat, pe primul dintre cele trei niveluri.

Cum arată motocicleta și schema de culori în care vine, în cazul de față Icon Performance, este, desigur, ceva ce se poate privi doar printr-un filtru subiectiv. Dar pentru mine, din punct de vedere al designului, această motocicletă a ajuns la maturitate.

Încă de când se numea Tracer 700, aspectul părții frontale în special s-a tot cizelat și ascuțit, însă fără să devină redundant stilistic. Și, spre deosebire de modelele anterioare, actualul mi se pare că te face să vrei să îl privești și atunci când e lăsat pe cric. Dar nu asta mă interesează acum.

Odată ce părăsesc centura, scurte segmente libere de drum încep să apară, accelerez și, surpriză, motocicleta asta nu e doar o „utilitară” ci e una cât se poate de distractivă! Răspunde instant, atât la răsucirea gazului cât și la impulsurile din șolduri și din ghidon, e jucăușă, agilă, te invită să te bucuri de ceea ce se întâmplă.

Iar registrul sonor este fix pe gustul meu. Adică  nu e agresiv cu cei din jur și obositor pe termen lung pentru pilot, dar fiecare accelerare este însoțită de un sunet gutural de admisie, pulsatil, care pe mine, membru al Generației „X”, mă duce cu gândul la motorul warp al navei Enterprise (google Star Trek pentru cei mai tineri).

Surpriza e mare și atunci când las gazul, se aud câteva discrete și calculate rateuri. Gândul mă duce la cercetările umaniste ale Yamaha, care au identificat conceptul de Kando, pe care îl definesc drept o emoție simultană de profundă satisfacție și exaltare instantanee, apărută atunci când întâlnim ceva de valoare.

Kando sau nu, după ce prind totuși câteva viraje libere, pentru că plec mereu primul de la semafor, observ cât de bine se împacă regimul la care turez motorul cu compresia și decompresia suspensiilor, precum și cu înclinările precaute pe care imprim Tracer-ului 7 GT. Wow, tare îmi doresc să fie cald și să fiu undeva pe niște serpentine.

Tot ce pot să fac este însă să opresc încălzirea manșoanelor, pentru că mi se face cald la mâini. Și nici măcar nu port cine știe ce mănuși de iarnă, am luat deliberat cu mine mănușile Dainese Impeto, care sunt niște mănuși din piele, all-round, dar nu sunt concepute pentru temperaturi scăzute.

Ținând cont de caracterul extra-sezon al conviețuirii mele cu Tracer 7 GT, cei de la Yamaha nu au mai montat valizele laterale, așa că nu am  nici o grijă când mă strecor printre coloanele de mașini. Decid că mă simt aproape la fel de confortabil ca și pe al meu Yamaha X-MAX 300,iar ocazionalele faruri pe care le văd în retrovizoare nu sunt de la confrați motocicliști mai abili în mânuirea atelajului la viteze mici, ci provin de la scuterele de 50 cmc ale neobosiților livratori nepalezi. Respect!

Am traversat seren orașul, în plină aglomerație de Decembrie (!), de la nord la sud.

Mă joc cu bordul TFT din blocul de butoane din zona manșonului stâng, să mă prind cum funcționează și mă prind repede. Arată o grămadă de informații de la temperatura lichidului de răcire, la consumul instantaneu, la distanța pe care o pot  parcurge.

Ajung repede în sud, seara se lasă pe București, dar parcă nu m-aș întoarce acasă și mă gândesc pe unde aș putea trage o plimbărică la puține grade. Repet, motocicleta asta mă face să mă simt ca în primul meu „stint” de jurnalist moto, pe print, când nu de puține ori ridicam câte o motocicletă de test de la dealer și plecam aiurea cu ea.

Câte s-au mai schimbat de atunci! Bordul a fost înlocuit de o tabletă, pe care o controlez cu o consolă de butoane. Pot să aleg între trei moduri de condus, Street, Sport și Custom, jucându-te cu trei niveluri de putere și două niveluri pe care intervine control tracțiunii, acesta putându-se decupla. Circulă vorba, că, prin aceste aranjamente, poți să îți setezi modul Custom pentru… mers pe o roată, dar în acest caz prefer să-i predau ștafeta mai marelui meu în rang Marius Băcilă. De altfel, aici poți citi un material detaliat despre toate upgrade-urile de care s-au bucurat Tracer 7 și Tracer 7 GT în 2025.

Am făcut plinul. Încotro mă îndrept?

Interesant este că, cu plinul făcut, bordul nu afișează un anumit număr de kilometri, chiar eram curios cât, ci îți spune „range over 260 km”. Suficient cât să dau o fugă până pe faleza Dunării, la Giurgiu, apoi să mă întorc în București, pe unul din drumurile mele preferate din Sud, via Comana-Hotarele.

De la bun început mă conving că motocicleta asta ține în ea spiritul acela de cursă lungă. De la cum se așează la drum la cum te așează în șa. Poziția în care se stă la ghidon parcă are așa, un ușor iz off-road.

Deși e noapte, e frig, am avut și un antrenament pe bicicletă de dimineață, încă pot sta în banda doi pe liniile drepte, alături de cei mai vitezomani dintre vitezomanii pe patru roți, fără să pot spune că mă forțez. GT-ul are suficientă autoritate, ca și prezență pe șosea, în ciuda puterii de „doar” 73 de cai. Cumva, mereu m-a  făcut să uit acest lucru.

Dacă pe virajele de la Călugăreni am putut să mă joc puțin de-a pilotajul, pe coborârea dinainte de Daia am întâlnit un vânt lateral puternic, care m-a făcut să fiu foarte precaut. Motocicleta cântărește „doar”  212 kilograme cu toate plinurile făcute.

După ce am bifat din nou faleza Giurgiu și m-am gândit cum mi-ar fi luat asta o zi întreagă pe cursieră, m-am cufundat în noapte, pe Comana – Prundu – Hotarele. Aici, festin pe lungile linii drepte, favorizat de farul LED, am putut să mă bucur și eu de o lumină „ca lumea”, că doar e 2025. Plus, cruise control. Iar consumul instantaneu, 4 litri și un pic, așadar doar cu litru în plus față de ce îmi oferă XMAX 300.

Cel mai important, în ciuda zilei încărcate, a gradelor puține, a întunericului, am rămas într-un tonus bun și pot spune că dacă ar fi fost vară cine știe pe unde aș mai fi ajuns. Concluzia este că GT-ul e atât de plăcut de condus, încât te face să uiți clasa sa de cilindree, pentru că pe aceste segmente de drum, mi-am dorit să trag de gaz și să mă teleportez spre orizont, fără să simt cum se opune aerul. Iar pentru așa ceva, există, cel mai probabil Yamaha Tracer 9 GT. Tracer 7 GT nu e o motocicletă pe care o alegi din pasiune pură, dar e una care, surprinzător, ajunge să ți-o trezească. Cât să îți faci planuri de viitor.