Pentru cei ce nu știu, shinkansen este denumirea trenurilor expres de mare viteză din Japonia. Acest test este tot al unui vehicul japonez făcut să transporte oameni și bagaje în deplin confort la viteze indecent de mari – Yamaha FJR1300 AE.

foto: Andrei Barbu

Au trecut deja 15 ani de la lansarea primei Yamaha FJR1300, în 2001. Și acum, ca și atunci, este propulsată de un motor cvadricilindric de 1.300 cmc, împachetat într-un cadru Deltabox. Linia generală a motocicletei este aceeași, iar performanțele nu au crescut spectaculos. Dar mărturie a succesului lui FJR stau rezultatele de vânzări: 100.000 de exemplare vândute în 15 ani în întreaga lume, dintre care 60.000 în Europa. Noul model, apărut la finalul anului trecut, are scopul de a aduce din nou în prim plan sport-tourer-ul ca gen de motocicletă, după ce, în ultimii ani, motocicletele adventure au ajuns la putere.

Suspensiile noului FJR se pot regla electronic. Tăria suspensiei se poate regla în mers (Standard, Soft, Hard) și, cu motorul pornit și motocicleta pe loc, se poate regla și pretensionarea.

Trebuie să recunosc de la început că am avut dintotdeauna o slăbiciune pentru sport-tourere în general și pentru FJR în particular. Mi se par vehiculele ideale pentru a acoperi distanțe mari într-un timp scurt, în condiții de confort mai mult decât acceptabile și cu doze suficient de intense de plăcere pe viraje. Iar tourerul nipon m-a fascinat acum mulți ani, când am avut ocazia să dau o tură scurtă cu un FJR mai vechi, care avea peste 100.000 de kilometri la bord și care mergea impecabil, arăta ca nou și tăia virajele de viteză mare cu un aplomb nebănuit.

Pentru 2016, motorul cu patru cilindri al TGV-ului din Iwata a fost modificat pentru a respecta normele de poluare Euro 4, dar dezvoltă în continuare o putere mai mult decât respectabilă (146 CP la 8.000 rpm) și un cuplu zdravăn (138 CP). Acum există și mult-dorita a șasea treaptă (vechea FJR a primit multe reproșuri legate de cutia cu doar cinci trepte), cu un raport lung, pentru touring. Noua FJR vine și cu un aport important în materie de tehnologie – acum există, opțional, un sistem de iluminare în viraj, suspensii reglabile electronic atât la pretensionare, cât și pe partea hidraulică. sistem de control al tracțiunii, ABS combinat, cruise control și câte și mai câte.

FJR este echilibrată și stabilă pe viraje, deși nu schimbă direcția foarte repede.

La primul contact cu noua FJR, sunt imediat impresionat de aspectul motocicletei. Păstrează linia care a consacrat modelul, dar arată cât se poate de modern și de armonios. Noile faruri schimbă total proporțiile în partea frontală și îi conferă motocicletei o alură mai zveltă, mai fină. Chiar dacă nu mai este neapărat ultimul răcnet în materie de design, FJR păstrează un oarecare farmec atemporal și atrage ușor atenția, deși este o motocicletă mai degrabă discretă. Odată ce m-am pus în șa, am observat imediat acea poziție aproape perfectă pentru străbătut continente: bustul ușor înclinat în față, picioarele nu foarte îndoite care strâng un rezervor destul de masiv (are 25 de litri, totuși). Deși folosește tehnologie modernă și arată cel puțin la fel de atrăgător ca orice al tourer, noua FJR rămâne o motocicletă old-school în segmentul său, dar acesta nu este neapărat un lucru rău. Spre deosebire de noile modele din gama touring BMW (liderul pieței în acest segment), FJR1300 nu-ți ia ochii cu tehnologia (nu are quickshifter, sistem audio etc.), dar îți transmite încă de la bun început o senzație de motocicletă „adevărată”, în care senzațiile și comenzile nu sunt filtrate și diluate cu ajutorul nenumăratelor sisteme electronice. Comanda accelerației, spre exemplu, deși este de tip YCC-T (ride-by-wire), se simte foarte natural. Nu doar că nu smucește, dar pare să existe o conexiune fizică, un cablu, atât de natural răspunde motorul la acționarea manșonului de pe ghidonul drept. Și întreaga experiență a pilotării expresului japonez transmite o senzație plăcută, de comandă analogică, deși motocicleta este una cât se poate de digitală.

Cutiile laterale pot găzdui o cască integrală, dar necesită folosirea cheii de fiecare dată când le deschizi, un detaliu învechit în zilele noastre, când atâtea tourere au închidere centralizată.

Cert este că, în această poziție, cu peste 140 de cai și aproape 140 Nm la dispoziție, simt că aș putea să plec chiar acum spre celălalt capăt al Europei și aș ajunge în aceeași zi. Odată pornit prin trafic, nu pot să nu apreciez echilibrul surprinzător al leviatanului (are aproape 300 kg cu plinul făcut). Motocicleta este surprinzător de manevrabilă în spații strânse, printre mașinile, gropile, pietonii și polițiștii de care ne lovim în traficul cotidian din capitală. Deși e destul de lată și nu-mi permite să mă strecor pe oriunde aș vrea, gențile laterale nu sunt mai late decât oglinzile, deci, dacă trec oglinzile (în care se vede excelent, apropo), trece și restul. Tourerul japonez este lung cât o zi de post și asta se simte puțin, dar e atât de bine echilibrat încât e lesne de înțeles de ce forțele de poliție din foarte multe țări au ales FJR pentru flotele lor. Putere, cuplu, manevrabilitate, controlabilitate.

Odată ieșit din oraș, motocicleta își întră în elementul său. La 130 km/h, treapta a șasea induce o turație a motorului de doar 3.800 rpm. Parbrizul reglabil electric, în poziția ridicat la maximum, protejează excelent. La înălțimea mea, capul îmi rămâne oarecum expus fluxului de aer, dar eu prefer așa decât cu protecția perfectă de pe tourere precum BMW R 1200 RT sau K 1600 GT sau GTL. Vreau să am un fir de aer care să ocolească parbrizul și să mă ventileze, să mă țină în priză, să îmi aducă aminte că merg pe motocicletă.

Comenzile cruise controlului sunt pe ghidonul stâng. Finisările sunt excelente.

Pe porțiunile virajate, distracția e garantată, atâta timp cât asfaltul este într-o stare cât de cât decentă. Cu ampatamentul de peste 1,54 m, FJR nu schimbă direcția fulgerător, ca rivalul R 1200 RT de la BMW, dar o face foarte ferm, precis și intuitiv, astfel încât dansul între viraje este o reală plăcere. Din nou, e fix genul de ținută de drum care-mi place pentru călătorii lungi și rapide. Motocicleta japoneză stă pe trasă ca pe șine, indiferent de viteză, ajutată și de suspensiile reglabile electronic care își fac treaba mai mult decât admirabil. Orice schimbare a setărilor în meniul din bord are un efect imediat asupra felului în care sunt percepute denivelările. Reglajul electronic al pretensionării suspensiei este un bonus binevenit. Frânele sunt și ele foarte eficiente, dar, la forțe mari de frânare, dau o oarecare senzație spongioasă la manetă. Spre deosebire de tendințele recente, etrierele de frână nu sunt radiale.

Așadar, recapitulând, la 18.150 de euro, Yamaha FJR1300 nu este deloc o motocicletă ieftină. Dar motorul, ciclistica și pachetul electronic o fac să merite chiar mai mult, mai ales atunci când considerăm faptul că nici concurenții nu sunt tocmai ieftini. Dar, dacă majoritatea concurenților direcți s-au deplasat spre touring mai mult decât spre sport, FJR rămâne fidelă conceptului original și te ajută atât pe viraje, cât și pe autostradă sau în oraș. Cu amendamentul că e o motocicletă grea și, la manevrarea pe loc, kilogramele se simt. Dar, dacă mâine ar trebui să-mi aleg o „armă” cu care să străbat lumea în cât mai scurt timp, fără să am nevoie de medic după aceea, răspunsul ar fi clar: Yamaha FJR1300.

DATE TEHNICE

Motor   4 cilindri în linie, răcit cu lichid, 1.298 cmc

Putere  146 CP la 8.000 rpm

Cuplu    138 Nm la 7.000 rpm

Transmisie          cutie de viteze cu 6 trepte, ambreiaj multidisc în baie de ulei, finală cu arbore cardanic

Suspensii            față furcă inversată cu jambe de 48 mm, spate monoamortizor, reglare electronică

Frâne    față 2 discuri de 320 mm, etriere cu 4 pistonașe, spate disc de 282 mm

Masă proprie    292 kg cu plinurile făcute

Preț       18.150 euro (www.yamaha-motor.ro)