Test Triumph Tiger 1200 XCA: Majestatea sa

Test Triumph Tiger 1200 XCA: Majestatea sa

Marele adventure-bike de la Triumph a suferit o mulțime de modificări pentru 2018. Nu este o motocicletă complet nouă, dar promite câteva kilograme în minus, un comportament mai rafinat, ceva mai multă putere și dotări electronice și mai cuprinzătoare (se putea?). Să vedem despre ce e vorba.

foto: Andrei Barbu

Am testat anul trecut versiunea anterioară a lui Triumph Tiger 1200, care se numea (încă) Tiger Explorer. Acum se numește simplu „1200” și puteți vedea mai pe larg cu ce noutăți vine vasul amiral al britanicilor pentru 2018 în articolul pe care îl scriam în primăvară.

La un prim contact cu Tiger 1200, în varianta sa mai „adventure” (cu roți cu spițe și jante tubeless), denumită XCA, primul lucru care mă atrage este estetica. Parcă marele Triumph arată mai bine decât oricând, proporțiile sunt foarte nimerite și cuvântul de ordine, pe lângă „majestuos”, ar fi și „rafinat”. Primele versiuni ale lui Tiger Explorer (cum se numea pe vremea aceea) arătau destul de bine, dar motocicleta părea cumva prea mare, prea lungă, neterminată. Acum arată elegant și masiv în același timp. Silueta are și o oarecare grație, probabil datorită șeii relativ joase și zonei înguste din zona îmbinării dintre șa și rezervor. Ceea ce înseamnă că este și foarte ușor să pui picioarele jos, chiar dacă nu ești foarte înalt.

Noul Triumph Tiger 1200 este o motocicletă foarte rafinată și arată mai bine decât oricând.

Versiunea testată de noi, XCA, avea cam toate opțiunile posibile, ceea ce o face una dintre cele mai bine dotate motociclete adventure. Astfel, avem, printre altele: suspensii gestionate electronic TSAS, șei încălzite, parbriz reglabil electric, ABS Cornering, controlul tracțiunii reglabil, răspunsul accelerației reglabil, pilot automat, manșoane încălzite și câte și mai câte.

Diferența dintre modelul de anul trecut și cel de acum se simte încă de când pornești de pe loc, mai ales la viteze mici. Motocicleta pare mai ușoară și ceva mai bine echilibrată în această fază a pilotajului, una în care marele aventurier din Hinckley nu a excelat niciodată. Tot se simte puțin greoaie față de unele concurente, dar e mult mai ușor de gestionat decât primul Explorer de acum câțiva ani. Ajută, desigur, și șaua joasă, care te lasă să te sprijini bine pe picioare.

Confortul este suprem: parbrizul este reglabil electric, șaua confortabilă (și relativ joasă), poziția tocmai bună, vibrațiile aproape absente. La 130 km/h în treapta a șasea, motorul are aproximativ 5.000 rpm. Și mai are încâ pe atât până la zona roșie.

Apoi, după ce pornești, impresia predominantă este cea a unei motociclete foarte performante, dar și foarte rafinate. Motorul cu trei cilindri sună ca o uzină și pocnește frumos pe retrogradări, are cuplu la orice turație și nu vibrează decât suficient cât să te anunțe că ești pe o motocicletă, și nu în scaunul unei limuzine. Puterea vine foarte liniar, așa că motorul nu îți va înfunda neapărat ochii în orbite, dar observi cât de repede ai accelerat atunci când te uiți la vitezometru și te sperii la cât de normală îți părea acea viteză (deloc legală, fie vorba între noi). Pentru că aici este încă un punct forte al lui Tiger 1200: este, probabil, cea mai confortabilă motocicletă adventure la drum întins, pe asfalt, dintre cele actuale.

Asta pentru că motorul asigură cuplu fără efort la orice turație, parbrizul, mai ales când este ridicat, protejează excelent (la nivel de tourer), suspensiile lucrează foarte bine și șaua oferă exact compromisul ideal între moale și ferm. Așa că poți să te sui în șaua unui Tiger 1200 și să străbați un continent la viteze susținute, fără să te dai jos decât pentru a pune benzină. Și nici asta nu va trebui s-o faci prea des: motocicleta testată de noi a consumat mai puțin de 5,5 l/100 km, un progres notabil pentru o motocicletă care era cunoscută drept destul de gurmandă în trecut.

Bordul TFT este foarte ușor de urmărit. Deși posibilitățile de informare și de setări sunt enorme, navigația prin meniuri se face ușor, cu ajutorul unui mic joystick de pe ghidonul stâng. Până te obișnuiești, o să cam confunzi acel joystick cu butonul pentru semnalizatoare.

Pe viraje, am observat progresul făcut față de versiunea precedentă. Nu atât în materie de greutate pură (e greu să simți 10 kg în minus la o motocicletă de un sfert de tonă), cât în materie de echilibru și senzație în pilotaj. Noului Tiger îi plac mai mult virajele și te îndeamnă să „te dai”, mai ales pe curbele de viteză mare și medie. Când traseul devine întortocheat, se simte în continuare centrul de greutate cam ridicat și motocicleta nu tocmai ușoară. Dar totul rămâne în registrul distractiv, nu te chinuiești niciun moment.

Același progres l-am remarcat și în off-road, unde suspensiile sunt de senzație: parcă știu dinainte ce ai de gând să faci și absorb toate denivelările cu mare aplomb, făcând pilotarea unei motociclete grele și puternice mai facilă decât te-ai aștepta. Desigur, limitările date de roata de 19’’ și de garda la sol nu foarte mare vor exista întotdeauna, așa că e clar că motocicleta nu este făcută pentru raliuri cross-country. Dar vei ajunge fără probleme la cabana de la munte și, dacă drumul nu are dâmburi foarte mari sau mult noroi, te vei și distra pe cinste până acolo. Ajutat și de o ergonomie excelentă și de niște scărițe late și zimțate, perfecte pentru pilotajul off-road.

În oraș, motocicleta se dovedește destul de capabilă după ce te obișnuiești cu înălțimea și cu greutatea. Asta pentru că ambreiajul este foarte ușor de dozat și motorul răspunde excelent la răsucirea manșonului de accelerație, astfel încât strecurarea printre mașinile din traficul bucureștean e mai ușoară decât ai crede. O problemă ar fi căldura emanată de propulsorul enorm, pe timp de vară. Nu a fost suficientă cât să mă exaspereze, dar, cu siguranță, nici plăcută nu era.

Așadar, trăgând linie, ce ne-a impresionat la marele aventurier din Hinckley? În primul rând, confortul și rafinamentul, mai ales la drum întins, pe asfalt. Apoi, dotările foarte cuprinzătoare și facilitatea navigației prin meniuri și setări. Nu în ultimul rând, prezența scenică: Tiger 1200 este o motocicletă impunătoare, dar elegantă în același timp. Nici abilitățile pe viraje rapide nu sunt rele deloc. Ce ne-a plăcut mai puțin? Căldura degajată de motor, greutatea cam mare care se simte în anumite momente și prețul variantei complet echipate, testate de noi: 18.490 de euro. Bine, poate că, dacă pui în balanță câte primești de banii respectivi, poate că nu mai pare chiar așa mult.

 

DATE TEHNICE

Motor   3 cilindri în linie, 4 timpi, răcit cu lichid, 1.215 cmc

Putere  141 CP la 9.350 rpm

Cuplu    122 Nm la 7.600 rpm

Transmisie          finală prin arbore cardanic, cutie cu 6 trepte, ambreiaj multidisc în baie de ulei

Suspensii             față furcă inversată WP de 48 mm, spate monoamortizor, sistem TSAS (suspensii semi-adaptive)

Frâne    față 2 discuri de 305 mm, etriere radiale Brembo monobloc, spate 1 disc 282 mm, ABS Cornering decuplabil

Masă proprie     248 kg la gol

Preț       18.490 euro (www.motoboom.ro)

BMW

Comentarii

comentarii

©2014 Motobikes.Toate drepturile rezervate!

RL GLOBAL ACTIV SERVICES. J40/16964/21.10.2008 RO 16864852 Adresa: Str. Dr. Taberei, nr 109, Bl. A7, Sc C, Ap. 33, Bucuresti.

MOTOBIKES aparține grupului de presă IN MOTION MEDIA.

Conectează-te folosind datele de autentificare

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account