Aleix Espargaro: de la MotoGP la… ciclism profesionist! Cum a fost posibil?

A fost numit cel mai ciudat transfer al anului. Pare aproape imposibil ca un sportiv să fie capabil să concureze la cel mai înalt nivel în motociclism, pentru ca la final de carieră să semneze un contract cu o echipă de ciclism din World Tour. A făcut-o însă Aleix Espargaro.

Această performanță este mai degrabă desprinsă din motorsportul interbelic, atunci când bărbații epocii puteau fi piloți de Grand Prix, pe două sau pe patru roți, atleți dar și cicliști desăvârșiți. Revenind la MotoGP, numele lui Aleix Espargaro este legat de Aprilia Racing, alături de care aleargă din 2017. Catalanul în vârstă de 35 de ani a reușit trei victorii în 2022, cel mai bun sezon al său clasându-se pe locul patru în clasamentul general.

Nici sezonul 2024 nu a fost unul tocmai anost pentru Esapargaro, sportivul luându-și adio de la MotoGP cu un loc 11 în clasamentul general. Ce urmează? Desigur, la acest nivel există suficiente opțiuni comode și bănoase de carieră, dar se pare că Aleix Espargaro a avut alte idei. Mai exact, catalanul s-a orientat către profesionism tocmai în sportul care glorifică suferința: ciclismul de șosea.

Espargaro a semnat un contract cu Lidl-Trek, primind un loc în echipa dezvoltare. Nu este încă clar ce rol va îndeplini catalanul, speculându-se că va fi trimis mai întâi la curse de gravel, pentru ca apoi să ajungă să concureze în tururi mai mici, precum Turul Burgosului.

Câștigătorul a trei Mare Premii va servi ca ambasador Lidl-Trek, alăturându-se echipei la unele dintre cele mai prestigioase evenimente din calendar și promovând în același timp ciclismul pentru un public larg.” se arată într-un comunicat al Lidl-Trek.

„Un ciclist puternic, pasionat, care aduce și o perspectivă diferită echipei. El îi poate ajuta pe sportivii noștri mai tineri să înțeleagă și să facă față presiunilor care vin odată cu competiția de cel mai înalt nivel.” – Luca Guercilina, general manager Lidl-Trek

Performanța este una absolut remarcabilă, oricum ai privi-o. Espargaro spune că s-a antrenat toată viața sa pe bicicletă, pentru condiție fizică. Apoi  încă de acum cinci ani el și-a fixat obiectivul ca la retragerea din MotoGP să devină… ciclist profesionist. Iată că visul i s-a îndeplinit! Cum a fost posibil?

Am investigat puțin acest aspect, curiozitatea fiind și una personală, pentru că am avut ocazia să trăiesc, ca amator, desigur, atât fiorii curselor moto cât și ai celor de ciclism. În urmă cu niște buni eram fascinat de vorbele lui Gustav „Robike” Mircea, care este campion național de motocross la amatori dar și câștigător a nenumărate competiții de mountain bike. „După o cursă moto creierul tău vrea să ia o pauză, iar după una de MTB, fizic ești cam terminat”, au fost, aproximativ, cuvintele lui Robike, un om cunoscut pentru dedicarea față de sportului pe două roți și nu numai.

Când puteam susține o medie de 30 km/h era sărbătoare”, declara Espargaro într-un interviu pentru Gobik, sponsorul său pe partea de echipament. Mai întâi, catalanul a fost atras de spiritul ciclismului, dezvoltând o fascinație pentru figura lui Marco Pantani. Apoi, o accidentare la spate l-a împins să aleagă bicicleta în locul alergării pentru antrenamente dar și relaxare. A urmat o amiciție cu însuși Joaquim „Purito” Rodriquez, care se întâmpla să locuiască prin apropiere.  De menționat că Espargaro s-a documentat „in extenso” despre Marco Pantani, ba a discutat chiar și cu mama ciclistului italian.

În 2018, la Misano, Espargaro a purtat o cască KYT cu un design special, ca tribut adus cățărătorului italian. Aceasta nu este singura, pilotul alegând un logo „Il Pirata”, galben-fluorescent pentru casca sa de motocross. Astăzi, această cască se află în muzeul Marco Pantani, la fel cum o bicicletă Bianchi din ultimul Tur al Franței alergat de „Il Pirata” este acasă la Espargaro!

Dar totuși, de la o pasiune pentru ciclism și o fascinație pentru figura lui Marco Pantani la a fi admis în echipa Lidl-Trek, calea este extrem de lungă. Doar să te gândești la așa ceva frizează, pentru un ciclist de rând absurdul. Ce putem face mai departe este să ne uităm atunci la datele fizice ale lui Aleix: 1.80 m și 65 de kilograme! Da, acestea sunt „măsurători” de ciclist profesionist, dar pentru asta Espargaro declara că „mi-a fost foame în fiecare zi, pentru cinci ani”!

Și mai interesant, descoperim că greutatea proprie este o obsesie (și) pentru piloții din MotoGP, întregul „pluton” de raceri fiind astăzi croit în jurul acestor date. Atrage atenția Brad Binder cu ale sale 60 de kilograme, dar și declarația lui Maverick Vinales, după ce ajunsese la 64 de kilograme de la 68: „Am făcut-o pentru a reduce uzura cauciucului”! Ce ar mai fi de adăugat?

Să îl încadrăm atunci pe Espargaro, atât ca mental cât mai ales ca fizic în categoria cățărătorilor. Nici mai mult și nici mai puțin decât oamenii care suferă cel mai mult, în sportul în care se suferă cel mai mult! Iar aici, catalanul are la dispoziție terenul de antrenament ideal: Andorra.

Catalanul a vorbit deschis despre antrenamentul său în interviul pentru Gobik. Aflăm astfel de săptămâni de câte 20 de ore de antrenament, blocuri de trei zile de cățărări în Andorra și tura standard de 4 ore și 3.000 de metri diferență de nivel. Cât despre legătura dintre pilotajul pe circuit și ciclism, Esapargaro spune că antrenamentul pe bicicletă îți oferă „o luciditate în momentele dificile, pe care nu o poți atinge decât după ce ți-ai împins corpul la limită”.

Nu am putea încheia acest material fără a face referire la ce s-a întâmplat pe circuitul Motorpark România, pe 26 iulie, 2015.

Grand Prix pe 2 Roți a fost numele concursului de tip criterium, desfășurat pe acest circuit, în aceeași zi cu un concurs de motociclism viteză. În mod inedit, a existat și un clasament comun pentru cele două discipline, iar premiul de excelență oferit câștigătorilor celor două probe rămâne, cel mai probabil, cel mai mare din istoria competițiilor pe două roți din România, motorizate sau nu: 4.000 de euro. Cine să îl revendice însă? Nimeni! Chiar există cineva în stare să faca astă? Să se fi bazat organizatorii și pe acest „mic detaliu”?

Ce contrast cu obișnuitul baton proteic sau bidon de plastic regăsit în „fondul” de premiere al multor curse de ciclism sau cu mingea de fotbal recent oferită la Gala Campionilor Federației Române de Motociclism!

Păcat doar că nimeni nu a putut revendica acest premiu. Ionuț Mistode a câștigat întrecerea pe două roți motorizate, iar Eduard Grosu și-a revendicat victoria în întrecerea de ciclism. Dacă trecem puțin în domeniul fantasticului, cu tot respectul și aprecierea pentru faptele lui Mistode în motorsportul românesc, credem că Espargaro, ar fi fost un adversar prea experimentat. Dar, l-ar bate Espargaro de acum și pe un Eduard Grosu din 2015? Destul de greu de spus. Am asista la un duel între un cățărător și un sprinter, cu experiență și victorii în curse tip criterium. Să rămână atunci „premiul de la Adâncata” o utopie?

foto: Gobik, Aprilia, Lidl-Trek, Paddock GP

BMW Motorrad

Comentarii

comentarii

©2014 Motobikes.Toate drepturile rezervate!

RL GLOBAL ACTIV SERVICES. J40/16964/21.10.2008 RO 16864852 Adresa: Str. Dr. Taberei, nr 109, Bl. A7, Sc C, Ap. 33, Bucuresti.

MOTOBIKES aparține grupului de presă RL GLOBAL ACTIV SERVICES.

Log in with your credentials

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account