Pascota este, probabil, cel mai cunoscut nume de la noi din tara in motociclismul viteza. Motociclismul sportiv se intinde in familia Pascota cale de patru generatii. Cu ceva vreme in urma, va povesteam despre prima aventura a lui Ionel Pascota, de 32 de ori campion national, intr-o etapa a campionatului national din Qatar, unde reusea un loc cinci, in ciuda problemelor pe care le intalnea. Apoi v-am povestit despre fiul sau, micul Patrick, care, la opt ani, este primul junior sponsorizat de Motul Germania si trage de gaz cu nadejde pe motociclete mici de motocros si de supermoto.

Am stat putin de vorba cu Ionel Pascota, ca sa aflam mai multe despre cele trei curse pe care le-a disputat in tarile arabe si despre planurile sale de viitor.

Pe grila de start a primei curse din Qatar

Cum ai ajuns sa alergi in Orientul Mijlociu?

„Toata treaba a inceput la invitatia lui Mihai Popescu, un fost sportiv care a alergat in Campionatul National, la Supersport, alaturi de care am si concurat de cateva ori. El este manager la echipa Saudi Falcons si a vrut sa invite pe cineva sa alerge pentru ei, un sportiv care merge cat de cat mai tare, si s-a gandit la mine. Am dat curs invitatiei. De fapt, am mers de doua ori.

Prima data, cand am fost in Qatar, au avut niste probleme cu motocicletele in vama si nu au ajuns la timp la circuitul Losail, asa ca am plecat in cursa cu doar sapte ture facute in warm-up. In cele sapte ture trebuia sa fac timp de calificare, pe un circuit pe care nu mai mersesem niciodata, dar am reusit. Am participat la cursa si am terminat pe locul cinci.

La a doua cursa, din Dubai, la doua saptamani distanta, am terminat cursa pe locul 2. A fost bine ca am apucat sa ma acomodez, am prins toate antrenamentele, am plecat de pe locul 3 din grila si dupa primul tur conduceam cursa. Am condus o vreme, apoi am fost depasit de un sportiv chiar de la Saudi Falcons si am terminat cursa pe locul 2, in fata campionului en-titre. Nu se astepta nimeni sa fac acest rezultat, a fost excelent, mai ales ca motocicleta pe care am avut-o a fost una inchiriata de acolo din Dubai. Ca nivel de pregatire, nu semana nici pe departe cu motocicleta mea.

Dupa inca o saptamana, am avut din nou cursa in Qatar, in acelasi week-end cu MotoGP. Dar a fost o problema, pentru ca trebuiau sa fie doua antrenamente in prima zi, un antrenament liber si o calificare, dar cand a venit sesiunea de calificari a inceput ploaia. S-a amanat acea sesiune pentru a doua zi la warm-up. Am intrat in warm-up, dar am pus un set de roti pe care nu-l mai incercasem inainte. Erau niste roti imprumutate. Asa de strambe erau discurile, incat, pe linia dreapta, mi-au impins placutele, mi-au deschis etrierul si n-am mai avut frana. Am ramas fara frana, am intrat la boxe, am schimbat roata, dar nu am mai avut timp sa intru inapoi sa ma calific, sa fac un timp.

Ionel, pe podium in Dubai

Intre calificari si cursa a fost pauza de o ora, in care m-am dus la juriul cursei sa ma lase sa intru pentru ca aveam timp de locul 2 sau 3 la antrenamentul liber. L-am rugat sa ma lase sa plec ultimul din grila. Am plecat iarasi ultimul din grila, de pe locul 42 sau 43, am ajuns pana pe 3 sau pe 4 la supersport si am ramas fara benzina. In toata acea nebunie cu calificarile si problemele, au uitat sa-mi puna benzina.

Per total, a fost o experienta foarte placuta si vreau sa-i multumesc lui Mihai Popescu, ca de la el a pornit de fapt scanteia de la care s-a declansat totul si am participat la aceste curse in tarile arabe, unde am putut sa vad o cu totul alta lume. Motocicletele sunt foarte pregatite in campionatul lor. Totul se prepara in America. Circuitele sunt altfel, totul e diferit.”

Cum a fost sa fii coleg de padoc cu riderii de MotoGP?

In Qatar, alaturi de Valentino Rossi

„Chiar am stat la un hotel unde stateau si Rossi, Marquez si tatal sau, multi piloti de MotoGP si am apucat sa stau de vorba cu ei. Eu m-am mai intalnit cu ei in trecut, la Istanbul, in 2006 si 2007, dar asa, sa stau de povesti cu Rossi, nu apucasem. Norocul meu a fost ca l-am prins la hotel, unde era mult mai relaxat decat la circuit. Acolo toata lumea fuge dupa el. Dar la masa la hotel a fost mai usor. Am vorbit si cu Uccio si cu mecanicul lui… Frumoasa atmosfera, nimic de zis, dar este alta lume, MotoGP-ul este cu totul alta lume.

Stateam in primul viraj, unde eu incercam sa franez cat mai tarziu si ma uitam unde franeaza ei… este inuman ce se intampla acolo. Acele frane de carbon pe care le au… Si franele ca franele, dar ma gandesc cum poate guma de fata sa aiba o aderenta atat de mare.

In rest, ne pregatim. Prima etapa din Campionatul European de Est va fi la Serres, pe 18-19 aprilie si ma pregatesc pentru ca vreau sa castig acest campionat. Apoi revenim la Adancata pentru prima etapa de National, pe 2-3 mai.”

O sa mergi doar la Supersport?

„Da, pentru ca si fiul meu a inceput sa participe la curse, merge la motocros, asa ca am oprit participarea la Superbike.”

Cum e cu Patrick, am vazut ca se cam pricepe, ii place?

Patrick Pascota nu da gaz cu jumatati de masura

„Da, ii place, dar deocamdata, asa cum am vorbit si cu tatal lui Marquez, totul trebuie sa fie ca o joaca pentru el, sa nu fie nimic luat in serios. Trebuie sa-i placa si sa-si doreasca acest lucru. In rest, se antreneaza. Aici, la Timisoara, am infiintat si Academia de Vest a Romaniei, prin Federatie, mai avem un sportiv foarte talentat, Luca, care merge foarte bine, la 65, inca un baiat, Rafael, care merge foarte bine la 50, avem si o fetita care alearga si ea… avem saptamanal doua iesiri cu copiii, avem trasee de motocros, iesim si pe pista de supermoto de la Arad, pe asfalt, ne dam, ne distram. Trebuie sa fie o joaca pentru ei. Mergem mult la enduro.

Cu Patrick, imi doresc ca atunci cand ajunge la 12 ani sa mearga foarte tare. Pana atunci totul trebuie sa fie o joaca si dupa 12 ani se poate lua mai in serios. In momentul de fata sunt in niste tratative sa-l duc in campionatul spaniol cand mai creste.”

La viteza?

„Da, viitorul lui este la viteza, deocamdata mergem la motocros pentru ca e cea mai la indemana solutie. E interesant ca motocicleta pe care o are el acum, eu n-o aveam la 16 ani. Are 15 cai-putere.”

Care e planul tau pe termen lung?

„Anul acesta imi doresc sa castig Campionatul European de Est si pe cel National. Fiind implicat si cu Patrick, avem cate 11 curse fiecare, e foarte mult. Imi doresc in urmatorii an sa pot participa intr-un campionat mai puternic si Patrick sa aiba echipa lui. Suntem in discutii cu niste mecanici, este Mircea al meu (Doncean, n.r.), mai sunt cativa baieti si incercam sa formam o echipa de motocros, dar momentan bugetul nu ne permite.

Alaturi de Mihai Popescu, managerul echipei Saudi Falcons

Bineinteles ca vreau sa multumesc sponsorilor care sunt alaturi de mine, dar cel mai mare noroc in viata mea, ca sportiv, a fost familia, careia vreau sa-i multumesc, pentru ca, daca nu era familia alaturi de mine in fiecare an, nu ajungeam pana aici. Am avut in viata parte de multe succese, a fost frumos si cu Las Vegas Arad, cand am castigat primele titluri de campion la Supersport si la Superbike, s-au intamplat multe lucruri frumoase si pe vremea cand eram la UCM Resita, am castigat campionatul European Alpe Adria pe atunci, campionatul UEM Cup, am avut multe rezultate bune, dar si partea de la Timisoara este foarte frumoasa. pentru ca intotdeauna mi-am dorit sa fiu sportiv la Timisoara, ca de aici sunt. Am revenit acasa, cum s-ar spune. Prima cursa am avut-o in 1993 si eram legitimat la clubul tatalui meu, din Giroc.”

Pe strada mai mergi cu motocicleta?

„Absolut deloc. Ies cred ca de patru-cinci ori pe strada, dar cu un scuter de 50 cmc. Dar masina cu care circul este un Smart mic, imi place ca e mic si pot sa-l parchez oriunde. In Romania e clar ca viteza ucide si am fost la prea multe inmormantari ale prietenilor ca sa incerc sa fiu teribilist si sa-mi risc viata.”