SR2 este modelul cel mai „racing” din gama producătorului german de căști premium Schuberth. Îl am în panoplie de aproximativ două săptămâni și mă declar pe deplin încântat, deocamdată.

Nemții de la Schuberth sunt cunoscuți mai mult pentru căștile premium de touring, de obicei pentru modelele flip-up C3 și C3 Pro, care împodobesc capetele foarte multor rideri de BMW GS care străbat Alpii pe timp de vară. Mai puțini cunosc gama racing a aceluiași producător.

Nici oamenii de la Schuberth mi se pare că nu bat prea multă monedă pe promovarea gamei racing; parcă știu că nu asta caută majoritatea clienților care le bat la poartă. Dar, după ce am testat timp de vreo două luni un excelent flip-up C3 Pro (despre care am să vă povestesc într-un articol viitor), eram foarte curios despre cum mă voi simți cu un SR2 pe pistă. Mai ales că aici aveam destui termeni de comparație, căci majoritatea căștilor integrale pe care le-am purtat până acum au fost de tip racing.

Conform oamenilor de la Schuberth, modelul SR2 a fost testat intensiv în tunelul aerodinamic pentru a fi cât mai stabil și cât mai puțin sensibil la turbulențe, astfel încât riderul să se poată concentra pe pilotaj. Viziera este de clasă optică 1 (cel mai înalt nivel posibil), iar spoilerul din partea din spate ar trebui să asigure stabilitatea capului când este expus fluxului de aer și turbulențelor de la viteze mari.

La fel ca modelul touring C3 Pro, SR2, în mărimea L, mi se potrivește la fix, fiind parcă gândit în jurul capului meu. Deja o primă bilă albă încă dinainte să fac un metru la ghidon cu noua cască. Câmpul vizual este foarte larg în toate direcțiile și viziera parcă nici nu e acolo, atât de clar se vede. Ventilația (un aspect foarte important pentru mine, care sunt mai claustrofob din fire) se face foarte bine și nu am simțit că nu am aer nici după 7-8 ture de Motor Park România, parcurse în forță, în soare, la temperaturi de peste 35 de grade. Încă un plus, ochelarii se potrivesc la fix într-un locaș special gândit, eliminând încă o problemă pe care vechiul meu Lazer Falcon Bandera o accentua teribil dacă nu-mi fixam ochelarii într-un fel anume.

În același timp, factorul confort nu este neglijat. Acolo unde Arai RX7-GP vâjâia intens, SR2 parcă taie aerul cu efort minim, nu se smucește în nicio parte și vâjâie incredibil de puțin pentru o cască racing. De fapt, marea majoritate a timpului, casca este atât de confortabilă și se comportă atât de natural încât nici nu mă gândesc la ea. Practic, uit că o port. Ceea ce mi se pare cel mai important lucru. Așadar, primele ore de purtare au fost un test intensiv, pe care SR2 l-a trecut cu succes. Vă voi ține la curent cu evoluția relației dintre subsemnatul și noul SR2, pentru că mai avem praguri de trecut: comportamentul pe ploaie, pe vreme friguroasă, la drum lung pe stradă.