Istorie: La limita extrema – prima aventura in lumea curselor de anduranta

Poate ca nu va spune nimic numele Claudio de Ceola. Desi n-ai spune, dupa cum suna, este vorba de un fost pilot de curse german, care a pilotat pentru echipa de uzina Laverda in prima cursa de anduranta a producatorului italian.

21.03.2010 171418

text: Marius Bacila, Claudio de Ceola

foto: arhiva Claudio de Ceola

L-am cunoscut pe Claudio de Ceola la prietenii de la Go Racing, in Bucurestii Noi, intr-o seara de iulie, in 2013. Pana in ziua aceea trebuie sa recunosc ca nu auzisem niciodata de el, desi participase in competitii moto de nivel inalt. Ce-i drept, asta se intampla cu peste 10 ani inainte sa ma nasc, deci am putea spune ca am o scuza. Trebuie in acelasi timp sa recunosc ca am venit la Go Racing, anuntat de Stefan Popescu (multumesc!) despre oaspetele de seama, asteptandu-ma cumva sa intalnesc un batran care traieste din amintiri glorioase si care povesteste ispravile vechi de zeci de ani cu un oarecare aer de superioritate in glas. Am fost surpins sa gasesc un om la fel de tanar in spirit ca mine. Daca nu chiar mai tanar. Claudio de Ceola, nascut Dieter Reimann, este un motociclist neamt indragostit de Romania, in toate aspectele ei. Ii place sa calatoreasca si se poate bucura de aspecte ale tarii noastre care pe noi ne deranjeaza sau care ni se par banale. Si, mai presus de toate, Claudio este un om care se bucura de viata si de motociclism la fel de mult azi ca in urma cu 30 de ani. Discutiile se incing in curtea Go Racing, s-au desfacut cateva beri si ne simtim atat de bine cu Claudio incat nu ne mai vine sa plecam acasa. Povestea cea mai interesanta a pilotului german este insa una scrisa chiar de el si publicata acum 12 ani in revista Klassik Motorrad. Este vorba despre o relatare sincera si romantata a primei curse de anduranta la care a participat Laverda , un producator aflat pe atunci aproape de apogeu in ceea ce priveste succesul competitional. Cursa de 24 de ore de la Oss se tinea in Olanda, pe un circuit improvizat pe stradutele pitorescului orasel… Oss, desigur. Claudio isi incepe povestea cu discutia avuta la inceputul cursei cu Massimo Laverda, care pe atunci era si pilot in echipa principala a constructorului italian:

«Trebuie sa-ti spun ceva,» spune Massimo. «Putem vorbi ca de la barbat la barbat?» «Da,» spun eu. «Nu ai mai alergat in curse de anduranta pana acum, nu?» «Nu.» «Asculta si ia aminte! Va fi probabil o cursa grea si, asculta, stii cat de bine este cand te culci cu iubita ta!» Deja ma simteam jenat. Ce avea sa urmeze? Massimo continua: «Stii, noaptea, cand esti singur pe motocicleta, te vei simti terminat complet – si vei vrea sa te opresti. Nu iti va mai placea deloc si cand te vei fi saturat de tot si te vei gandi numai la un mod sa termini tot acest chin, te vei gandi chiar sa cazi intentionat – tine minte cuvintele mele! Si tine minte ca vor mai trece doar cateva ore pana vei fi din nou cu fata ta in pat. Intelegi? trebuie sa te gandesti tot timpul la asta si sa nu renunti! Vei tine minte asta?» «Da!» am exclamat.”

24 uur oss

Padocul cursei de 24 de ore de la Oss

 

Apoi Claudio trece pe repede inainte in momentul de maxima epuizare al cursei infernale:

„De ore intregi pilotam ca un robot. La un moment dat «un alt eu» preluase controlul si eram cumva controlat prin telecomanda de acest alt eu. Dar treaba asta ar fi fost de-a dreptul confortabila fara durerile de cap. Dar ce zic eu dureri de cap! Creierul imi pulsa. La inceput se contracta si vederea nu ma ajuta nici cat sa vad la un metru sau doi in fata – din cand in cand chiar inchideam ochii, pentru ca durerea parea sa inceteze pentru un moment. Suferinta asta era probabil cauzata de extenuarea completa, de repetatele accelerari si franari puternice si de vibratiile nimicitoare ale motocicletei.

Dar nu ma gandeam la toate astea acum. Ma uitam doar la copacii care, la sfarsitul fiecarei linii drepte, erau punctele mele de referinta in ultima secunda. Mi se parea ca aveam sa merg asa la nesfarsit, ca toata viata voi face asta fara intrerupere – nu mai voiam sa fac asta!

Sa opresc si sa il dezamagesc pe Hans (coechipierul sau, n.r.) era de neconceput, dar daca as fi cazut, nu ar fi fost o rusine. Cum si-ar fi dat ei seama vreodata ca am renuntat? Nu, nu ar fi fost o rusine, chiar le-ar fi parut rau de mine…

Apoi mi-am amintit cuvintele lui Massimo.”

24h_oss_3c

Laverda 750 S in cursa de la Oss

 

Dupa aceasta descriere foarte plastica a senzatiilor si trairilor din timpul unei curse de 24 de ore de acum peste 40 de ani, Claudio povesteste cum ajunsese in aceste imprejurari, cum l-a cunoscut pe olandezul Hans Hutten, pe care l-a invins in prima cursa la care au participat amandoi, dar i-a castigat respectul, Hutten recomandandu-l astfel pentru locul in a treia echipa Laverda in acea cursa de anduranta. Foarte amuzant este felul in care Claudio relateaza primul contact cu motocicletele de uzina Laverda:

„Trebuie sa fi fost miercurea sau joia dinaintea cursei monstru, iar noua ni s-a spus: «OK, nu putem face antrenamente pe pista, dar vrem sa vedem cum va intelegeti cu motoarele.»  Apoi eu si Hans am fost dusi pe campul de langa Oss intr-un camion cu doua motociclete de curse. Acolo, pe drumurile izolate de tara, cu urme de noroi si de nisip, urma sa facem cateva ture in conditii de cursa. Situatia era groaznica. Drumurile erau mult prea inguste si cu ampatamentul lung, centrul de greutate inalt (rezervor plin), franele groaznice (Ceriani) si pozitia de pilotaj intinsa, nu m-am descurcat bine deloc. Poate m-as fi obisnuit cu unele dintre caracteristici in timp, dar dupa patru sau cinci ture Massimo Laverda ne-a oprit. Sigur de victorie si plin de mandrie, ne-a intrebat despre motociclete. Din fericire, Hans a vorbit primul. Mie imi fusese foarte frica sa nu cad in acest test de potrivire si eram transpirat complet. «Spuneti-mi, care e prima voastra impresie?»  La vremea aceea nu stiam ca Hans este un adevarat profesionist. Si el era palid si nu parea incantat, dar a raspuns, la fel de incantat ca Massimo: «O motocicleta excelenta, fantastica, nicio problema!» Asa ca am recitat si eu aceeasi poezie, dar eram in sinea mea foarte ingrijorat referitor la abilitatile mele (Honda mea de pe atunci avea 60 de kilograme in minus) si abia asteptam sa vorbesc cu Hans. L-am intrebat in soapta, inspaimantat: «Chiar poti sa pilotezi chestia aia?» El m-a linistit oarecum: «Daca altii pot s-o piloteze, putem invata si noi. Crede-ma ca este o problema de obisnuinta. Motocicletele astea sunt prea grele si pozitia de pilotaj nu este nici ea cum trebuie. Tu ce crezi?» Dar mecanicii nu vorbeau deloc engleza si asta ducea la unele situatii de-a dreptul comice.”

24h_oss_4

Claudio de Ceola in tinerete

 

Apoi Claudio povesteste cum li s-a facut cunostinta cu strategia de curse a Casei Laverda, in engleza:

«Pai, e clar ca avem cele mai bune si mai puternice motoare. Din acest motiv, nu este necesar sa pilotati asumandu-va prea multe riscuri. E inutil, motocicletele vor suferi si, daca veti cadea, vom pierde prea mult timp. Este foarte important sa va faceti turele curate si constante si sa nu fortati prea tare motocicletele. Daca vom avea un avans de cateva ture, va fi suficient, OK? Am adus lumini si le vom folosi azi. Mai ales pentru echipa noua (adica a lui Claudio, n.r.)! OK, la inceput ne incalzim un pic si ne obisnuim cu pista. Apoi veniti pentru alimentare, apoi incercati sa mergeti tare, dar curat, pana vedeti lumina verde la standuri. Desigur, vom lua timpii tuturor pilotilor. Daca vedem ca sunteti suficient de rapizi, va aratam verde! Inca o data: daca v-ati gasit ritmul si timpii sunt buni, vom tine placuta cu litera echipei (noi aveam A) sub lumina verde. Puteti tine ritmul asta o vreme, apoi intrati la boxe, OK?» «OK,» zic eu. «Dar aveti grija! Daca va aratam lumina rosie, inseamna ca fortati prea mult! Veti distruge motorul! Trebuie sa mergeti mai lin pana vedeti verde din nou. Ati inteles?» «OK, am inteles!»

Desigur, eu ascultasem foarte bine si intelesesem perfect, ca parea sa fie foarte important, din moment ce se repeta atat de mult. Doar ca am avut ghinionul sa fiu primul care a intrat in cursa. Reputatia lui Hans era mai presus de orice indoiala, eu eram cel care trebuia sa demonstreze ca este suficient de bun ca sa piloteze o Laverda. Hans avea dreptate: dupa cam 20 de ture, probabil si datorita ghidoanelor date mai in spate, lucrurile stateau mult mai bine decat in teste si am inceput sa ma uit dupa lumini de fiecare data cand treceam cu a mea 750 S pe linia boxelor. «Nimic? E, va aparea.» Am inceput sa merg ceva mai tare si incepeam sa am unele indoieli: «Nu merg rau deloc! Exact cum mi-au spus, rapid si lin.» Dar nicio lumina verde! Atunci am inceput sa maresc ritmul si mai tare. In fiecare tur mergeam mai tare, mai tare. Initial, Laverda a inceput sa derapeze cu spatele pe acceleratie. Am mers asa mai multe ture. Tot fara verde! Ajunsesem de-a latul complet in viraje. Tot nimic! Apoi motocicleta a inceput sa derapeze cu ambele roti. «Tot fara verde!» Am intrat in panica: «Sunt prea lent! Ma vor depasi! Totul sau nimic!» Nici nu observasem faptul ca trecusem pe langa piloti ca Brettoni sau Ritzitelli de mai multe ori.[…] Laverda era chiar o motocicleta magica. Urmatoarele tururi derapa (si intre timp mi-am dat seama ca asta este o stare de normalitate) cu ambele roti. M-am obisnuit sa controlez aceste derapaje, dar eram complet disperat: «Nu primesc verde!» Deja imi era rau! In unele curse treceam cateodata cu 10 sau 20 % peste limita. Acum eram cu 50% peste limita. Nu puteam sa trag mai tare de atat, pur si simplu nu era posibil. Eram la cativa centimetri de copacii de langa iesirile din viraje. Deja eram furios: «Puteti sa ma pupati undeva! Merg foarte bine!» Deja eram in ultima faza a crizei si in capul meu se derula melodia lui Janis Joplin, «Piece of My Heart». Pentru o secunda m-am gandit sa trantesc motocicleta, cu mine si cu inima lui Janis cu tot, la sfarsitul liniei drepte. «Rapid si lin? Idiotilor!» Pilotam ca un maniac. «Vreau sa vad rosu! Aratati-mi rosu!»

oss_triumph1b

Rideri in cursa de la Oss, pe piatra cubica

 

Din fericire, motorul a inceput sa mearga intr-un cilindru. Rezervorul era gol. Cand am ajuns la boxe, nu era nicio lumina acolo, dar toata echipa Laverda, mecanici si sefi, m-au luat de pe motocicleta, m-au ridicat si au inceput sa ma arunce in aer. Erau foarte incantati! Eram cel mai rapid si nimeni nu intelegea de ce nu eram multumit si de ce nu sarbatoream cu ei. Eram venit de pe alta lume si ii intrebam incontinuu de ce nu mi-au aratat verde. Se pare ca nu stiau! Si pareau sa nu inteleaga sensul intrebarii mele: «Mergeai fantastic, foarte curat (ha-ha), ce sa-ti mai aratam?» Asa era cu italienii. Si azi mi se par de-a dreptul incantatoare fazele astea.”

Oss 69 c

Modele Laverda iesind dintr-un viraj strans la Oss

 

Claudio continua sa povesteasca despre viteza excelenta pe care o aratau in cursa, pe care o conduceau detasat la un moment dat. Dar au inceput sa apara problemele: se rupeau cabluri, lantul a trebuit schimbat, manetele de frana si de ambreiaj trebuiau reglate si li se ardea incontinuu becul stopului de frana. Honda de pe locul secund a inceput sa se apropie si Hans si Claudio erau nevoiti sa mareasca ritmul ca sa ramana in fata. Apoi a venit ceata si Claudio povesteste experienta psihedelica de a merge cu vizibilitate aproape zero printre motociclete mult mai lente pe pista de la Oss. Germanul era nevoit sa numere intre viraje, ca sa stie cand trebuie sa intre in viraj inainte sa il vada, caci atunci ar fi fost prea tarziu. Dar, din pacate, cu putin timp inainte de sfarsitul cursei, o supapa a cedat in motor, in timp ce Hans era la ghidon. Mecanicul, celebrul Nino Caretta, a desfacut motorul, dar avariile erau prea mari. Echipa A era nevoita sa abandoneze. La fel s-a intamplat si cu celelalte doua motociclete ale echipei. Dar un an mai tarziu, in 1970, motocicletele Laverda au luat toate locurile pe podium.

Claudio incheie apoteotic: „As putea spune ca aceste 24 de ore mi-au influentat puternic viata si, de atunci, nu prea mai am deloc respect pentru ce e de obicei considerat imposibil.”

BMW Motorrad

Comentarii

comentarii

©2014 Motobikes.Toate drepturile rezervate!

RL GLOBAL ACTIV SERVICES. J40/16964/21.10.2008 RO 16864852 Adresa: Str. Dr. Taberei, nr 109, Bl. A7, Sc C, Ap. 33, Bucuresti.

MOTOBIKES aparține grupului de presă RL GLOBAL ACTIV SERVICES.

Log in with your credentials

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account