Anul acesta s-a anunțat mai târziu decât de obicei, pe 16 iunie, că se deschide Transalpina, drumul asfaltat din România care trece pe la cea mai mare altitudine (2.145 m în Pasul Urdele). Cum arată vestitul drum și la ce trebuie să fim atenți atunci când îl străbatem pe două roți?

În plin sezon estival, Transalpina este, probabil, unul dintre cele mai populare drumuri din România pentru motocicliști. Asta pentru că străbate Carpații Meridionali prin peisaje superbe, ajungând la altitudini impresionante și oferind combinații de viraje absolut delicioase. Dar Transalpina poate fi și un drum foarte periculos dacă este abordat cu atitudinea nepotrivită.

Relația mea de dragoste cu Transalpina a început prin anii ’90, căci am copilărit în Sebeș, orașul din care începe renumitul drum. Pe atunci, drumul era în mare parte neasfaltat și, în cea mai înaltă zonă a lui, traficul era, practic, inexistent. Asta pentru că îți trebuia o mașină cu abilități decente de off-road (sau o Dacie veche de care să nu îți pese foarte tare, plus un șofer abil și niște noroc) ca să îl traversezi. Noi îl parcurgeam cu bicicletele în ture de câteva zile și ne bucuram de liniștea muntelui când dormeam la cort.

De câțiva ani încoace, drumul este asfaltat și zona a devenit mult mai populată, fiind un magnet pentru turiști, atât autohtoni, cât și străini. De aceea, cel mai bun sfat pe care vi-l pot da, ca să vă bucurați cum trebuie de drum, este să nu îl parcurgeți într-un weekend de iulie sau de august (și nici în septembrie nu e ideal). Asta pentru că în weekend este plin de mașini, rulote și microbuze. Nu-i vorbă, cu motocicleta poți să le depășești pe toate destul de ușor, dar se cam taie distracția și crește nivelul de pericol. Nu o dată am văzut șoferi începători făcând manevre de neînțeles chiar în cele mai periculoase zone ale traseului, la altitudine mare, cu vizibilitatea redusă de ceață puternică.

Când pornești dinspre nord, de la Sebeș, inițial traversezi sate ardelenești liniștite, pe o panglică de asfalt de bună calitate, cu viraje de viteză medie care curg frumos. Aici trebuie să ai grijă să nu îți iei amenzi, pentru că poliția mai patrulează prin zonele destul de populate de la poalele Transalpinei. De la Șugag (30 km de Sebeș) mai încolo, drumul devine din ce în ce mai frumos și te îmbie să devorezi virajele. Asfaltul este bun și pericolul nu este încă foarte ridicat, pentru că se merge între munți, la altitudine relativ joasă.

De undeva de la barajul Tău (la 40 km de Sebeș) încep și zonele în care asfaltul devine mai deteriorat pe alocuri, așadar, dacă ai de gând să „te dai” serios cu o motocicletă sportivă, nu te lăsa păcălit de asfaltul impecabil. Sunt locuri în care asfaltul devine plin de șanțuri și de gropi imediat după curbe cu vizibilitate redusă.

La barajul de la Oașa (aprox. 60 km de Sebeș) merită să te oprești pentru câteva poze, căci peisajul este absolut spectaculos.

Acum, la început de sezon, trebuie mers cu un plus de atenție pe ultimii kilometri până la baraj și următorii kilometri până pe partea cealaltă a muntelui, pentru că drumul poate fi încă murdar după iarnă-primăvară și aderența nu este grozavă. De asemenea, atenția trebuie să fie mărită și la orele dimineții, când zonele umbrite de copaci rămân umede după roua dimineții.

O lecție de reținut despre Transalpina, care este valabilă pentru orice drum de munte. Indiferent de perioada anului și de prognoza meteo, ia-ți la tine echipament care să țină la frig și la ploaie! În cel mai bun caz, costumul de ploaie va rămâne în bagaj. Dar la munte, mai ales la altitudini mari, vremea se poate schimba foarte repede. Am prins perioade cu 7 grade și ploaie pe Transalpina, în condițiile în care la baza drumului erau peste 25 de grade și soare.

După încă o bucată de drum superb, prin păduri de brazi, se ajunge la intersecția de la Obârșia Lotrului. Aici vă puteți opri pentru o gustare tradițională românească, la una dintre multele terase care au apărut de când a devenit acest drum atât de popular.

Pentru a ajunge pe cea mai înaltă zonă a Transalpinei, venind dinspre nord, la Obârșia Lotrului trebuie să faceți dreapta (în stânga ajungeți la Voineasa, apoi pe Valea Oltului). Apoi, la scurt timp, faceți stânga spre Rânca. De aici începe cea mai spectaculoasă bucată a drumului, care ajunge la peste 2.100 m altitudine. Tot de aici este cazul ca „forjatorii” să-și țină în frâu impulsurile, căci, pe măsură ce drumul urcă, marja de siguranță scade vertiginos. Asta pentru că, în anumite zone, dacă ieși de pe drum, te așteaptă o cădere atât de mare încât vei muri de foame până ajungi jos, nu de impact.

Tot aici trebuie să fiți extra atenți la turiștii care se opresc brusc în mijlocul drumului pentru poze, care întorc te miri unde, sau care pășesc în drum cu ochii la peisaj, complet neatenți la motocicleta care se apropie. Dacă opriți, faceți-o undeva în afara drumului (cu motocicleta e mult mai ușor), ca să fiți în siguranță.

După această zonă superbă, drumul începe să coboare și, foarte repede, se ajunge la Rânca, stațiunea montană din Gorj. Apoi, drumul virajat mai continuă foarte frumos încă niște kilometri, până la Novaci, unde se termină.

Ca atitudine generală, deși entuziasmul pentru virajele superbe poate fi foarte puternic, Transalpina trebuie abordată cu precauție maximă. În sezon, drumul nu este niciodată cu adevărat gol. Pot apărea surprize după orice viraj, fie animale pe drum, fie mașini conduse (foarte) prost, fie praf, umezeală, sau diferite alte obstacole. Înlănțuirile de viraje fac deliciul oricărui rider, dar există zone foarte complicate, care necesită o marjă mare de siguranță. În niciun caz nu trebuie mers pe Transalpina ca să-ți măsori abilitățile pe viraje cu alți rideri, ca să te dai în spectacol sau ca să mergi ca pe circuit. Asta e rețeta pentru dezastru. Oricât de bine ți se pare că ai cunoaște drumul, ține minte că este un drum public și că situația se poate schimba de la o zi la alta, ba chiar de la o oră la alta.

Trasa este foarte importantă pe virajele de pe Transalpina și, mai ales, aici, trasa trebuie să fie cea care prioritizează vizibilitatea în viraj. Adică stai la exteriorul fiecărui viraj până vezi cum se deschide spre final, abia apoi intri spre interior, îndrepți motocicleta și accelerezi. Asta înseamnă că trebuie să-ți reglezi bine viteza la intrarea în fiecare viraj ca să fii în siguranță și să nu faci excese.

Parcurge Transalpina cu atenție, odihnit și cu o marjă de siguranță adecvată și vei avea parte de una dintre cele mai frumoase zile petrecute în șa.

Ne vedem acolo!