Iata un interviu interesant cu Ryan Villopoto, multiplul campion AMA in motocros si supercross, dupa primele doua Mari Premii ale sezonului de Campionat Mondial. Americanul pare sa aiba si niste conturi de reglat.

Dupa doua curse de Mondial, Ryan Villopoto, a carui participare in MXGP a creat un val de interes pentru acest campionat cum nu s-a mai vazut in ultimii ani, a trecut prin ceea ce americanii ar numi un „rollercoaster ride”, ajungand mai intai in Qatar, apoi in Thailanda, simtind pe pielea sa diferentele mari dintre padocul de AMA Supercross si cel de Mondial.

Jurnalistul american Eric Johnson a facut un interviu interesant cu Villopoto, publicat de cei de la Alpinestars pe site-ul lor, in care se ilustreaza starea de spirit a lui Ryan inainte de Marele Premiu al Argentinei – explicatii referitoare la problemele din Qatar, ce a functionat in Thailanda si diferentele principale dintre lumea motocrosului american si padocul curselor europene.

Ai disputat doua curse din Mondialul 2015 si mai e putin pana la a treia, MP al Argentinei. Cred ca acum poti face cateva aprecieri. Cum ti se pare aventura ta de pana acum?

„Lucrurile n-au mers rau – primele trei curse implica si deplasari foarte mari si cea din Argentina va fi cea mai indeapartata. Odata ce vom trece si de aceasta, vom ajunge in Europa unde vom ramane aproape pana la finalul campionatului, avand un punct de sprijin. Lucrurile merg in directia buna, mai ales in aceasta ultima pauza am putut sa intelegem mai bine ce trebuie sa schimbam la motocicleta, ce trebuie sa imbunatatim.”

S-a vorbit mult despre motocicleta ta – ti s-a parut departe de nivelul la care te asteptai?

„Mai degraba circuitele mi s-au parut foarte diferite de ce ma asteptam. Au fost mult mai lente decat credeam, asa ca a trebuit sa inmoi mult suspensiile – nu din cauza suprafetei de rulare ci tocmai pentru ca vitezele pe aceste piste erau mult inferioare. Dupa Qatar am lucrat la reglaje; in Thailanda lucrurile au mers mai bine. Dupa Thailanda am facut ceea ce eu numesc reglaje fine, dupa Qatar am avut MULT de munca. Am facut foarte multe modificari intr-un timp foarte scurt. Am avut la dispozitie circa doua zile in Belgia pentru a testa, inclusiv pe nisip. A fost greu, dar chiar aveam nevoie sa testam – asa ca asta am facut si, cu foarte putin timp la dispozitie, am plecat in Thailanda cu o motocicleta mai buna. In aceste doua saptamani am lucrat la lucruri mai de finete.”

Motocicleta noua, echipa noua, lume noua – totul nou. Cand ai ajuns in Qatar si a venit momentul cursei, cum te simteai?

„De-abia incepuseram, voiam sa vad cum ma compar. Cred ca cea mai mare revelatie a fost cat de departe eram de setarile ideale ale motocicletei. La inceput am reusit sa fac timpi decenti, dar restul weekendului a fost un dezastru. Cateva probleme cu motocicleta, cazaturi, starturi slabe. Nimic, nimic nu mergea cum trebuia. Dar de fiecare data cand am intrat pe pista am reusit sa progresam.”

Tot ritualul unui Mare Premiu – antrenamente libere, cronometrate, calificari si toata sambata in saua motocicletei – ti s-a parut diferit?

„Foarte mult. Sambata se merge foarte mult – doua sesiuni de antrenamente de cate 20 de minute si o cursa de 20 de minute plus doua tururi. Da, sambata se piloteaza foarte mult si trebuie sa ai putina strategie pentru a scoate timpul cand trebuie si sa-ti alegi pozitia la start. Si pentru a alege un loc potrivit pentru cursele de duminica trebuie sa faci un rezultat bun in mansele de calificari – trebuie sa castigi sau sa termini pe un loc cat mai sus, dar trebuie sa fii atent sa nu fortezi prea mult, sa nu te obosesti prea tare. Inca invat toate aceste lucruri, incerc sa le inteleg mai bine. Stilul american este foarte diferit de cel european, la noi de fiecare data cand se iese pe pista se trage la maximum. Aici descopar ca trebuie sa tragi tare, dar trebuie si sa-ti folosesti capul, sa intelegi clar cand este momentul sa o lasi ceva mai usor si cand trebuie sa fortezi. „

Cum te-ai simtit dupa cele doua manse din Qatar? Uimit?

„Nu neaparat. Sincer sa fiu, nimic nu a mers conform planurilor noastre. Am avut probleme cu motocicleta in ambele manse si am cazut de doua ori. E greu sa-mi explic – sigur, am mers foarte slab, dar tot weekendul a fost un dezastru. E imposibil sa gasesc o cauza clara, pentru ca au fost atatea probleme. Desigur, cazaturile au fost provocate de greselile mele, pentru ca trageam prea tare, dar faceam asta pentru ca mersesera prost atat de multe lucruri incat incercam sa compensez toate problemele fortand in pilotaj. Dupa cursa am avut un moment de introspectie si am zis «OK, am avut problema asta si asta» si eu am cazut de trei ori. A fost mai usor sa inteleg care erau problemele. „

Apoi a venit triumful din Thailanda. O revenire ca la carte.

„Da, am obtinut victoria la general, un lucru care mi-a facut mare placere. Sa am un weekend ca cel din Qatar si sa reusesc o victorie si un loc trei in Thailanda a fost o experienta foarte, foarte placuta. A fost o victorie frumoasa, stiti?”

Ai citit toate polemicile pe forumuri si pe site-uri? Aventura ta din Mondial genereaza un nivel incredibil de atentie si reactii din partea publicului, cu bune si cu rele.

„Nu, nu am citit (rade usor). Cred ca pur si simplu asa merg lucrurile – sa vin sa alerg aici a fost o schimbare mare. Mi-ar placea sa vad unii dintre pilotii europeni de aici sa mearga in SUA si sa alerge direct in Supercross sau in National. Cred ca ar ajunge direct in prima ambulanta, pe drum spre spital. Vor fi mereu persoane care au cate ceva de spus, dar nu degeaba exista abtibildul acela pe care si-l lipesc unii pe masina, cu «Shit happens». Dupa Qatar lucrurile nu stateau bine si eu stiam. Toti o stiau. Vom incerca sa progresam pas cu pas, sa mergem din ce in ce mai tare in fiecare weekend de cursa si cred ca avem inca o marja buna de evolutie.”

Trebuie sa te intrebam: simti pe umeri greutatea asteptarilor si reputatiei motocrosului american? Exista o anume discordie intre fanii europeni si cei americani in acest moment.

„Da, vreau sa zic ca e foarte frumos ca atata lume urmareste acest sport. E clar ca ma simt ca unul care are… nu vreau sa zic dusmani, dar sunt multe persoane care isi imaginau ca eu credeam ca vin aici si rup norma. Nu am spus niciodata ca va fi usor sau ca pilotii europeni nu sunt foarte buni sau alte lucruri de genul asta. Cu toate astea am impresia ca exista unii oameni care ma privesc ca si cum mi-ar spune intr-un mod sarcastic «Bun venit in Mondial!». In ceea ce ma priveste nu am spus niciodata ca adversarii mei nu ar fi foarte rapizi sau alte lucruri de gen.”

Ce crezi despre pilotii impotriva carora concurezi? Vorbesti cu ei? Ce impresie ti-au facut?

„Nu, in acest moment fiecare isi vede de treaba lui, mai ales pentru ca in cursele din afara Europei se vine cu avionul, impreuna cu motocicletele, nu avem motorhome-ul. Nu avem nimic si e cam ca atunci cand veneam la Motocrosul Natiunilor, totul vine in container, noi avem bagajele noastre si incercam sa  ne organizam cat mai bine.”

Sa vorbim despre circuite? In Thailanda mai multi piloti au spus ca pista este adaptata stilului tau, ca ar fi similara cu una de Supercross. Ce crezi despre asta?

„Pai, toti mergeam pe aceeasi pista. Daca li s-a parut ca acel circuit era dificil, atunci sa nu mearga in SUA si sa incerce unele dintre pistele de acolo, caci s-ar termina rau de tot. Da, erau unele sectiuni cu sarituri multe, dar erau destul de usoare. Erau trasee foarte line, care «curgeau», nu era nimic nici macar vag asemanator cu o pista de Supercross. Ba chiar dimpotriva, prima data cand am facut un tur mergand pe jos, mi-a adus aminte de Loretta Lynn´s (cea mai celebra cursa de motocros pentru amatori din SUA, n.r.). I-am auzit pe cativa spunand: «A, dar asta e o pista de Supercross.» Daca vi se pare asa, nu va suiti in avion spre America, ca o sa ajungeti la spital.”

In Thailanda era faorte cald, asa de cald incat unii piloti nici nu au luat startul in mansa a doua. Si mai multi rideri pareau terminati dupa prima mansa, dar au evoluat bine in a doua. Ce crezi despre asta?

„(Pauza lunga) Era cald. Era foarte, foarte cald, mai ales dupa frigul din Europa. Acolo erau cam 42 de grade. Cand am ajuns cred ca erau chiar 43 – era cald, dar era la fel pentru toti si a fost un soc pentru toti. Nu stiu daca se poate spune ca a fost ceva deosebit in asta. Pilotii de top au mers tare si in a doua mansa. Cum am zis, e vorba si de strategie, poate m-am obosit prea mult sambata, in calificari. Sunt multe aspecte la care trebuie sa mai lucrez.”

OK, ai disputat doua curse si mai ai inca 15. Ai castigat deja un Mare Premiu la a doua incercare si te obisnuiesti cu aceasta situatie noua. Per total, cum te simti?

„Ma simt destul de bine. Lucram la motocicleta, pe care o imbunatatim. Asta era cea mai mare grija a mea si la asta lucram cel mai mult. Apoi, odata ce vom lasa in urma Argentina, vom avea un calendar mai normal si vom putea lucra mai metodic. Sa spunem ca privesc totul dintr-un punct de vedere diferit. Nu e un sezon ca cele cu care sunt obisnuit. E ca si cum as reinvata totul. Invat cate ceva nou in fiecare zi.”