Adrian Răduță este unul dintre cei mai galonați și experimentați motocrosiști români. Am stat de vorbă cu el despre recenta trecere a echipei sale la motocicletele Yamaha și despre cum jonglează cu toate rolurile care îi sunt atribuite: lider de echipă, antrenor, organizator și sportiv.

foto: Top Cross TCS

Îl cunosc pe Adi Răduță de câțiva ani buni (să tot fie vreo șapte) și m-a fascinat întotdeauna prin dedicarea sa totală către motocros. Nu o să uit niciodată cum, atunci când testa pentru noi câte o motocicletă de cros sau de enduro, în calitate de invitat-expert, ne ruga să-i trimitem înainte pozele pe care i le făceam, căci voia să le selecteze doar pe cele în care poziția și tehnica erau perfecte. Evident, pentru noi, ca amatori, tehnica părea perfectă în fiecare poză, dar Adi este mereu în căutarea perfecțiunii. Nu degeaba este multiplu campion național, triplu campion est-european și liderul și mentorul celei mai profesioniste echipe de motocros din România, Top Cross TCS.

Echipa sa, cu sediul la Ciolpani, unde Adi a creat și cel mai tehnic circuit de motocros autohton, a devenit un adevărat pol al motocrosului românesc. După mulți ani în care a concurat la nivel foarte înalt (pentru un pilot român), după ce s-a antrenat cu piloți de top în Belgia și în Olanda, Adi a devenit, la rândul său, un antrenor excelent. Școala sa de motocros, RAMS21, are elevi de toate nivelurile, de la enduriști amatori care vor să-ți îmbunătățească tehnica, până la tineri foarte talentați care vor să-și facă un nume în motocros. Un tip mai degrabă retras și introvertit, Adi vorbește despre motocros și enduro așa cum te-ai aștepta de la cineva care face asta de-o viață și care și-a dedicat timpul în întregime acestei pasiuni.

De câțiva ani, Adi este unul dintre organizatorii cupei private Motocross Cup, o competiție care a depășit în popularitate Campionatul Național. Tot pasiunea nestăvilită pentru toate aspectele sportului l-a împins să învețe să creeze circuite. Adi știe exact cum trebuie să arate un circuit ca să fie tehnic, interesant și sigur pentru sportivi și, înainte de fiecare etapă de Motocross Cup, merge la fața locului și amenajează traseul așa cum se pricepe mai bine, astfel încât riderii sunt întâmpinați de o pistă în stare ideală pentru competiții.

Cum ai ajuns la motocros?

Am făcut primele două clase de școală generală în Spania și acolo m-am îndrăgostit de motociclete. Acasă aveam o motocicletă de enduro cu care mai mergeam, îmi plăcea foarte mult. Apoi tata l-a cunoscut pe Ciprian Popescu și el ne-a îndrumat pe drumul spre motocros. Îmi plăcea așa de mult încât nu am avut nicio îndoială că asta vreau să fac. Dar am participat la prima cursă de motocros la 15 ani, o vârstă prea înaintată pentru a face performanță la nivel înalt.

Cum ați ajuns la parteneriatul cu Yamaha?

E un lucru la care lucram de încă acum un an. Credeam că va fi grea trecerea, pentru că la noi toată logistica era pregătită pentru motociclete KTM, dar n-a fost așa. Pentru mine e o revenire, căci, până în 2008, am alergat pe Yamaha. Împreună vrem să creștem fenomenul, să promovăm tinere talente. De aceea am și semnat parteneriatul pe cinci ani. Nu mă interesează un parteneriat pe termen scurt. Rezultatele nu apar de la un an la altul, ci trebuie timp. În decembrie m-am întâlnit cu reprezentanții Yamaha și cu Ciprian și am discutat despre ce vrem să facem, apoi am semnat contractul. E foarte important faptul că avem același scop: să evoluăm în timp, să antrenăm tineri talentați și să ducem motocrosul românesc la un nivel cât mai înalt. De aceea avem două motociclete pentru juniori, un YZ125 și un YZ85, pentru Ionuț Corbea și pentru Andrei Poponuț.

Această mentalitate –  „trebuie timp” –  e evidentă în discursul campionului est-european en-titre. Adi e de părere că, la motocros, nu trebuie să te grăbești cu evoluția. Vede mulți părinți care își aduc copiii la o etapă de motocros, să participe la clasa 50 cmc, după ce ei abia au mers de câteva ori pe motocicletă. La motocros, când încerci să grăbești lucrurile și să arzi etape, riscul de accidentare devine foarte mare. Adi este adeptul unei abordări treptate, o evoluție mai lentă, dar mai sigură și mai bună pe termen lung.

Ce i-ai spune unui părinte pe care îl bate gândul să-și dea copilul la motocros, dar nu e hotărât, pentru că, totuși, e periculos?

Până la urmă, ce sport nu e periculos? Și să iasă din casă și să se joace afară poate fi periculos. Ca să evităm complet pericolul, ar trebui să ținem copiii numai în casă. În plus, motocrosul, dacă este abordat cum trebuie, nu e chiar așa de periculos. Văd mulți părinți care grăbesc evoluția copiilor, îi pun să sară, să facă lucruri care îi depășesc. Atunci apare pericolul cel mai mare de accidentare. L-aș sfătui pe părintele respectiv să găsească un antrenor care știe ce face și în care să poată avea încredere. Dacă se respectă toate regulile de bază, motocrosul nu mai e chiar așa de periculos. Acestea sunt lucruri pe care le-am învățat pe pielea mea, după multe accidentări.

Dacă aduci piloți noi în sport, dar nu sunt antrenați cum trebuie și grăbesc lucrurile prea mult, e foarte ușor să se accidenteze, apoi să se descurajeze și să renunțe.

La RAMS Fun Day, am observat câțiva copii foarte talentați. Mi s-a părut mie sau chiar așa e?

Da, avem câteva tinere talente. Sunt mulți pentru România, dar nu la modul absolut, desigur. Ionuț Corbea și Andrei Poponuț sunt două tinere talente care merită urmărite. Ionuț Corbea va merge la MX2 Junior, pe o Yamaha YZ125, iar Andrei Poponuț la 85, pe o YZ85. Și Andrei poate ar fi putut ajunge mai departe până acum, dar n-a avut posibilitatea să se antreneze și să meargă la curse așa cum ar fi trebuit. Și alți copii, precum Mario Popovici, Krisztian Tompa merg foarte bine. Dar asta și pentru părinții lor au avut posibilitatea să-i ducă în competiții afară. Pentru că la noi, la ora actuală, e greu să faci performanță. Faptul că nu avem un campionat național de motocros puternic îi obligă pe piloți să meargă afară, în campionate puternice, ca să evolueze.

Care a fost cel mai frumos moment din cariera ta?

Unul dintre cele mai frumoase momente a fost când am participat, alături de echipa României, la Motocrosul Națiunilor, în 2013. Nu ne-am calificat în finală, dar am fost acolo, lângă cei mai buni piloți din lume, am văzut ce tehnică au, i-am văzut în acțiune. Acesta ar fi unul dintre cele mai frumoase momente din carieră.

Cum împaci cele două părți – pilot și organizator/antrenor/lider de echipă/creator de circuite?

Foarte greu, sincer să fiu. Anul acesta va fi mai simplu, pentru că nu pot să alerg din cauza unei accidentări, deci pot să mă concentrez exclusiv pe organizare. Dar anul trecut, când mă ocupam de ambele, nu îmi era ușor deloc. Nu puteam să mă dedic antrenamentelor cum aș fi vrut, ca pilot, pentru că mereu era ceva de făcut pe partea de organizare.

Cum vezi scena motocrosului național?

Sunt puțini piloți. Mai ales la nivel de Campionat Național, lucrurile stau foarte prost.

De ce?

În primul rând pentru că Federația nu se implică. Federația doar trimite arbitri și colectează taxe. Mulți organizatori n-au experiență, vor să facă o etapă, dar nu știu foarte clar ce e de făcut, cum trebuie amenajat circuitul, care sunt condițiile minime în fiecare privință. Fac și ei cum știu. Federația ar trebui să fie în permanent contact cu acești oameni, să le spună cum trebuie să facă, să-i ghideze. Dacă le spui, zic că nu e treaba lor, că organizatorul se ocupă de amenajarea circuitului și de alte lucruri la fața locului. Dar ar trebui să fie treaba lor, pentru a se asigura că etapele se desfășoară cum trebuie și că toate condițiile sunt respectate.

Așa ajungi în situația în care vii la o etapă, ca să găsești un circuit prost amenajat, neirigat, să mergi prin tufe. Nu poți face performanță așa.

Federația bulgară are un om care vine la circuite, cu două-trei săptămâni înainte de etapă, și vede cum stau lucrurile, care e situația, le spune organizatorilor ce e de făcut pentru ca totul să meargă cum trebuie.

Pe stradă mai mergi cu motocicleta?

Acum merg doar cu scuterul Yamaha X-Max 250, dar strict ca să-mi fac treaba, pentru că e un mijloc de transport eficient. Am avut și o Yamaha R6, dar am vândut-o acum doi ani și deja de alți doi ani nu mai mersesem cu ea. Mi se pare că ajungi de multe ori în situații aproape de limită, lumea nu te vede, la fiecare drum parcă aveam un moment de cât pe-aci. Mi se pare că sunt prea multe lucruri pe care nu le controlezi tu, depinzi de șoferi, de ce fac ei, e prea periculos. Plus că motocicleta supersport te cam îndeamnă să tragi de gaz.

Alte discipline te tentează?

Da, m-am gândit de multe ori. Deocamdată încă simt că mai pot face motocros, dar după aceea vreau să trec la enduro. Nu la hard enduro, care mie nu îmi place în mod deosebit, deși e foarte la modă în România de câțiva ani, ci la enduro clasic. Am mers și cu supermoto de câteva ori, mi-a plăcut foarte mult, dar în România nu cred că mai există mulți participanți și, implicit, nici un campionat național.

Care sunt planurile echipei Top Cross TCS pentru 2015?

Ionuț Corbea va merge la MX2 Junior, unde are obiectivul să ia titlul est-european, Andrei Poponuț are obiectivul de a câștiga Motocross Cup la clasa 85 și, eventual, o clasare în top trei la est-european. Virgil Corbea a început facultatea și va alerga mai puțin anul acesta, probabil la câteva etape de est-european, iar Alex Roșu are bac-ul de dat, așa că nici el nu va fi prezent în prima parte a sezonului. Eu voi rata primele etape. Urmează să fac un control medical peste două săptămâni, apoi voi ști mai exact când mă voi putea întoarce la antrenamente.