Lumea a fost sceptică atunci când a aflat că Harley-Davidson planifică să intre pe segmentul Adventure, cu a sa Pan America. O marcă recunocută pentru „rezistența la schimbare”, plus o nișă de piață absolut nemiloasă, cu concurență acerbă, clienți experimentați și pretențioși și, desigur, iminenta posibilitate a unui „reality-check”. Adică?
Multe dintre aceste motociclete își trăiesc de fapt viața pe asfalt, dar nu se poate ști când proprietarul e lovit brusc de inspirație și apar idei „trăznite”: să traversăm un deșert, să urcăm pe un vulcan, să luăm startul într-o cursă off-road… Deși mai puțin cunoscute publicului larg, acest lucruri nu sunt deloc noi pentru Harley-Davidson, compania din Milwaukee deservind cu succes visători curajoși îndrăgostiți de off-road, de la bun început!
Putem spune chiar că Pan America nu e un concept nou pentru Harley-Davidson, ci este ceva cu care proprietarii acestor motociclete au cochetat în lunga istorie a mărcii. Atât doar că la începtul lui 2021, „ceva”-ul s-a întruchipat în sfârșit în cei 1.250 cmc ai motorului V2 Revolution, suspensii dezvoltate pentru off-road și o suită de ajutoare electronice de ultimă generație. Să întreprindem însă o călătorie în timp, de-a lungul ultimului secol, pentru a descoperi de unde își trage această motocicleta inspirația. Promitem că vei fi surprins(ă)!
În 1910, William S. Harley și Walter Davidson , alături de doi colegi, Frank Ollerman și Alexander Klein, se aflau printre cei 126 de participanți – un număr record – la a noua ediție a competiției de anduranță organizate de Federation of American Motorcyclist. Cei patru bărbați veniseră cu modelele de 575 cmc și patru cai putere, pentru a concura atât cu mărci cunoscute precum Indian, Excelsior, Flying Merkel, cât și cu producători care se străduiau să își facă un nume. La fel puteau fi descriși și bărbații care le struneau, de la primii piloți profesioniști din istoria motociclismului, la simpli entuziaști. William S. Harley putea fi descris drept un racer amator, el obișnuind să participe la tot soiul de curse motorizate, încă din 1907, anul în care se alăturase companiei.
Condițiile meteo au transformat cursa într-o baie de noroi generală, din cei 126 de înscriși doar 26 reușind să ajungă la finiș. Printre ei se aflau și cei patru bărbați care veniseră pe motociclete Harley-Davidson, William S. Davidson clasându-se pe locul 10, cu un scor de 986 din 1000 de puncte posibile. Dacă nu s-ar fi oprit să își ajute coechipierii în prima zi de cursă, el ar fi obținut scorul perfect. Decizia a fost una inspirată, întrucât 90 de concurenți nu au reușit să treacă de prima etapă. Presa a remarcat imediat isprava celor de Harley-Davidson, ba chiar s-a grăbit să declare că „drumul și nu pista de curse este cel care testează cu adevărat o motocicletă”.
Bobby Blackburn și al său Harley-Davidson, „vechi” chiar și în această fotografie de epocă!
În 1921, Bobby Blackburn făcea senzație în Africa de Sud, cu un Harley-Davidson 989 nemodificat, fabricat în 1917, cu care termina pe locul trei cursa Durban – Johannesburg. Desigur, la acea vreme, străbaterea celor peste 400 de mile între cele două orașe era o aventură în sine. Un racer apreciat al acelor vremuri, Bobby a avut nevoie de puțin peste 10 ore pentru a acoperi această distanță. Oprită în 1936, această cursă va fi mereu asociată cu romantismul și fiorii zilelor în care competițiile moto erau în fașă. Întreaga lume cunoștea astfel viteza, puterea și fiabilitatea motocicletelor Harley-Davidson, Blackburn fiind singurul participant la această cursă care nu a fost deranjat de nici o problemă mecanică.
Jack Pine Run: iată o cursă de pomină, despre care puține s-au auzit în România, dar despre care ne încântă să scriem, știind că astfel contribuim, chiar și cu o fărâmă digitală la perpetuarea unei legende. Descrisă în epocă drept un „endurance run”, această cursă de 500 de mile, repartizate pe parcursul a două a zile, se desfășoară aproape fără întrerupere din 1923. Doar Al Doilea Război Mondial și un grup de motocicliști rebeli puși pe scandal (în 1968) au reușit să oprească organizatorii din a ține această cursă, care se desfășoară și azi, fiind considerată bunica enduro-ului extrem.
După cum îi spune și numele, cursa se desfășoară prin pădurile adânci de pin din statul Michigan, iar Harley-Davidson se bucură de un șir de 17 victorii consecutive, înregistrate până în 1941. Și, a propos de bunici, aceasta este cursa ai cărei organizatori nu au avut încotro, decât să o primească la start pe Dorothy „Dot” Robinson, prima femeie care a reușit să înduplece American Motorcyclist Association să îi acorde o licență. Deși aceste întreceri de anduranță erau privite ca o afacere exclusiv pentru bărbați, Dorothy le-a dovedit exact contrarul, câștigând, în șaua unui Harley-Davidson, clasa motocicletelor cu ataș! Dorothy a trăit aproape 90 de ani, parcurgând peste 1.5 milioane de mile!
Harley-Davidson s-a impus la Jack Pine Run și după Al Doilea Război Mondial grație puternicului Sportster. Se întâmpla în 1957, într-o perioadă în care motocicletele începeau, în sfârșit, să se specializeze pe calea curselor de off-road sau pe asfalt. Cu toții știm în ce direcție a luat-o Harley-Davidson, dar asta nu înseamnă că motocicletele companiei au rupt-o cu viața aventuroasă. Din contră! Grație unor entuziaști, ele au ajuns cu bine în cele mai îndepărtate și inospitaliere locuri de pe planetă.
Am folosit termenul de „entuziast” pentru că exact așa se numește revista oficială Harley-Davidon. Astăzi, ea este cea mai veche revistă moto tipărită din Statele Unite ale Americii, titulatură care i-a revenit odată cu trecerea Motorcyclist (fondat în 1908), în format digital. Primul număr al revistei ”The Enthusiast” apărea în 1916, la doar doi ani după ediția inaugurală a „Motociclismo”. Pentru că suntem la acest capitol, merită menționați anii primelor ediții ale Motor Cycling (Marea Britanie) și Motorrad (Germania), 1902, respectiv 1903!
Paginile revistei „The Enthusiast” abundă în relatări ale unor motocicliști care și-au urmat dorul de ducă și pasiunea pentru aventură. Larry Dobbs și Byron Lawrence sunt doi tineri obișnuiți din Ontario, care visează încă din liceu la o lungă călătorie pe motociclete. Ce urmează este o lecție de capitalism în plină forță, întrucât cei doi prieteni termină liceul, fac doi ani de armată, lucrează pentru un an, pentru ca apoi să își cumpere fiecare câte un … Harley-Davidson Duo Glide. Și ceva ne spune că nu s-au angajat în IT… Dar, tot le mai rămân suficienți bani și pentru călătoria mult visată, care se întinde pe 22 de luni și are ca punct final Canalul Panama. Cei doi tineri reușesc astfel o adevărată aventură „pan-americană”, traversând Mexic, Guatemala, San Salvador, Nicaragua și Costa Rica și e evident că a lor cale nu a trecut doar pe covoare de asfalt.
„Get out and Go! Have Fun, Pay Less, See More!” te îndemnau titlurile din revista The Enthusiast, iar tinerii anilor ’60 nu se dezmint. Russel Rehm, Dick Ewing și Frank Fanger iau în calcul o traversare a Saharei, iar alegerea motocicletelor este una spectaculoasă: Harley-Davidson Rapido, un enduro de 175 cmc, în doi timpi! Existența acestei motociclete se datorează achiziției a 50% din divizia de motociclete a italienilor de la Aermacchi, americanii dorind astfel să se asigure că au în gamă și modele de cilindree mică, cu care să poată oferi o replică „invaziei” japoneze. Mai mult, cu aceste modelele, Harley-Davidson a participat și la curse de motocross.
Revenind la Rapido, această motocicletă avea particularitățile ei, necesitând un timp de acomodare din partea pilotului: schimbătorul de viteze se afla pe partea dreapta, iar levierul de frână pe partea stângă. Desigur, această motocicletă face senzație în Casablanca, de unde cei trei prieteni ajung, fără incidente, tocmai în Agadez, un oraș din sudul Nigerului. Grupul este atât de bine organizat, încât cele două mii de mile prin unele dintre cele mai periculoase terenuri ale planetei sunt parcurse fără nici un incident, americanii concluzionând că… traversarea deșertului Sahara bate de departe statul în fața televizorului.
Decenii mai târziu, spaniolul Joan Pedrero conduce un Harley-Davidson spre victoria la clasa maxi-trail a Africa Eco Race, cursa de rally raid „fidelă” parcursului Monaco – Dakar. Înșelătoarele dunele de nisip nu s-au putut pune în calea Pan America, care a dovedit astfel că se bazează pe ceva mai mult decât pe forța brută a 150 de cai. Reactivitate, control, o evacuare excelentă a căldurii, dezinvoltură în secțiunile întortocheate, sunt doar câțiva factori care trebuie bifați atunci când te confrunți cu o astfel de provocare. Și, desigur, o sete pentru aventură, o predispoziție pentru a face lucrurile „altfel”, care de peste un secol s-au gravat în ADN-ul riderilor Harley-Davidson.
Foto – Archive Moto, arhiva Harely-Davidson, Cristina Udrescu, RideApart, SFO Museum
