Cum era să fiu acuzat pentru furtul propriei motociclete

Cum era să fiu acuzat pentru furtul propriei motociclete

La începutul lui 2008, din banii primiţi pe vânzarea Suzuki-ului DR 650 RSE, prima mea motocicletă, minus banii cheltuiţi în operaţiunea complexă de salvare a unui Renault Clio 1.4 16v, cu care m-am răsturnat pe „Vaţman”, înainte de a mă muta în Bucureşti, pentru a lucra la Motociclismo (ocazie cu care l-am cunoscut pe Gagyi Peter, care a manevrat macaraua ce mi-a pus maşina pe roţi) mi-am cumpărat, din Sighişoara, un Suzuki DR 650 R, model 1991. Era cam tot ce îmi permiteam în materie de motorete şi eram extrem de încântat că asta, spre deosebire de RSE, avea aripa „sus” pe roată, ca la motocros, ca urmare performanţele mele în off-road aveau să sporească.

furt moto

În fine. Nu am parcurs prea multe drumuri cu motoreta aceea. Am ajuns în primă fază la Bucureşti, după care DR-ul cel vechi a rezistat unui drum înapoi până la Gheorgheni, la faimoasa întrunire, apoi până în Târgu Mureş şi cale întoarsă la Bucureşti. Deja de prin Gheorgheni pornea din ce în ce mai greu la pedală – ah, dar ce modalitate bărbătească de a-ţi porni motorul, iar în Bucureşti începuse să piardă ulei pe la chiulasă, ulei care se scurgea pe cilindru, încingându-se şi scoţând fum. Ţin minte că avea şi un miros specific, care te făcea să te gândeşti la ceva între o vizită la service şi o ieşire la grătar. Inutil să spun că ieşirile cu DR-ul au devenit din ce în ce mai rare; la urma urmei, toată ziua mişunam pe Super Duke-uri şi FireBlade-uri în interes de serviciu. Motocicleta aia mă deprima, îmi strica glamour-ul… O „abandonasem” în faţa blocului, ba chiar am găsit un vecin care îmi oferea pe ea 500 de euro, o afacere foarte „bună”, ţinând cont că eu dădusem pe ea 1.200, din cei aproape 2.000 cât îi luasem pe DR-ul de lux, adică „RSE”.

– Nu vă e frică să nu v-o fure?, m-a întrebat administratorul de bloc într-o bună zi…
– Mi-ar face un serviciu, am răspuns eu glumeţ. Urma să aflu că nu trebuia să spun asta niciodată, pe principiul ăla metafizic, ai grijă ce vorbeşti că s-ar putea să se adeverească, aşadar, sfatul meu e să fii şi tu atent…

În fine, a sosit şi momentul în care m-am mutat din respectivul bloc în alt bloc (cei care stau cu chirie în Bucureşti ştiu la ce mă refer), iar mutatul motocicletei ce intrase în adormire era chiar ultima mea prioritate. Nici nu mai ştiu exact, aşteptam să strângă vecinul 500 de euro să o cumpere sau amânam la nesfârşit momentul în care trebuia să o car cumva din sectorul 1 în sectorul 2. Inutil să spun că nu făcusem nici un act cu domnul de la care am cumpărat astmaticul DR, pe principiul, el e din Sighişoara, eu din Târgu Mureş, ce naiba să ne mai complicăm cu din astea…

Şi uite aşa, pe când mă întorceam într-o seară de la muncă – scosesem untul dintr-o Gilera Fuoco, am primit un telefon de la vecinul potenţial cumpărător al DR-ului că, „nu ştiu cum să îţi spun, dar motocicleta ta a dispărut!”. Mai paranoic din fire, m-am gândit imediat că vecinul a reuşit „crima perfectă”, adică, motorul nu avea acte pe numele meu, aşa că l-o fi dus pur şi simplu la ţară, dar bietul om, pe nedrept bănuit de aşa ceva, mai, mai să vină cu mine la Poliţie să mă ajute. Până la urmă, am fost singur, la nu mai ştiu ce secţie, unde am fost mustrat că am lăsat motocicleta neasigurată şi că le dau de lucru la ceas de seară. S-au făcut nişte poze cu mine arâtând cu degetul un loc gol, unde stătuse odată DR-ul meu „R” şi… aia a fost, am plecat acasă pe jos, nervos.

 

Cu apucături de inspector Clouseau, am deschis însă o anchetă personală paralelă cu cea a Poliţiei, din care am aflat de la vecini că de fapt motocicleta mea îi încurca teribil pe nişte muncitori ce schimbau ţevile din zonă, fapt pentru care a fost mutată dintr-un soi de curte între blocuri, chiar la stradă, unde ar fi apărut nişte etnici rromi, care s-ar fi oferit să găzduiască ei DR-ul până trec reparaţiile, să nu fie furat… Aveam informaţii culese de pe „intranetul” scării de bloc, că însuşi administratorul i-ar fi încurajat să facă mutarea, aşa că, înarmat cu un reportofon ascuns în mânecă, am plecat să vorbesc cu administratorul.

– Păi, nu ai spus chiar tu că dacă ţi-o ia cineva, îţi face un serviciu? M-a întrebat administratorul şi pac, l-am şi înregistrat. Da domnule, eu le-am spus că o pot muta!
– Bine, domnule, dar dacă vă spuneam că sunt deprimat şi că îmi vine să mă împuşc, ce făceaţi, mă duceaţi de mână într-un magazin de arme şi muniţii şi îmi luaţi un pistol?

În fine, cu lecţia învăţată, că nu e de joacă cu ce vorbeşti, am plecat să caut DR-ul pe la casele din împrejurimi, unde într-adevăr, locuiau câteva familii rrome ce păreau a fi „fumate” tot timpul. Şi acolo, l-am văzut! DR-ul meu alb, cu al său kickstarter încăpăţânat şi chiulasă uleioasă, stătea, legat de un gard, atenţie cu o sârmă din plastic albă! După păţania cu administratorul, am stat, am meditat şi am concluzionat că dacă intru în curte şi îl iau pur şi simplu, pot fi acuzat de furt, aşa că am anunţat Poliţia, care a venit cu un Logan, să mă asiste în procesul de recuperare al motocicletei. Culmea, niciodată nu m-au pus să le arăt un act sau dacă am atins totuşi acest subiect, nu au părut să fie deranjaţi că nu aveam actele încheiate cu vânzătorul din Sighişoara.

Din păcate, nu mai am nici o fotografie cu buclucaşul DR, ceea ce a impus să caut poze pe net.

Evident, rromii s-au panicat, deşi eu încercam să le explic că nu vreau decât să îmi iau motocicleta înapoi şi nu se pune problema să depun vreo plângere la Poliţie. Dar cine bagă în seamă un ochelarist rârâit şi pletos?

– Eşti un tâmpit, eu am avut grijă de motocicleta ta, ţipa capul familiei…
– Vă mulţumesc frumos, eu nu am venit decât să o iau înapoi…
– Dar de ce ai venit cu Poliţia?
– Să nu iasă scandal, să fiţi sigur că eu sunt proprietarul…

Dar scandalul deja se iscase. Tot clanul din Valeriu Branişte, de la copiii semidezbrăcaţi la doamne matusalemice, era în stradă ţipând. Până la urmă, capul familiei, într-o avansată stare de ebrietate, s-a agitat atât de tare, încât a fost luat pe sus şi îndesat în Loganul de Poliţiei.

– Ce-ai făcut, nenorocitule, mi-ai băgat bărbatul în puşcărie, răcnea din toţii rărunchii o doamnă destul de dubioasă…
– S-a băgat singur la puşcărie doamnă, eu nu am făcut nimic, am încercat să mă apăr…

Până la urmă, m-am urcat şi eu în Logan şi am mers la secţie, alături de domnul turmentat. Eu am scris o declaraţie că mi-am găsit motocicleta, domnul a fost puţin mustrat şi eliberat, după care a urmat partea grea, să mă întorc singur pe Valeriu Branişte şi să iau DR-ul de acolo… Evident, eram înconjurat de un mare grup de oameni nemulţumiţi, ceea ce a făcut ca printr-un uriaş miracol, să capăt atâta forţă în piciorul drept, încât în două minute am şi pornit DR-ul şi am plecat în trombă de acolo! Acum îmi dau seama că de atunci, nu am mai călcat prin acel loc!

Ştiam că dacă DR-ul se opreşte, îmi va fi imposibil să îl mai pornesc!

Într-o mare de fum şi rateuri şi vreo doi şoferi care m-au atenţionat că mi-a luat foc motocicleta la stop („ e ok, aşa face ea, mulţumesc”) am condus val vârtej prin Capitală şi am decis să las motocicleta în parcare la muncă, în zona Carrefour Orhidea. Apoi, m-am strecurat discret la birou şi mi-am reluat activitatea, inutil să spun că pe vremea aia se editau şi reviste din astea mai chic, primele care s-au închis la criză, şi începuse să se umple de simandicoşi şi simandicoase prin redacţiile unite, asta ca să nu zic hipsteri, iar eu eram un biet rârâit ochelarist şi pletos, transpirat de la stress şi mirosind a benzină şi ulei de DR.

Săptămânile au trecut, eu am considerat incidentul închis, la urma urmei, declarasem şi la secţie că am găsit DR-ul şi tocmai pe când mă dădeam mai bine cu un GSX-R 600 cu capac monopost (!), telefonul a sunat insistent:
– Domnul Sandu?
– Da.
– Inspector cutare de la secţia cutare, vă rugăm să vă prezentaţi urgent la secţia cutare pentru a lămuri detaliile legate de furtul motocicletei Suzuki DR R.
– A, dar s-a rezolvat, domnul poliţist, am găsit-o demult!
– Motocicleta a fost găsită la locul dvs. de muncă, e raportată ca furată, trebuie să veniţi să daţi explicaţii!
– Păi, da, şi dacă verificaţi persoana care a declarat-o furată, nu tot eu apar acolo?

Până la urmă s-a rezolvat, fără să mai fiu săltat pentru furtul propriei motociclete, dar legenda spune că în faţa publishing house-ului ar fi apărut la un moment dat o Dacia Papuc, cu doi poliţişti care s-ar fi chinuit, fără succes, să ridice DR-ul…

A propos: surse foto – suzukicycles.org, youtube/slowmotion120

Comentarii

comentarii

©2014 Motobikes.Toate drepturile rezervate!

RL GLOBAL ACTIV SERVICES. J40/16964/21.10.2008 RO 16864852 Adresa: Str. Dr. Taberei, nr 109, Bl. A7, Sc C, Ap. 33, Bucuresti.

MOTOBIKES aparține grupului de presă IN MOTION MEDIA.

Conectează-te folosind datele de autentificare

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account